„Fericirea este o disciplină de fiecare zi”, scrie şi spune Nadine de Rothschild, baroneasa care şi-a croit şansa după dimensiunile ambiţiei. Iar dacă ambiţia se îndreaptă către găsirea celui mai bogat dintre soţi, atunci cu siguranţă că Nadine ştie ce spune, pentru că, aşa cum recunoaşte acum, la cei 80 de ani ai săi şi sutele de milioane de euro din conturi, a avut parte de tot ce şi-a dorit.
Acum, Nadine spune că a muncit să îl întâlnească pe Edmond de Rothschild, ca în orice altă meserie. Şi asta cu atât mai mult cu cât a plecat la drum cu un dezavantaj, firesc în condiţiile în care lumea se împarte în procente mari de mizeri şi mici de bogaţi: naşterea pe partea greşită a visului. Pe atunci o chema Nadine Lhopitalier. N-a terminat decât şcoala generală şi s-a angajat la 14 ani într-o fabrică de huse pentru maşini. La puţin timp după aceea, i-a devenit muză pictorului Jean-Gabriel Domergue, care i-a făcut cunoştinţă cu prieteni de-ai săi, majoritatea oameni de cultură ai Parisului. Nadine a început să joace în filme de categoria a II-a sub pseudonimul Nadine Tallier, în mare parte în roluri de femeie uşoară sau dublură pentru scenele nud. Zece ani a durat calvarul, dar Nadine nu s-a lăsat păgubaşă. A învăţat pe propria piele care sunt, dintre toate, “florile şi invitaţiile la cină pe care este bine să le onorezi” şi aşa a ajuns să se plieze după formele şi moravurile înaltei societăţi, cât să pară că acolo îi e locul. Aşa l-a cunoscut pe Edmond de Rothschild, cu care a fost măritată timp de 34 de ani, până la moartea lui.
Se considera pe atunci că Edmond era cel mai bogat descendent al familiei Rothschild. Logodna cu Nadine a şocat o lume întreagă, pentru că era o tradiţie (chiar una scrisă) ca familia Rothschild să-şi păstreze cu sfinţenie sângele, cel puţin pe cel evreiesc, nealterat, ba chiar să facă asta prin endogamie la rang înalt, dacă era cazul. Iar dacă niciunul din cele două criterii – religia iudaică sau apartenenţa la familie nu era îndeplinit – atunci trebuia ca soţiile de Rothschild să fie măcar de neam bun. Dar, surpriză, Nadine nu se încadra în nicio categorie. Era catolică, provenea dintr-o familie fără avere şi, pe deasupra, nu avea studii superioare. Nu e de mirare aşadar că au planat multe poveşti asupra iţelor care i-au adus împreună pe cei doi. Se zvonea că lui Edmond i-ar fi ghicit o femeie în palmă că o va întâlni pe cea care-i va deveni soţie. Ba chiar Nadine a mărturisit într-un interviu că întâlnirea ei cu Edmond s-a datorat unei prezicătoare.
Şi totuşi, prima lor întâlnire pe viu, la o petrecere în Paris, a fost savuroasă. Edmond a ironizat-o pe Nadine, atrăgându-i atenţia că poartă un inel teribil de frumos, dar, din nefericire, cu un diamant fals. Câteva ore mai târziu, Nadine, care stătea lângă el la masă, l-a văzut că deschide o cutie de medicamente în care era un inel de logodnă şi a profitat de ocazie să îi întoarcă replica: „Ei bine, n-am niciun dubiu că aceea e o piatră veritabilă. Dar nu cumva se află unde nu trebuie?” Motivul pentru care Edmond avea la el inelul cu diamant era acela că se afla în plin divorţ. Au trecut mai puţin de trei ani şi cea care „ar fi fost imposibil să-i devină soţie unui Rothschild, catolică fiind” a devenit baroneasa Nadine de Rothschild şi s-a convertit la iudaism. Dacă-i musai, cu plăcere, nu?
Nadine nu s-a mai întors la actorie, în schimb s-a dedicat scrisului şi fundaţiilor. A publicat o carte despre bunele maniere, alte câteva despre cum poţi avea succes prin perseverenţă şi ambiţie – chiar şi în amor –, o autobiografie (La baronesse rentre à cinq heures) şi alte câteva sfaturi despre bon vivre. Iar ideea asupra căreia insistă Nadine în cărţile sale este una simplă şi concisă: bărbaţii se folosesc de inteligenţă pentru a câştiga sau, ca în cazul lui Edmond, a păstra averi, în timp ce femeile se folosesc de inteligenţă şi de decolteu pentru a cuceri bărbaţi cu bani. Totul în spiritul ideii pe care franţuzoaica a ales-o ca titlu pentru una dintre cărţile sale: dragostea este o chestiune care le priveşte pe femei. Ei bine, cu siguranţă nu este şi singura chestiune care le priveşte, iar Nadine a demonstrat asta din plin, la fel ca soacra ei, Noémie, când şi-a luat numele dobândit în serios şi a început să se implice în sporirea averii familiei Rothschild. Încă dinainte să devină văduvă, în 1997, Nadine a primit în grijă domeniul viticol de la Château de Malmaison.
Iar despre Noémie a povestit chiar Nadine în cartea sa autobiografică şi în Megève, Un Roman d’Amour. Soţia lui Maurice de Rothschild şi mama lui Edmond a fost cea care a decis că staţiunea Saint Moritz merită să aibă o concurenţă reală în Franţa. Astfel, pe când se recupera în sânul primitor al Elveţiei după Primul Război Mondial, Noémie a avut o revelaţie. I-a luat alături de ea pe doi experţi într-ale schiului, instructorul Trygve Smith şi tânărul campion François Parodi, şi au plecat cu toţii în Franţa, în căutarea unui loc potrivit. Au decis ca acesta să fie valea râului Arve, în departamentul Haute Savoie din sud-estul Franţei, pentru că oferea tot ce îşi dorea Noémie: relief blând cu înălţimi medii şi pante semi-abrupte, temperaturi potrivite şi o privelişte de vis către vârful Mont Blanc. Aşa a luat naştere, în anii ’20, staţiunea Megève, pe care investiţiile ulterioare şi relaţiile familiei Rothschild au transformat-o într-una dintre cele mai cunoscute din Europa în perioada inter şi postbelică. Iar Noémie a fost cea ale cărei idei au dat staţiunii renumele de loc de întâlnire al tradiţiei cu modernitatea, motiv pentru care una dintre cabanele din luxosul domeniu Mont d’Arbois îi poartă numele. S-a stins din viaţă la doar cinci ani după ce Nadine i-a devenit noră, în 1968.
Nadine nu se mai ocupă acum activ de afacerile familiei şi nici nu mai merge atât de des la Megève ca în tinereţe. Locuieşte la Geneva şi are grijă de fundaţia pe care a înfiinţat-o, cu care vrea să vină în ajutor celor care sunt la început de drum. Nu spune nimeni că soluţia ei a fost cea mai bună, dar, toate ca toate, pentru ea cel puţin a funcţionat. Cum ea însăşi a spus, Le bonheur de séduire, l’art de réussir…
Update 13 mai 2017: Nadine trăiește și e bine. 🙂
Citiţi şi
Cum a devenit Megève rivala stațiunii elvețiene St. Moritz
Poveste de Anul Nou cu baroni și baronese
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
