Noi, care primeam o banană de Paște și una de Crăciun

Mircea Poeană

10 October 2012

Generația mea a trăit războiul din Vietnam și Flower Power mai intens decât America.

Pentru că noi, adolescenții acelor ani, ne chinuiam să construim America noastră.

Nu aveam blugi și cămăși Levi’s, nu eram lăsați să purtăm plete, primeam o banană de Paște și una de Crăciun.

Dar știam pe de rost toate cântecele lui Deep Purple, Led Zeppelin, Uriah Heep, Black Sabbath, Pink Floyd, Santana, Jethro Tull, Iron Butterfly, Slade și câte și mai câte.

Noi nu aveam cluburi, dar “ceaiurile” noastre nășteau întotdeauna iubiri curate, care, în timp, s-au dovedit prietenii temeinice, chiar dacă noi, visătorii aceia incurabili, nu ne-am mai văzut de peste 30 de ani.

Ne făceam America într-un cotlon ascuns din curtea școlii unde o fată blondă cu ochi de cer replăsmuia refrene de Joan Baez, Bob Dylan, Donovan.

Universal Soldier…

Când Vietnamul a devenit comunist am plâns.

Nu era războiul meu, dar atunci s-a năruit pentru prima oară un mit.

Care avea să se mai prăbușească de mai multe ori.

Și tocmai de aceea, America aceea a noastră, din curtea școlii, va rămâne eternă.

Doar acolo și atunci, în anii aceia “de aur” am înțeles ce înseamnă Easy Livin’ și July Morning.



Citiţi şi

Dragă Promoție 1982

Arăt a loser treaz cu c*aiele turtite

„N-am voie să mai visez. Nu cu tine, pricepi?”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,617 views

Your tuppence

  1. Belle d”Imagination / 10 October 2012 16:32

    M-am gândit şi eu de curând şi mai demult la acele vremuri şi oameni. O fac recurent.

    Ştii ce mi se pare şocant? Generaţia în blugi şi cu plete-n vânt, care la ţară se ducea la toaleta din fundul curţii, care se căţăra pe garduri şi în pomi, care s-a jucat cu soldăţei de plumb şi n-a avut nici pe dracu, care ţine minte ce promisiuni a făcut acum 20 sau 30 de ani, acea generaţie s-a închistat, a evoluat fie în homo corporaticus fie în homo manelicus, care nu mai are prieteni, are doar duşmani şi aliaţi temporari pentru un grătar, care-şi face credit pe 10 ani pentru un aifon pe care cel mai ades nu ştie să-l utilizeze corect, sau plasmă cu 1 nanometru mai mare decât a vecinului, ca acela să plângă şi să se învenineze în sine. Aceeaşi generaţie care s-a putut juca în ţărână nu-şi lasă copii nesupravegheaţi permanent. Aceeaşi generaţie primea chelfăneli de la toţi tanti şi nenea din bloc dacă făcea drăcii şi recunoştea cinstit că era pe bune, în schimb de plodul răsfăţat să nu se atingă cineva, că e prinţesa (de ambele sexe a ) lu” mămica şi tăticu. Ne trimitem copii la şcoală nu ca să înveţe şi ca să aibă altcineva grija lor, de parcă nu ar fi responsabilitatea augustelor noastre persoane.

    Uunde e cerul albastru de ieri?

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro