Motivul pentru care se întoarce în paturile lor, în brațele lor

Ovidiu Ivancu

2 January 2016

ovidiu ivancuF. nu reține din poveștile ei de dragoste prezente decât finalurile. Memoria ei se comportă asemenea ochiului agresat mereu de ultima imagine, atât de agresat, încât toate  imaginile de dinainte dispar ca prin farmec, oricât de plăcute și frumoase sunt. Dacă, însă, trece suficient de mult timp, bărbatul care-i provocase suferință se transformă într-o amintire plăcută, la care se raportează nostalgică. Devine, de multe ori, crudă cu cei care-i rămân aproape pentru simplul motiv că sunt acolo, disponibili, prezenți. Din cauza felului ei de a fi, are tendința de a idealiza oamenii care-i sunt departe, oricât de mult ar fi rănit-o la un moment sau altul în trecut. Simplul fapt că ei nu mai sunt acolo, lângă ea, e suficient pentru o metamorfoză radicală. Este și motivul pentru care, cu o oarecare regularitate, se întoarce în paturile lor, în brațele lor.

Bărbații care rămân, care își doresc să se trezească alături de ea în fiecare dimineață, au surpriza de a găsi acolo, în pat, umbre ale bărbaților de altădată. Plătesc pentru greșelile lor, pentru mitocănia lor, pe când ceilalți, adevărații responsabili, se pot bucura în continuare de prezența ei, atunci când vreun context favorabil îi aduce aproape. Pentru absenții din viața ei, F. este capabilă de acte de extremă toleranță, le iartă orice, uită orice. Se întoarce la ei cu o candoare pe care nu este dispusă să o reverse și asupra celor care au încăpățânarea de a rămâne. Celor ce rămân nu le iartă nimic. Simpla lor prezență ajunge să i se pară, câteodată, agasantă fără vreun motiv anume.

femeie6

Îmi povestise odată că se ridicase din patul unui bărbat care-o iubea, se îmbrăcase și plecase în mai puțin de cinci minute, fără a spune un cuvânt, doar pentru că îl simțise pe omul de lângă ea lipsit de onestitate. Îl privise doar, o singură dată, scurt, și fusese suficient. Nu contaseră lucrurile prin care trecuseră amândoi, nu contase nici măcar că el se încăpățâna să-i fie alături, indiferent de stările prin care F. trecea. La câteva zile după, împărțea o cameră de hotel cu un altul, doar pentru a retrăi o poveste de dragoste care se consumase undeva demult, în adolescența amândurora. Fusese o retrăire incandescentă, fizică, pentru care rămăsese recunoscătoare. Ar fi repetat-o oricând, deși, la vremea când bărbatul acela era, nu ca azi, o absență, ci parte din viața ei, o rănise îngrozitor. Acolo, în camera aceea de hotel, ea știa că se află în siguranță. Erau doar câteva ore, deloc suficiente pentru ca bărbatul să o poată dezamăgi, însă mai mult decât suficiente pentru a arde amândoi la intensități maxime.

Îmi e greu să spun cum gândește F. cu adevărat. Cu ea, cred că e nevoie de infinite doze de răbdare. Numai că, acela care și-o pierde, fie și pentru un timp scurt, trebuie să refacă drumul de la capăt. F. se închide în sine, recheamă trecutul, care, în comparație cu prezentul, ajunge să i se pară minunat. Prinsă la mijloc, între bărbații de altădată, pe care-i iubește sporadic și pasional, și bărbații prezenți, cu ale căror imperfecțiuni e intransigentă, ea riscă mereu să nu-și poată trăi prezentul.

Pentru că trăiește într-o lume în care oricine se poate compara cu oricine, F. își imaginează că așa trebuie să funcționeze și mintea bărbaților de lângă ea. Orice remarcă nevinovată, orice cuvânt spus într-un moment nepotrivit trezesc în ea un spirit de competiție. Simte că cel care-i vorbește o compară cu alte femei din trecutul lui, exact la fel cum procedează și ea. E suficient să-i spui că ai o zi mai proastă pentru ca, în mintea ei, să se nască ideea că o compari cu alte zile mai bune, trăite alături de altcineva. E de ajuns să-i spui că nu crezi în Moș Crăciun pentru ca ea să-ți replice că te poți întoarce la femeia alături de care credeai în Moș Crăciun. Pentru că trăiește cu obsesia reconstruirii, retrăirii propriului trecut, F. ajunge să-și închipuie că nu există un alt mod de a trăi decât acela suspendat între un prezent dezamăgitor și un trecut care, periodic, te recheamă la el.

Asemenea personajelor din filmele SF, F. e prinsă într-o buclă temporală. Aleargă dinspre prezent înspre trecut și, apoi, invers, cu o febrilitate care-o obosește, căutând ceva. Am vorbit cândva cu unul dintre bărbații prezentului ei tocmai despre asta. Mi-a spus atunci că bucuria de-a o vedea dormind sau trezindu-se târziu dimineața, de-a o vedea citind sau tresărind în somn, de-a o simți întorcându-se, în pat, de pe-o parte pe alta, de-a o vedea ieșind de la duș, înfășurată în prosoape imense, colorate, era aproape indescriptibilă. Fără demonii trecutului ei, F. nu mai era femeia în stare permanentă de veghe, alertă, gata să devină cinică doar pentru a se proteja. În vreme ce amanții ei, fără excepție fantome ale trecutului ei erotic, o preferau invulnerabilă, pentru că asta era starea în care și-o doreau în camerele lor de hotel, bărbații prezentului ei o doreau umană, fără infinite strategii de protecție personală, fără platoșă, fără disimulări.

Ce-și dorește F. rămâne, însă, o enigmă. În intimitatea ei fizică se pătrunde mai ușor decât în mintea, în gândurile ei. Fericiții bărbați ai trecutului îi înlăturau hainele și-o ajutau, mai apoi, să se îmbrace; nefericiții bărbați ai prezentului dădeau ocol minții ei, încercând să înțeleagă, să construiască, să vindece. Primii se bucurau c-o părăsiseră pentru că, astfel, o puteau avea fără complicații. Cei din urmă, angajați în bătălii crunte cu trecutul ei, ar fi făcut orice pentru a nu se vedea părăsiți. În această competiție profund nedreaptă, primii câștigau invariabil prin propria lor absență.

Pe Ovidiu îl găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

A fi sau a nu fi parte din aventură

Am 38 de ani și habar n-am ce este aia o femeie adevărată

Iartă-mă că vezi în mine sclava dezmățului

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,998 views

Your tuppence

  1. Claudia / 4 January 2016 9:58

    Va citesc de ceva vreme articolele si nu o data m-am intrebat daca nu cumva publicati sub un pseudonim sau daca nu cumva intr-o alta viata ati fost femeie?Fiindca articolele dumneavoastra au o sensibilitate aparte si vorbesc despre multe stari pe care femeile care au avut dezamagiri in dragoste le traiesc.Suntem multe care am trait astfel de experiente care ne-au traumatizat, care ne-au facut sa ne fie frica sa iubim din nou si care ne fac sa ne tinem sufletul de-o parte.Sa ating un corp nu-I acelasi lucru cu a atinge un suflet!Si e clar ca si noi femeile dar si barbatii care ne intra in viata suferim. ..Nu din aceleasi motive,dar rezultatul e acelasi…Nu mai sti sa dai…Nu mai sti sa primesti…
    Citind articolele dumneavoastra ma intreb daca nu si la barbati e acelasi lucru. .Daca nu si voi simtiti la fel…
    Multumesc pentru sensibilitate. ..

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Cristi R. / 2 January 2016 22:55

    Chapeau bas, Ovidiu !
    Folosind cuvinte in loc de culori pot spune ca ati pictat un tablou “Nud de F.” extrem de reusit.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. D / 2 January 2016 20:45

    Minunat articol! Nu as fi putut exprima niciodata atat de bine alegerile nu mereu fericite pe care le fac. Acum inteleg chiar si pentru mine…
    Dar va spun eu ce vrea F. : vrea acel barbat care sa se invarta in jurul sufletului ei, nu doar al mintii. Care sa ii tina si sufletul si mintea si trupul suficient de ocupate, incat sa nu aiba timp si nevoie sa se regaseasca in bratele trecutului. Si sa fie acolo pt ea oricand. Si barbatul asta exista, va spun eu! Trebuie doar ca barbatul acela sa vrea sa fie, sa poata duce. Pt ca majoritatea nu au rabdarea, dorinta sau iubirea necesara ca sa faca toate eforturile. Pt ca F are nevoie de iubire, nu de confirmare… Pt ca F iubeste cu norma intreaga de fiecare data si primeste doar bucati. Pt ca din toate aceste povesti esuate, F a invatat sa iubeasca asa cum nu o poate face o altfel de femeie, iar barbatii prezentului se indragostesc de asta la ea. Cu toate astea, barbatii care o vor nu au rabdare sa ofere. Doar cer, pt ca sunt obisnuiti sa primeasca, sunt obisnuiti ca ea sa le ofere, iar cand F are nevoie sa auda, sa simta de ce ar trebui sa le ofere, ei isi gasesc scuze in demonii trecutului ei, pe care chiar si ei ajung sa ii vada mai puternici, mai buni decat ei. Si ei vor sa o schimbe, nu o mai accepta asa cum s-au indragostit de ea, cu trecut cu tot, trecut care le-a oferit lor tot ce era ea cand s-au indragostit. Ei uita ca si ei au trecut si ca si al lor si-a lasat amprenta asupra lor. Si amprenta asta nu e mereu cea mai curata. Uita ca ea a fost sincera, ca nu le-a ascuns ce este si ce asteptari are; ca nu mai accepta compromisuri. Si astfel renunta la lupta… Si ei, si ea. Si cu totii devin prizonieri ai aceleiasi bucle temporare…
    Deci F are o problema, care trebuie tratata, clar! Cu iubire….

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
    • Radu / 4 January 2016 0:44

      “Trebuie doar ca barbatul acela sa vrea sa fie, sa poata duce. Pt ca majoritatea nu au rabdarea, dorinta sau iubirea necesara ca sa faca toate eforturile.”

      Dragostea adevarata nu are nevoie de eforturi supraomenesti, nici de un bou care sa poata duce orice.
      F/D sa-si rezolve problemele la un specialist, barbatul de langa nu trebuie s-o repare, pentru ca el trebuie s-o placa asa cum e ea, nu s-o schimbe, nu?

      Ce e asa de neclar ca sablonul asta comportamental de a te intoarce la vechii iubiti care ti-au facut rau si a-l desconsidera pe fraierul care e alaturi de tine nu e sanatos si punct.
      Sa lasam scuzele de genul — “pai da, dar si ei au problemele lor din trecut” — doua rele impreuna nu fac un lucru bun.

      Fiecare e responsabil pentru a-si rezolva propriile probleme, nu sa astepte de la partener sa i le rezolve (ce bine ar fi daca ar exista omul ala care sa ne rezolve problemele interioare fara voia/efortul nostru).

      F/D sa caute radacinile instabilitatii emotionale iar salvatorii de serviciu sa invete sa nu se arunce cu capul inainte, sa (se) daruiasca cu masura si niciodata fara acceptul partenerei, altfel e viol emotional.

      Thumb up 4 Thumb down 1
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro