Nici să lucreze n-a fost în stare, putoarea dracului!

Eugenia Crainic

17 September 2015

Eugenia CrainicCând a luat-o de nevastă, ea tocmai terminase o postliceală. N-a mai apucat să-și găsească de lucru, că l-a întâlnit pe el: frumos, deștept, student în anul doi la Inginerie și înnebunit de tot ce reprezenta ea. O mirosea de dimineața până seara, îi iubea pielea,  îi săruta porii, își pierdea mințile mângâindu-i părul de culoarea mierii; icoană de pus la-nchinat o vedea și niciun nor de pe planetă nu-i putea umbri orbirea. Fiindcă… orb. Ajunsese orb. Orb și surd și… până peste cap. O vedea în cartea de Fizică, în cea de Matematică, în lucrările practice, în teza de licență, în cartea de muncă proaspăt deschisă, peste tot. Fundul, picioarele, obrajii, ochii, toate organele ei, într-o devălmășie dementă, îi inundau apoteotic toate paginile, îi transformau creierul în macaroane lipite, incapabile să emită șocuri electrice la ceva ce nu avea legătură cu ea.

În rest… totul a decurs normal. Mai puțin episodul cu serviciul ei. El n-a conceput. Cum s-o lase să muncească? Cu mâinile alea delicate? Cu părul ăla? Cu buzele alea? Cu trupul ăla? Cu… NU. Ea NU va lucra; lucrează el, banii le ajung, un concediu la turci își permit, de mâncat au ce mânca, așa că… nu. Ea nu va munci. Și ca să n-o piardă, doborâtă de prea mult plictis, i-a tras doi prunci, să aibă ocupație. Iar el s-a liniștit. Aproape că i se vedea inima prin cămașă de împlinit ce era. Bine, nu-i era ușor; că facturi, că haine pentru toți, că taxe la grădinițe, că școli, serbări și costume, benzină și impozite… Viața l-a împresurat treptat din toate părțile, ca o Hidră cu mii de capete, care-l mușca mai ales pe unde avea pielea sensibilă. Căzut în propria dizgrație, copleșit și împovărat, a tras-o într-o zi pe secretara Nuți în bucătărioara de serviciu și a pătruns-o ca un evadat din pușcărie, de parcă orgasmul survenit cvasi-instantaneu – spre marea dezamăgire a lui Nuți – avea să-i aducă eliberarea de toate samarele. Încetul cu încetul, i-a revenit zâmbetul. Mai ales când și-a redescoperit, grație Nuțicii, starea de orb. De orb care o mirosea de dimineața până pleca de la slujbă, de orb care îi iubea pielea, îi săruta porii sau îi mângâia, pierdut în șuvițe rebele, părul lung; icoană de pus la-nchinat era și niciun nor de pe planetă nu-i putea umbri orbirea. Așa că nu i-a fost greu să-i propună veșnicia. Împreună, cum altfel?!

femeie

În timp ce-și aranja discursul destinat sibilei care i-a amestecat iremediabil zarurile existențiale și primenit cu argumente numai bune de digerat în sensul construirii unei vieți comune cu Nuțica, pe ușa biroului intră val-vârtej consoarta, cu părul vâlvoi, schimbată la față și revendicativă:

– Am să te ucid, nenorocitule! M-ai lăsat pe drumuri, fără bani și fără viitor; sunt victima ta, nemernicule! Îmi voi petrece restul zilelor blestemându-te. Blestem iubirea aia a ta, care mi-a îngrădit și limitat viața! Iubirea pentru tine mi-a orbit instinctele. Trebuia să lucrez, trebuia să mă dezvolt, trebuia să nu te fi ascultat niciodată. Trebuia să te ignor, chiar iubindu-te. M-ai călcat în picioare…

Consternat, bărbatul o asculta fără să înțeleagă. În mintea lui, nu greșise cu nimic. Niciodată. Nu-și amintea s-o fi oprit să facă ceva, să-i fi interzis ceva… Nu-și amintea să-i fi impus ceva. Nu-și amintea decât că odată s-a întâmplat să se însoare.

De alături, Nuțica a informat „poarta”. Un ins în uniformă de guard a luat și condus femeia, încet, în stradă. Problema… s-a rezolvat. Păcat doar că întrebarea pentru Nuțica se cerea amânată. Așa a vrut neprevăzutul. Doar că neprevăzutul n-avea în plan să-i gâtuie și Nuțicii celei proaspete întrebările. Că avea și ea una:

– Doamne, ce-ai putut să vezi la femeia aia?

Deloc surprins, domnul inginer și-a luat ochelarii de pe cap în mâna dreaptă, pentru surplus de impresie și cu o voce deloc afectată de propria ipocrizie, grăi ca din cele sfinte:

– Habar n-am. Am fost orb. Nici să lucreze undeva n-a fost în stare, putoarea dracului!

Pe Eugenia o găsiţi toată aici.

Citiţi şi

Iubirea e atunci când…

La naiba cu iubirile imposibile!

Căutări…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
14,615 views

Your tuppence

  1. Nati / 8 July 2016 22:27

    Hm, zambesc. La aproape 40 de ani ai mei si dupa peripetii de tot felul in casnicie, nu prea mai condamn infidelitatea. Nu aruncati cu pietre, ferice de voi daca nu ati patit sau nu ati aflat 😉 Daca ar divorta toti infidelii…dupa mine ar divorta toti, aproape toti. Faptul ca el a inselat nu are nici o legatura cu faptul ca ea e casnica, femeie de succes, tanara sau are peste 40. A inselat si atat, nu a mai avut ochi pentru cea de acasa si atat. Mai greu e ca a orbit orbul si o ia de la capat cu alta. Al meu mi-a spus acum ceva ani ca m-ar lasa, dar cu alta o sa fie miere doi ani, dupa care o sa-i para rau pentru tot ce avem, pentru copii, pentru mine… Cunosc atat de multe exemple de familii, atat de multe povesti. Pana si cei care se tin de mana la batranete au trecut prin multe, nu a fost totul lapte si miere nici acolo 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Dan Stoica / 16 January 2016 13:14

    Midlife crisis cu tot tacămul. Un pic demonstrativ de dragul poanetei de final (care e vândută din titlu… Cine l-a pus? Autoarea sau redactoarea?), dar cu talent în structura textului. (ochiul critic nu orbește cu una cu două!!! Nici cu secretară și nici după ea!)

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. emi / 25 October 2015 19:03

    Textul este savuros si autoarea talentata, dar nu pot sa nu fac un comentariu. E un subiect care devine f trist pt femei. Desigur ca sunt si femei care abia asteapta sa gaseasca un barbat care sa la faca “doamna si casnice”, dar am vazut si femei frumoase si destepte, dar care indragostindu-se au ales sa-si sacrifice propriile ambitii de dragul lui, al familiei. Daca banii nu sunt o problema, multe familii aleg ca ea sa ramana acasa, si sa se dedice copiilor ca deh, e societatea cum e, pericole, educatie etc. Ce vina au acele femei care au ales sa se ocupe de casa, atunci cand el se indragosteste de una mai tanara ?: Ce e de ales in astfel de cazuri? Cand te casatoresti iti iei un angajament in care crezi, crezi ca va fi pt toata viata ca altfel de ce l-ai mai face ? Si in virtutea lui, te gandesti ca nu mai e vorba doar despre tine, ci despre familia voastra, si atunci alegi pt familie nu pt tine, in caz ca…sa fii asigurata. Devine o moda ca barbatii sa divorteze si sa-si ia una mai tanara…Parca nimeni nu mai vorbeste de frumusetea unei femei de 40-45…De parca numai la 20 arati bine…Am auzit barbati care fac parte dintre cei considerati partide bune, comentarii de genul, da arata bine, e tonifiata, e ingrijita dar nu degeaba are 45, nu se poate compara cu una de 19 etc…
    E trist…ideea de mariaj se deterioreaza…

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. Vlad / 22 September 2015 12:26

    As zice ca asa-s toti aia musculosi dupa care alearga toate domnisoarele ! …Din pacate nu realizeaza ca acel om o sa aibe parte de asa ceva…

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  5. nadia / 18 September 2015 1:08

    Doamne cat adevar asa sunt toti cand au dat de “alta” prospatura si nevasta s a “invechit”

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro