Mulţumesc mult, te pup şi eu!

Eveline Păuna

5 March 2012

“Mulţumesc mult, te pup şi eu” mă trezesc spunându-i vocii din telefon, apoi închid. Dacă mă gândesc mai bine… mi-aş lua sărutul înapoi! Nu-l cunosc pe interlocutorul meu. Nu ne-am întâlnit niciodată! Am schimbat doar câteva vorbe preţ de vreo două-trei convorbiri telefonice. Am numărul lui salvat în agenda telefonică. Înainte salvam toate numerele cunoştinţelor mele noi. Acum salvez doar numerele persoanelor cu care ştiu că voi mai vorbi măcar o data. Din interes (profesional), sau de drag. Revenind la discuţia telefonică pe care abia ce am încheiat-o… suntem doi oameni care lucreaza în media. Nu ne ştim chipul şi dacă ne-am afla mâine, amândoi, pe aceeaşi stradă, am trece unul pe langa altul. În niciun caz nu ne-am pupa!

La mine în agendă e salvat X-ulescu de la… (compania pentru care lucrează). Şi, de fapt, nici nu aş avea de ce să-i multumesc, pentru că deal-ul dintre noi e… serviciu contra serviciu.

Dar, dacă mă gândesc mai bine, aşa închei majoritatea convorbirilor telefonice – cu oameni din PR, cu cei din presă, cu unii dintre invitaţii la emisiune. Ba chiar şi cu fata de la manichiură, cu cea de la kiosk-ul de ziare, cu vecina, cu fosta colegă… Aşa mă despart telefonic şi de ai mei, şi de cea mai buna prietenă… Şi nu e drept!

Mi-aş lua săruturile înapoi şi aş strânge umil fiecare “mulţumesc” risipit.

Fiecare dintre vorbele acestea spuse cui nu merită cu adevărat. Sunt convinsă că şi voi, cei care citiţi aceste randuri, v-aţi lua înapoi unele vorbe. Vă daţi seama că… din acest punct de vedere, ne-am sărutat cu atâţia necunoscuţi? I-am pupat şi le-am mulţumit atâtor necunoscuţi de care, dacă i-am avea în faţa noastră, nu ne-am apropia… I-am pupat pe cei care ne sunt superiori, şi pe cei inferiori, pe cei care ştim că nu simt nimic pentru noi, pe cei care n-au nevoie şi nici n-aşteaptă dovezi de afecţiune din partea noastră. Pe aceeaşi cale le-am mulţumit oamenilor care ştim că au de câştigat din discuţia respectivă, le-am mulţumit şi celor care nu meritau, şi celor prefăcuţi, şi celor care ne vor fi trădat câteva minute mai târziu, în următoarea conversaţie care se încheie cu “mulţumesc mult, te pup şi eu!”. Şi nu le-am mulţumit oricum, ci MULT. Am uitat să punem suflet în cuvintele pe care le risipim pentru că… nu ne costă nimic. Şi ricoşăm la fiecare “mulţumesc, te pup”, cu un alt “multumesc, te pup şi eu”.

Daca ar fi să confisc mâine toate telefoanele lumii, aş vedea că tastele cele mai uzate sunt cele care compun cuvântul “pup” şi traducerile lui în toate limbile Pământului. Încheiem fiecare sms cu “pup”, de parcă am spune “pa”. De multe ori nici nu avem un context plin de afecţiune…. “sunt în şedinţă. Pup” sau “te sun eu. Pup”… “n-am primit e-mailul.pup” şi aşa mai departe….

Ne-am…. “pupat” cu oameni frumoşi şi urâţi, cu bogaţi şi săraci, cu cei cu respiraţie plăcută sau urât-mirositoare, cu oameni de toate vârstele.

V-aţi gândit vreodată de chipul cui aţi fi vrut cu adevărat să vă atingeţi buzele?

Îmi propun ca de astăzi înainte să-mi… măsor cuvintele. Să închei conversaţiile cu “la revedere” şi să nu mai mulţumesc, sărutându-i pe toti necunoscuţii… Voi fi mai economă… şi-am să le păstrez doar pentru cei cărora ştiu că le-ar face ziua mai luminoasă.

Citiţi şi

Pătrunjelurile Pisicilor

Îl vrei. Stai, fugi sau fugi și te împiedici?

Mama lor de tutoriale!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,533 views

Your tuppence

  1. francisca / 20 February 2015 13:54

    Corect, dar eu, oricum, te PUP pentru articol.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Mirela / 20 February 2015 13:53

    Ce articol trist… Asa cum suntem noi, romanii, de altfel! D-asta vezi numai fete triste, care nu mai stiu sa zambeasca… pentru ca suntem rai unii cu ceilalti, pentru ca nu ofeim nici macar un multumesc! Eu nu sunt vreo pupacioasa, ba chiar nu suport sa fiu atinsa asa, de oricine, dar imi place sa fiu draguta cu toata lumea care nu mi-a gresit cu ceva. E adevarat ca parca pupatul asta a devenit un automatism (ii mai aud pe barbatii din jurul meu cum spun unui alt barbat „te pup”, doar din obisnuinta 🙂 ), dar eu chiar o spun cu drag. Asta cu pupatul mai e cum mai e, dar sa te abtii sa spui „multumesc”?! Asta e semn de bun simt, de drag de a interactiona cu oameni si de suflet frumos, care stie ca poate bucura un alt suflet, ce sta la tejgheaua unui ghiseu si creierii f….ti si poate are nevoie de un „multumesc”, chiar daca asta e munca lui. Eu multumesc oricui, pentru orice, cu drag si cu sufletul deschis. Daca nu oferim nici lucrurile care sunt gratis… Zilele trecute i-am scris unui om pe care nu il cunosc, un artist, si i-am multumit pentru muzica pe care o face, pentru ca imi aduce zambete. Omul ala si-a umplut sufletul de bucurie pentru un moment si eu la fel. Eu si sotul meu folosim „multumesc” si „te rog” pentru absolut orice, chiar cand suntem doar noi doi, singuri in casa. De ce mi-ar fi greu sa o fac si cu altii?

    Cred ca problema ta este de ce „multumesc” si „te pup” sunt pentru tine doar niste cuvinte spuse asa, automatic, fara suflet si nu de ce le folosesti.

    Spunea Brancusi: „Iubirea cheama iubire.” 😀

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  3. Alexandru / 16 September 2012 6:26

    Autocritica este mereu binevenita. 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. ARQUS / 5 March 2012 22:17

    E o chestiune pur verbala, involuntara. Un automatism, mai bine zis. Nu sunt om de media sa respir vorbind la telefon sau la stiri, dar ma controlez, recunosc, sa perii pe orisicine. Ma tot suna purtatorii-de-sapca-promotionala de la providerul de net, cu tot felul de pachete (verbale si) promotionale, ca anul asta fac 7 ani la ei si…ma rog. Ei ma periaza, imi spun de-a-n boulea: “te salut cu stima, bla bla”…dar macar o fac cu scop comercial. Plus alte mii si mii de multumiri ca sunt “de-al lor”.
    In concluzie, cred ca periajul aplicat apropiatilor prin telefon, dar si curierilor care ne anunta ca ne-a venit comanda de la Impex SRL, e dovada clara ca tresarim la cel mai mic contact cu oamenii (citeste “cu vocile lor”). Si asta doar pentru ca suntem mai insingurati decat credem, in ciuda starii de agregare a noastre de vorbitori la telefon sau de vorbitor cu toata lumea pe coridoare…

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  5. Alexandra / 5 March 2012 9:06

    De azi voi incepe sa imi “masor” si eu cuvintele.Provocare de o saptamana,sperand ca dupa sa se transforme in obicei.

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro