Noi, generația “degeneraților”, le-am dat o lecție

Catchy

3 November 2015

Tragedia serii de 30 octombrie 2015 va rămâne întipărită în sufletele românilor pentru totdeauna. E păcat că trebuie să ajungem în situaţii trecute de limită, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti, cu pierderi de integrităţi psihice şi sufleteşti pentru a ajunge să vedem adevărul pe care îl tot ignorăm în ultimii 26 de ani.

Suntem cu toţii vinovaţi pentru această mocirlă călduţă în care ne-am tot tăvălit. Am învăţat să plecăm capetele şi să „înghiţim” pe nedumicate guverne, parlamente, şefi de stat. Corupţia s-a întins precum cancerul şi a luat cu ea chiar şi pe aceia care au intrat în politică dorind să schimbe sistemul şi să facă ceva pentru ţara asta. S-au îmbolnăvit cu toţii, pentru că oamenii sănătoşi nu erau „admişi” în cloaca „puterii”.

INCENDIU - CLUB COLECTIV - BUCURESTI

 

A fost nevoie să piară atâţia oameni, a fost nevoie să se dezlănţuie Iadul pentru a ne mobiliza.

Noi, generaţia unor „nemernici”, a unora „fără cap şi fără coadă” – aşa cum mulţi ne cataloghează – am fost primii care au făcut ceva. Ne-am dus noaptea să donăm sânge, am stat la cozi cu răbdare şi decenţă, nu ne-am călcat pe picioare şi nu ne-am certat pe „locul” de la coadă. Am stat trişti, răbdători, dornici să îi ajutăm pe cei ce aveau nevoie. Asta e de admirat. Generaţia noastră, a celor „disperaţi după distracţii” a dat o lecţie morală grea tuturor celor care ne-au blamat. Le-am arătat că ştim ce înseamnă respect, empatie, ajutorarea aproapelui, solidaritate. Am solicitat deschiderea centrelor de donare, în pofida anunţurilor făcute de autorităţi, cum că „sunt suficiente rezerve de sânge”. I-am ignorat şi bine am făcut. Ulterior acestei declaraţii, tot autorităţile ne solicitau să mergem să mai donăm, că „e nevoie”. Am înţeles că nu poţi avea încredere în cuvântul unor autorităţi care mereu declară că „iarna ne-a luat prin surprindere”. Şi bine am făcut.

Zeci de oameni şi-au pierdut viaţa şi alţi zeci sunt pe muchia ascuţită dintre viaţă şi moarte. Nu se ştie dacă vor supravieţui. Sute de oameni sunt traumatizaţi şi mii, zeci de mii vom rămâne marcaţi de această zi neagră din vieţile noastre. Imaginile terifiante ale celor ce au pierit în Colectiv în acea noapte mi-au rămas întipărite pe retină şi în suflet. Durerea, disperarea celor răniţi, strigătele, frica, toate acestea nu se pot uita.

Am învăţat că viaţă noastră e firavă, poate fi curmată oricând, oricum, când ne aşteptăm mai puţin. Am învăţat că orice moment contează. Peste tot s-a plâns moartea celor din Colectiv, peste tot ne-am rugat pentru sănătatea supravieţuitorilor, pentru cea a salvatorilor şi cea a părinţilor, iubiţilor, fraţilor rămaşi în viaţă şi cu goluri în suflete. A fost un weekend negru.

Mă uit la generaţia noastră, a „degeneraţilor”, cum nu o dată am fost numiţi. Deşi suntem majori, deşi suntem oameni în toată firea, nu ne considerăm încă maturi în deplinătatea cuvântului. De ce? Pentru că la 30 de ani încă locuim cu părinţii. Pentru că absolvim facultăţi, masterate, doctorate şi lucrăm în baruri sau în firme ocupând posturi plătite mizer. Pentru că ne prostituăm intelectual. Pentru că nu mai avem timp să ne construim o familie. Pentru că nu ne putem întreţine singuri. Pentru că ne e teamă să aducem pe lume un copil pe care să îl creştem în mizerie, în lipsuri. Pentru că nu ni se dă şansa să gândim, să ne dezvoltăm. Pentru că am crescut într-un sistem bolnav.

Tragedia aceasta ne-a făcut să fim mai uniţi că niciodată, să luăm cuvântul şi să acţionăm. Să nu mai cerem voie. Să facem aşa cum simţim. Şi nu vom uita. Şi nu o să mai tăcem. Facem. Pentru că ne pasă. Ne pasă de oameni. Ne pasă de noi şi de generaţiile viitoare. Nu o să ieşim în stradă să lătrăm. Ne-am săturat să lătrăm. Ne vom face propriile legi, unde morala şi coloana vertebrală vor fi pilonii primordiali ai societăţii noastre. Propriile legi, în care voi, hoţii corupţi, nu aveţi loc. Vom construi o societate etică, morală, sigură şi sănătoasă. Voi, cei care aţi furat ţara asta, ne-aţi furat pe noi, veţi sfârşi prin a va autoexclude din societatea pe care o vom construi. Pentru că vrem să ne mândrim că suntem români, pentru că vrem să schimbăm ceva în bine pentru generaţiile viitoare. Nu vom uita totul într-o săptămână, aşa cum speraţi. Suntem tineri, puternici, deştepţi, iar voi, bolnavi de inimă, cu sufletul putred şi colesterolul mărit. Voi veţi pleca. Noi vom rămâne şi vom reface ceea ce voi aţi furat şi aţi năruit.

Avem nevoie de spitale, avem nevoie de medici. Avem nevoie de sistem sanitar. Pregătim medici extraordinari pentru export. Îi facem să plece. Nu pentru că nu suntem în stare să îi păstrăm în ţară, ci pentru că unii şi-au băgat mâinile până la coate în buzunarele statului. Nimeni nu pleacă de prea mult bine. Vrem să schimbăm acest sistem bolnav, de furt, de şpagă, de mojicie.

Pentru că e România noastră. Pentru că suntem români.

Guestpost by Maria Negru



Citiţi şi

Am iubit-o. Am ucis-o

Doar bărbații își permit să aibă himere

Jeg, glumițe, dictatură

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,934 views

Your tuppence

  1. sasha / 4 November 2015 0:37

    da, Doamne, sa iasa si ceva bun din nenorocirea asta

    https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_nightclub_fires
    The Cocoanut Grove club was the scene of the deadliest nightclub fire in history, killing 492 people.

    In the year that followed the fire, Massachusetts and other states enacted laws for public establishments banning flammable decorations and inward-swinging exit doors, and requiring exit signs to be visible at all times (meaning that the exit signs had to have independent sources of electricity, and be easily readable in even the thickest smoke). The new laws also required that revolving doors used for egress must either be flanked by at least one normal, outward-swinging door, or retrofitted to permit the individual door leaves to fold flat to permit free-flowing traffic in a panic situation, and further required that no emergency exits be chained or bolted shut in such a way as to bar escape through the doors during a panic or emergency situation.

    Municipal licensing authorities ruled that no Boston establishment could use “The Cocoanut Grove” as a name thereafter.

    Commissions were established by several states that would levy heavy fines or even shut down establishments for infractions of any of these laws. These later became the basis for several federal fire laws and code restrictions placed on nightclubs, theaters, banks, public buildings, and restaurants across the nation. It also led to the formation of several national organizations dedicated to fire safety.

    Advances in medical care
    Massachusetts General Hospital and Boston City Hospital took dozens of burn and smoke inhalation victims, and the event led to new ways of caring for both. Surgeons Francis Daniels Moore and Oliver Cope at Massachusetts General Hospital pioneered fluid resuscitation techniques for the burn victims, whose wounds were treated with soft gauze covered with petroleum jelly instead of tannic acid.[15] Although BCH was only able to achieve a 30% survival rate one month after the fire, all patients treated for burns at MGH survived.[16] The event was also the first major use of the Hospital’s new blood bank, one of the area’s first.

    Survivors of the fire were also among the first humans to be treated with the new antibiotic, penicillin. In early December Merck and Company rushed a 32-liter supply of the drug, in the form of culture liquid in which the Penicillium mold had been grown, from New Jersey to Boston. The drug was crucial in combating staphylococcus bacteria which typically infect skin grafts. As a result of the success of penicillin in preventing infections, the U.S. government decided to support the production and distribution of penicillin to the armed forces.

    Erich Lindemann, a Boston psychiatrist, studied the families and relatives of the dead and published what has become a classic paper, “Symptomatology and Management of Acute Grief”, read at the Centenary Meeting of The American Psychiatric Association in May 1944 and published in September of the same year. At the same time Lindemann was laying the foundation for the study of grief and dysfunctional grieving, Alexandra Adler was working with more than 500 survivors of the fire and conducting some of the earliest research on post-traumatic stress disorder.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro