N-am reușit să te uit, Maria! N-am reușit să te iert, Andrei!

Marietta Dobrin

30 March 2016

Marietta DobrinStau înţepenită în mijlocul holului imens. Îmi arunc roată privirea preocupată şi atâta fast mă inhibă mai mult decât aş avea nevoie. Într-o mână, florile de câmp îmi transpiră seva lor delicată, într-alta, mâna lui Andrei o simt ca pe sticla de lapte pe care am scos-o de dimineaţă din frigider. Suntem terorizaţi amândoi de întâlnirea cu „doamna Doctor”; el, mai mult decât mine. Mi-e gura arsă şi clipocitul apei din imensul vas de cristal mă atrage ca un miraj în deşert. Înghit şi noduri dureroase îmi tulbură oceanul de nelinişte.

Doamna doctor apare într-un lung caftan alb şi-mi pare mai degrabă o fantasmă decât femeia elegantă şi rafinată pe care o născuse imaginaţia mea.

Simt în aer răceala pe care o aduce cu ea şi-o împrăştie cu generozitate asupra noastră, a muritorilor de rând.

– Tu trebuie să fii Maria!

– Mă bucur să vă cunosc, şi vocea mea sună enervant de fals.

cuplu de mana

Mă cântăreşte din priviri şi mi-o închipui la piaţă evaluând severă puicuţa pe care i-o prezintă ţăranul şi pe care nici laudele lui la adresa păsării nu reuşesc s-o convingă că e o afacere bună.

– Andrei mi-a spus că are o prietenă, dar n-am avut timp de amănunte, ştii, viaţa mea e alertă, frenetică uneori!

– Ne cunoaştem de un an, încerc să zâmbesc, şi-mi iese un zâmbet celebru a la Salvador Dali din nu mai puţin celebrele poze mustăcioase.

– Sunteţi colegi de facultate?

– Nu, eu sunt vânzătoare la magazinul de textile.

Nici să-i fi golit o găleată de gheaţă în cap n-ar fi avut efectul glace asupra Măriei Sale. Îi aruncă o privire plină de semnificaţii lui Andrei şi el, mut şi congelat, îşi desprinde degetele de ale mele şi le vâră cu neputinţă în pantalonii de bumbac pe care i-a cumparat cu mine săptămâna trecută.

– Locuieşti în oraş? Familia e de aici? încearcă doamna Doctor să testeze terenul pe care-l simte din ce în ce mai alunecos şi mai periculos pentru vlăstarul ei de „sânge nobil”.

– Locuim la ţară, mama e casnică, tata – mecanic auto, spun pe nerăsuflate şi cuvintele mele se rostogolesc ca un tăvălug şi-i lovesc puternic Eul ei superior.

Mă priveşte cu dispreţ şi lacrimile mele înoată sub pleoape ca somonii în sens contrar curentului apei. Doar voinţa mea de fier le împiedică să se rostogolească pe covorul preţios.

Dulceaţa pe care mi-o serveşte, doar ca să nu-şi dezmintă ospitalitatea de burgheză, e prea densă, încleiată şi mă gândesc cu duioşie la dulceaţa de trandafiri a bunicii, delicată, aromată, divină.

Mă doare al naibi de mult că omul pe care-l iubesc şi care spune că mă iubeşte nu are nici curajul, nici dorinţa, nici priceperea de a mă proteja de privirea tăioasă şi de vorbele pline de superioritate ale reginei.

Îmi iau orgoliul şi frustrarea în braţe şi ies pentru totdeauna din viaţa şi din casa persoanelor prea bogate pentru mine, cea săracă material. Oamenii simpli, înţelepţi şi frumoşi din viaţa mea, care m-au învăţat să calc drept şi demn, să nu judec strâmb şi să nu dau niciodată importanţă lucrurilor, ci persoanelor, sunt toată averea mea.

După douăzeci şi cinci de ani, îl întâlnesc pe Andrei pe o terasă din oraş. Corpul greoi are un tremur uşor şi neliniştea şi nefericirea sunt scrise în fruntea străbătută de două şanţuri adânci. Ne povestim vieţile. El s-a căsătorit cu sosia doamnei doctor. Acelaşi chip, acelaşi suflet. Are doi copii, e un inginer-şomer şi a dat în patima alcoolului.

Eu m-am măritat cu un francez, doctor, dintr-o familie de doctori. Ca să vezi ironia sorţii!

Pasiunea mea pentru artă şi ţesături am dus-o mai departe şi acum am o mică afacere de care mă ocup împreună cu fiicele mele. Am pe chip fericirea şi mulţumirea femeii iubite şi împlinite şi mă doare s-o vântur în faţa lui Andrei.

Ne despărţim fără să ştim dacă o să ne mai vedem vreodată.

– N-am reuşit să te uit, Maria.

– N-am reuşit să te iert, Andrei.

O s-o fac, ştiu că într-o zi o s-o fac. Nu pentru Andrei cel de ieri, ci pentru Andrei cel nefericit de azi.

Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.



Citiţi şi

Despre bunătate

Cum se cuceresc femeile (varianta secolul 21)

Unde dispar iubitele după căsătorie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
14,421 views

Your tuppence

  1. Ivona / 11 October 2017 19:00

    Foarte ,foarte mișto articolul!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Emanuela / 31 March 2016 15:33

    Da’ Maria Sa, Doamna Doctor, ce dulceata mai facea? De anghinare?!…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro