Nouă cărţi interzise

Georgiana Voinea

14 April 2012

Cărți arse sau tăiate în piețe publice, proteste și bătăi cu pietre, soldate cu morți și răniți, confiscarea la vamă a exemplarelor cenzurate… nu, nu descriu scene din Evul Mediu, lucrurile acestea aveau loc în urmă cu doar câteva decenii.

Mark Twain era de părere că există trei lucruri foarte importante în orice societate liberă: libertatea de exprimare, libertatea conștiinței și prudența de a nu ne folosi de niciuna dintre aceste libertăți. Asta pentru că a fost unul dintre autorii cărora li s-au interzis cărţile.  Iată nouă dintre cele mai populare scrieri care s-au confruntat de-a lungul timpului mai mult sau mai puțin îndepărtat cu cenzura.

Aventurile lui Huckleberry Finn

În 1885, la un an de la publicare, cartea lui Mark Twain a fost interzisă în Massachusetts, din cauza ”limbajului sentențios”. Atunci, faptul că ”the N word”, jignitor pentru populația afro-americană, este folosit de peste 200 de ori în carte, nu a deranjat prea multă lume. Însă, cu cât trece timpul, cu atât termenul pare să devină mai controversat: în 1955, o ecranizare a romanului a fost realizată în așa fel încât să nu menționeze absolut deloc sclavii, iar rolul lui Jim nu a fost oferit unei personae de culoare. În 1998, un grup de părinți a dat în judecată un liceu, pentru că includea romanul în lista de lecturi obligatorii. Cazul a ajuns până la Curtea Federală de Apel și a fost pierdut de părinții îngrijorați.

Versetele Satanice

E suficient să citești tilul acestei cărți ca să îți dai seama că nu a fost prea bine primită de anumite grupuri. Autorul, Salman Rushdie, se referă la profetul Mohamed prin termenul Mahound (cuvânt medieval pentru diavol), ceea ce sună a blasfemie la adresa Islamului. Ce se întâmplă atunci când Islamul este jignit? O tragedie: în 1989, cinci oameni au murit în cadrul unei revolte din Pakistan, iar în India, un grup de protestatari a rănit 60 de oameni într-o bătaie cu pietre. Chiar dacă Rushdie și-a cerut public scuze, liderul spiritual al Iranului, Ayatullah Ruhollah Khomeini, l-a condamnat la moarte și a pus pe capul lui o recompensă de un million de dolari (trei milioane de dolari dacă asasinul era iranian). Chiar dacă unii autori musulmani i-au luat apărarea și l-au acuzat pe Ayatullah de terorism intelectual, reacțiile nu s-au oprit aici. În Venezuela, oficialii le promiteau celor care dețineu sau citeau cartea 15 luni de închisoare, Japonia amenda pe oricine vindea varianta în engleză, iar librăriile americane o scoteau de pe rafturi, după ce primeau amenințări cu moartea. Sub protecția autorităților britanice, Rushdie a trăit ascuns de ochii lumii timp de un deceniu.

Lolita

Publicat inițial în Franța, în 1955, de o editură pornografică, romanul lui Vladimir Nabokov explorează mintea unui pedofil foarte inteligent, care își analizează viața și atracția sexuală pentru copilele precum Dolores Haze, în vârstă de 12 ani. Oficialii francezi au interzis-o pentru obscenitate, la fel cum au făcut și cei din Marea Britanie, Argentina, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Cartea este cea care a popularizat termenul Lolita.

The catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară)

La două săptămâni de la lansarea sa, în 1951, romanul lui J.D. Salinger a ajuns numărul unu în topul New York Times. Totodată, a ajuns şi ținta preferată a criticilor. În 1960, un profesor din Statele Unite a fost concediat după ce le-a cerut elevilor de clasa a XI-a să citească romanul. Chiar dacă a câștigat procesul deschis împotriva acestei decizii, ” De veghe în lanul de secară” nu a fost reinclus în lista de lectură. Un lanț de librării a interzis cartea din cauza limbajului vulgar și a temei sexuale. În 1980, Mark David Chapman l-a împușcat pe John Lennon și apoi le-a dat cartea polițiștilor, ca explicație pentru fapta sa.

Harry Potter

Când spunem Harry Potter, ne gândim la o carte amuzantă, plină de magie, scrisă pentru tineri, cărora le încurajează imaginația. Sau poate nu. Unii se gândesc la violență, vrăjitorie și la venerarea diavolului. În 2001, un grup de părinți din Maine a organizat o tradițională ardere de carte care i-ar fi făcut mândri pe strămoșii lor din Evul Mediu. Pompierii au intervenit însă înainte de aprinderea chibritului, iar protestatarii s-au mulțumit că toace cartea în bucățele cu foarfecele. Deși pe atunci Harry Potter era încă la începutul aventurilor lui, avea deja mulți inamici mai mari decât Voldemort care îl rupeau în bucăți prin Marea Britanie. Lucrurile s-au mai potolit, iar în prezent, singurele manifestări publice legate de Harry Potter sunt cozile din fața cinematografelor.

The Anarchist Cookbook (Cartea de bucate a anarhistului)

Ca și Versetele Satanice, aceasta este o carte care deranjează încă de când îi vezi titlul. Scrisă în 1971, de William Powell, cartea include tot felul de rețete de bombe artizanale, și a reușit să înfurie nu numai guvernul, dar și grupurile anarhiste. Anarhiștii au condamnat lucrarea, spunând că le înțelege și promovează greșit idealurile, și au corectat greșelile printr-o carte cu același nume publicată de ei. Alți critici s-au plâns din motive mai practice: unele rețete din cartea de bucate nu erau corecte! Chiar și Powell a încercat să-și cenzureze propria carte, în 2000, după ce s-a convertit la creștinism, însă nu a reușit, pentru că nu mai deținea drepturile de publicare.

Candide

În această satiră clasică, publicată în 1759, Voltaire atacă toate lucrurile ”sacre”: Biserica, filosofii, chiar și doctrina optimismului. În căutarea ”celei mai bune lumi posibile”, protagonistul întâlnește cele mai mari tragedii ale vieții și le descrie, meticulos, pe fiecare. Rezultatul este comic și șocant. Marele Consiliu de la Geneva a interzis cartea imediat după apariție, însă tot a apucat să se vândă în 30.000 de exemplare, devenind astfel un bestseller al vremii. Dacă aveți impresia că asta se întâmpla numai în secolul al 18-lea, vă înșelați. În 1930, romanul încă era confiscat de autorități la intrarea în Statele Unite și considerat obscen.

1984

Ironic, o carte despre cenzura totalitară a fost cât pe ce să fie supusă cenzurii. Scris în 1949 de George Orwell, în timp ce acesta se afla pe patul de moarte, romanul spune povestea sumbră a unei societăți viitoare în care cetățenii nu mai au dreptul la libertate, la viață privată și la adevăr. Romanul a dat naștere termenului Big Brother și mesajul rămâne la fel de relevant şi la aproape 30 de ani după. Chiar dacă este un manifest anti-totalitar, un grup din Florida a încercat în 1981 să scoată cartea din programa școlară, pe motiv că ar susține comunismul. Probabil că cei din grup au citit doar primul și ultimul paragraf.

Brave New World (Cântec de lebădă) 

Romanul lui Aldous Huxley, publicat în 1932, a cărui acțiune se petrece în viitor, într-o societate drogată și produsă în serie (la propriu), a fost criticat pentru că abordează teme precum sexul, drogurile și sinuciderea. Cartea parodiază romanul Men like Gods (Oamenii ca nişte zei) scris de fondatorul Scientologiei, H.G. Wells, și exprimă dezgustul pe care îl simte Huxley pentru societatea de consum americană. Guma de mestecat, simbol american, apare ca mod de administrare a hormonilor sexuali, pentru potolirea populației. Filmele pornografice, numite în carte ”Feelies”, au același rol. Huxley ne prezintă lumea în secolul al 26-lea, când Henry Ford este noul Dumnezeu (și expresia Fordul nostru este folosită frecvent) și când același sistem de producție în serie folosit pentru mașini este utilizat pentru reproducerea umană. În 1993, un grup de părinți din SUA a cerut interzicerea romanului, din cauza ”mesajului negativ.”

În final, o întrebare: aţi citit vreodată o carte doar pentru că era interzisă? 



Citiţi şi

De azi mă voi cenzura!

Must-have de vară

Unde naiba a dispărut sălbăticia plajelor nepopulate?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,999 views

Your tuppence

  1. Camelia - Maria / 27 April 2014 12:52

    Din cele 9, am citit 4. Se spune că valoarea unei cărţi se măsoară în impactul pe care îl are asupra cititorului. De departe, 1984 mă cutremură şi acum, poate cea mai devastatoare poveste pe care am citit-o eu până acum. Nu mi-a plăcut şi am spus-o de câte ori am avut ocazia. Dar nici nu aş interzice-o.
    Şi da, am citit cărţi despre care mi s-a spus că au fost interzise numai pentru că au fost interzise.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Io / 27 April 2014 12:36

    Cand le-am citit eu, nu mai erau interzise :))
    Altfel, nu, nu am citit o carte pentru ca e interzisa, nu am auzit de carti interzise astazi.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Halloween și Moșii | Catchy / 31 October 2013 17:00

    […] fjs); }(document, 'script', 'facebook-jssdk')); Tweet Măşti, zombie, mantii negre, vrăjitoare şi vrăjitorii, „trick or treat“, schelete, păianjeni, filme de groază şi sperieturi pe […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Catalina / 20 May 2013 23:34

    Am citit De veghe in lanul de secara si nu mi s-a parut prea obscena sau asa.Da,are ceva injuraturi,care suna mai urat in engleza decat in romana,dar nu mi s-a parut o carte rea.Chiar mi-a placut

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro