Ne-a prins făcând amor

Aurelia Nan

1 September 2015

aura nanAveam o prietenă buna, P., o dulceaţă de fată, măritată, şi cu doi copii. De când venise al doilea, nu se mai ducea la serviciu şi lucra de acasă, că n-avea cu cine să-i lase. Bărbatu-său, mai dintr-o bucată, dar altfel, om de casă şi cu drag de nevastă. Fiindcă era propriul lui şef, carevasăzică, avea program flexibil. Şi, din când în când, ziua, i se scula să mai treacă pe-acasă, pe la muiere. Noaptea era sfântă, că dormeau fiecare în camera lui, cu câte un copil. Şi chiar dacă ar fi bătut el vreun “apropou”, nici ea nu era una de-aia aventuroasă, să se ducă pe masa de bucătărie sau în spatele blocului, în maşină.

Într-o după-amiază de marţi stăteam de vorbă cu ea, afară. Nimicuri din astea femeieşti: ce-am mai târguit de pe la reduceri, cum a prins-o cutare pe nevastă-sa pe chat cu unul, ce bine a prins şatenul că alună era prea deschis ş.a.m.d. Odată o văd că începe să se frământe, o umfla parcă şi râsul, şi-mi zice mai către ureche:

“Hai că vorbim mai încolo, trebuie să plec. Uite maşina lu’ bărbatu-meu. Vine acasă şi am treabă. Program artistic”.

Probabil că a citit ceva nedumerire în ochii mei, drept pentru care a găsit de cuviinţă să mă lămurească:

“Stai liniştită, că e de bine. Mă duc să fac sex. Seara sunt ăia mici pe capul nostru şi nu putem să mişcăm. Aşa, ziua mai fuge şi el de la muncă pentru una mică. Pfuui! Dar s-a găsit şi el acu’, marţea! Deh, asta e. A venit, a venit, n-o să-l mai întorc din drum, or fi trecut ceasurile rele”.

“Aha!” am exclamat, ferindu-mă să fac vreo grimasă nelalocul ei.

“Şi ce, crezi că eu sunt proastă?” şi-a continuat monologul. “Am pretenţiile mele”. Eu deja mă bâţâiam de pe un picior pe altul, încurcată. “Nu scapă el aşa uşor. O baie cu spume, o muzică, un masaj… că sexul fără masaj e ca o colivă fără bomboană.”

“Sigur, ai dreptate”, i-am ţinut isonul, stăpânindu-mă cu greu să nu izbucnesc în râs. Parcă-l şi vedeam pe soţ cum se munceşte, cu limba scoasă, la masaj, spre mulţumirea nevestei.

classy-women-dont-gossip

Acestea fiind spuse, ne-am dus fiecare la treaba noastră. Ea la “program”, iar eu la piaţă, ca să iau de-o ciorbă, cu gândul la baia “cu spume” urmată de masaj. Probabil că destinul mi-o scosese în cale cu povestea asta, dar eu aveam să aflu abia peste vreo două zile. Iacătă-mă seara târziu, în pat cu al meu. “Program artistic.” 🙂 Copilul (îl aveam doar pe cel mare pe-atunci), dincolo, dormea. Eu dedesubt, bărbatu-meu deasupra, în unghi drept. Luptă grea, ca la carte, cu năduşeală şi icneli.

“Ţe faţeti aiţea?” am auzit deodată un glăscior în întuneric, taman când să capitulez. Uitaserăm uşa de la dormitor deschisă, iar copilul pornise buimac să ne caute prin casă, neştiind de unde vin zgomotele. Cârpit de somn şi nedumerit, stătea lângă pat, cu ursuleţul de pluş spânzurat într-o mână, aşteptând un răspuns (noroc că nu avea decât vreo trei ani).

“Tati, ţe faţi lu’ mami?” a insistat. Ta-su îşi înghiţise limba şi rămăsese priponit în mijlocul patului, călare pe mami. Ca prin minune, mi-a apărut P. în faţa ochilor.

“Masaj, mami, tati îmi face masaj! Pe mami o doare puţin capul, iar tati e drăguţ şi-i face ceva ca să-i treacă.”

“Da, da, ca să n-o mai doară!” a încuviinţat şi taică-su, ca un bun samaritean ce se afla, cu măgăreaţa (încă) între picioare.

“Haide, du-te şi te culcă, puiule, e noapte”.

“Dar eu vleau la mami!” Parcă şi vedeam, pe întuneric, cum începe să-i tremure buza! M-am sculat, ce să fac, şi l-am dus la culcare, ca să nu rămână bietul copil cu vreo idee ciudată în cap.

De atunci, fiindcă era un copilaş isteţ şi băga repede la cap, de câte ori ne vedea giugiulindu-ne prin casă ne întreba, cu o faţă nevinovată: “Vleţi să mai faţeţi masaj?” Iar noi ne uitam unul la altul, cu subînţeles. Oricum, până la urmă, aşa a ramas vorba în folclorul familiei. Am păstrat numele de cod “masaj”, ba chiar l-am introdus de-a binelea în “programul artistic”. Bomboana pe colivă. Păi ce, eu sunt proastă??

Pe Aurelia o găsiți toată aici.



Citiţi şi

Îți amintești?

Cum mai iubește un prost

Săpunul, moartea pasiunii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
34,652 views

Your tuppence

  1. Elena / 28 May 2017 23:11

    Numai cei cu copii inteleg perfect panica dar si amuzamentul situatiei.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Delia Pirga / 25 January 2016 18:46

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 2 Thumb down 11
    Reply
  3. Aurelia Nan / 2 September 2015 12:12

    Multumesc pentru cuvintele frumoase! Va mai astept pe Catchy:)

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  4. olimpia / 2 September 2015 8:49

    M-am distrat copios citind, mai ales ca si eu 3 kinderi neastamparati.

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply
  5. Chircu Victor / 1 September 2015 18:37

    Natural și plin de umor. Mă-nclin!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  6. Morning_Star / 1 September 2015 17:11

    GENIAL!!! 😀 Foarte placut de citit si usor de imaginat! 😀

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 16 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro