Necunoscuta

Catchy

11 August 2016

Mă uit la ea, de data asta o privesc de-a dreptul, şi-i recunosc mersul apăsat. Mă apucă un soi de bucurie copilărească, îmi vine să mă ridic s-o întâmpin. Fac eforturi mari să nu mă holbez. O văd cum se aşază, îşi potriveşte scaunul, îşi scoate din geantă pachetul de ţigări, bricheta şi un telefon. Trebuie să mă reapuc de ţigări. Neapărat! Am ales prost masa, că iar n-o văd bine. Are o cămaşă albă şi nişte pantaloni roşii. Ce pantaloni caraghioşi, au turul lăsat în jos. Are părul prins în coadă, se vede că-i lung. Asta imi place. Poartă un ceas argintiu, măricel. Pantofi negri, simpli. Nu-i văd bine faţa, nu pot să zic dacă e frumoasă. Nu pare. Sunt dezamăgit, asta e Necunoscuta. Vine ospătarul cu meniul şi-l expediază rapid cu o comandă scurtă. Fără să vreau, mi s-a întipărit în colţu’ gurii un zâmbet arogant. N-are mai multe de 30 de ani. Nu are! Apare gagiu’ cu un pahar de vin roze şi nota. Aha! Deci plăteşte la început. Ştie când pleacă. Recapitulez în gând ce ştiu. Marţi, la 6:30, vin roze, plăteşte la început, vine cu… Cu ce naiba vine, că iar n-am văzut. Necunoscuta îmi dă bătăi de cap.

femeie tigara

S-a rezemat relaxată de spătarul scaunului şi acum soarbe din vin. Mă uit la ea şi încerc să-mi dau seama ce-mi inspiră. N-aşteaptă pe nimeni şi poţi vedea asta cu ochiul liber. Nu e grăbită, nerăbdatoare sau stingherită. Cine e necunoscuta care bea vin? Îşi aprinde o ţigară şi trage cu saţ. Soarbe din vin cu ochii undeva, numai ea ştie unde. Sunt din nou în dilemă, că nu ştiu exact ce să fac. Să aştept aici prudent, să văd care e treaba până la capat, ori să mă ridic cu un pretext să merg la masa ei? Aş putea să cer un foc. Dar să aprind ce? „Un pai, Vlad, aprinde un pai, să fie un tablou complet. Un tablou de Caragiale, de-ar fi pictat”. Nu merge. Blestem acum ziua în care m-am lăsat de fumat. De ce oare m-am lăsat eu de fumat? Aaa, da! De  bou! Şi pentru nevastă-mea, că s-a lăsat şi ea. Nevastă-mea! Mi-am adus aminte brusc de Cristina. De cum mi s-a dăruit sâmbată seara, de cum torcea în braţele mele. Cristina mea. Îmi vine să-i strig numele. Apoi am privit din nou în direcţia necunoscutei. Şi m-a lovit în moalele capului o întrebare: Ce p*la mea fac eu aici? Îmi vine să-mi aplic două perechi de palme. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine…

În timp ce-mi treceau prin cap toate gândurile astea, continui să privesc discret spre necunoscuta vieţii. Nu face nimic, domnule, nimic! Soarbe la vinul ăla şi fumează. Aruncă un ochi plictisit în telefon şi, din când în când, priveşte trecătorii. Am încercat să văd dacă urmăreşte pe cineva anume, dar nu. Îi rămâne privirea fixată în gol. În final, m-am hotărat c-ar fi mai prudent să nu fac nicio mişcare. Îmi termin cafeaua, o las pe ea să plece prima. Nu mă pot gândi la nimic acum, nu ştiu de ce mă mai uit la ea. Nu simt nicio pornire sexuală, îmi iubesc soţia. N-am înşelat-o niciodată, din simplu motiv că nu am simţit vreodată să o fac. E drept că-mi plac şi mie femeile frumoase şi, după câte am văzut, nici eu nu le rămân indiferent. Aşa că nu ştiu de ce-aş căuta acum ocazia să fac asta. Care va să zică, n-o să fac nimic. O să consider povestea asta încheiată, cum am mai şi zis. O las să plece şi-mi văd de treaba mea. Necunoscuta mea îşi termină paharul cu vin şi se ridică. N-am văzut când a pus banii în notă. Şi-a luat catrafusele, o geantă mare neagră (ce-or fi având, domnule, toate muierile în genţile alea?) şi pleacă în aceeaşi direcţie ca şi data trecută. O urmăresc cu privirea şi, unde luasem înţeleapta decizie acum 10 secunde să nu mai urmăresc această femeie, mă cuprinde o panică de nedescris când văd că dă colţul după blocul lipit de terasă. Aşa panică m-a luat, că am rămas paralizat, când puteam să mă ridic şi să văd în ce direcţie merge în continuare. Dar am rămas ca boul satului, ţintuit pe scaunul ăsta, holbându-mă la mersul ei apăsat.

Guest post by Cecilia Woltz

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ești invidioasă? Lasă, nu răspunde!

Bărbatul de 40 de ani

Nu-i dați bunicilor, bonelor, în săptămânale și-apoi în internate, ca pe-o povară a tinereții voastre

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,784 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro