N-am câștigat niciun război cu nicio femeie

Andrei Crăciun

4 May 2014

Andrei CrăciunBună ziua, numele meu este Andrei Crăciun, am treizeci de ani și am încercat, fără să reușesc, să ajung ziarist. Am întâlnit multe femei pe drumul străbătut. Le-am scris în ziare, iar după ce ziarele au murit, le-am scris pe pereții noștri virtuali, amăgindu-mă că acele cuvinte îmi vor supraviețui. Am întâlnit poete bătrâne și poete tinere, am întâlnit și curve și fecioare, mari actrițe m-au găzduit în apartamentele proprii, am văzut cândva chiar o femeie în fața ultimei treceri. Ea nu mai vedea de mult. Își fixa către mine ochii aceia albi ca și cum ei ar fi putut să îi mai spună cine sunt și ce caut acolo, la capătul lumii.

Femeile au fost generoase cu mine, mi-au relatat viețile personale, iar eu, conștiincios, le-am înregistrat pe reportofon, le-am transcris, le-am publicat și n-am putut să le uit. Am devenit, cu timpul, arhiva acestor voci. Nu e ușor să fii arhiva unor voci străine, cum nu e ușor nici să fii arhiva unor tăceri străine.

Iar pe măsură ce viața devenea tot mai mizerabilă și cerul tot mai întunecat, m-am agățat de unele dintre aceste femei adevărate ca de o ficțiune. Ca să fie clar, aș vrea să menționez că posed o înclinație naturală spre patetism, spre exagerare, ceea ce îi lasă pe interlocutorii mei să creadă că sunt pe jumătate nebun. Au dreptate, dar doar pe jumătate.

În drumul său către alb, părul meu e deocamdată gri, îndeosebi tâmpla stângă. Privit de aproape, arăt întocmai ca un perete care stă să se prăbușească sub povara igrasiei. Las în urmă insuportabila senzație de improvizație. Va trebui să vă obișnuiți cu mine așa.

Dar am mai avut și alte încercări. Nu toată viața am căutat femei pe care să le scriu. Am trăit ca un om. Un poet pe nedrept socotit minor constata odinioară că el a inventat poezia și că, așa, nu mai are inimă. Poetul pe nedrept socotit minor avea dreptate.

iubite

Am călătorit mult, mi-au plăcut mai ales porturile, cu toate ale lor. În porturi, femeile sunt mai ascuțite, întocmai ca niște cuțite. Numai cine le întâlnește înțelege unele cicatrici care mi se văd mai ales în privire.

Am fost și eu în ultima cameră din inimă, am iubit și poate că uneori nici măcar n-am fost singur pe drumul acesta, am intrat și în bordeluri, și în cluburi de noapte, am vagabondat prin parcuri de pe alte continente, mi-am notat fragmente de întuneric pe șervețele și sunt provincii întregi pline de șervețelele mele pierdute.

M-am îndrăgostit până și de personaje de literatură, de pildă câteva anotimpuri am trăit pentru violonista Florence din “Pe plaja Chesil”. E foarte probabil să îi fi scris cândva o sonatină care nu i-a parvenit, mai ales că nici nu avea cum.

N-am câștigat niciun război cu nicio femeie, fiindcă, laș, curajos sau doar înțelept, nici nu am luptat în vreunul. Mi-am iubit întotdeauna femeile până la adevăr. Las, de-acum, aici, cronica acestor întâmplări. E tot ce mai poate face un om care a fost în larg, în furtună, dar a avut norocul să găsească și farul spre casă. La sfârșit, mă voi săvârși tot din dragoste.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Cu dragostea nu e de glumit ! – Maggie’s Plan

Nu se poate să fi fost ea. Decât dacă…

Îți amintești?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,360 views

Your tuppence

  1. ella / 19 February 2016 15:57

    M-as indragostii la repezeala si cu maxima inconstienta de un asemenea barbat, doar pentru aplecarea lui catre sufletul feminin, doar pentru poezia lui ghicita din privire, as traii fie si pentru o secunda, savuroasa lui sete de cunoastere, atat de diversificata pe tonurile cele mai inalte si colorate, pana la cele mai joase si sumbre, iti poti da cu usurinta viata monotona de langa barbatul plictisit, anost, afemeiat, si betiv, pt macar o secunda de gratie marcata de adevar si traire aproape inumana in umanitatea ei coplesitoare.Secunda cat un veac mai bogata cu mult decat veacul scurs fara culoare, fara valoare, pt simplul adevar ca lui ii pasa de sufletul tau de tine ca OM ! Te-as coplesi cu mai multe ziceri spre neantelesuri si mai mari vorba culeasa din Blaga, dar mi-e prea teama de grotescul ce pandeste la colturi nestiute, rele si aducatoare de otrava in iubire si desavarsirea ce sper ca toti ne-o dorim prin iubire !

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Doamna Antoaneta – Men Talk | Catchy / 18 May 2014 14:34

    […] să ne dăm seama, a trecut amiaza. Am plecat de la Antoaneta Ralian ca de la o răscruce. Am mai întâlnit multe femei de atunci, îndeosebi în scop jurnalistic, dar pentru totdeauna, la primele cireșe, când e […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Gabi / 4 May 2014 13:23

    Un articol de recomandat. Mi-a placut!

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro