Nu ai voie să te îndrăgostești! Serios?

Andreea Ionescu

13 February 2014

Andreea IonescuS-ar putea să se despartă de mine, şi nici n-am început bine. Atac de panică. Nu mai pot să respir, în minte se derulează nişte scenarii în care Bărbatul care îmi place dispare ca măgarul în ceaţă, speriat de implicaţii. Ştie că sunt într-o relaţie cu cineva, dar este la fel de atras de mine cum sunt eu de el… Ne-am întâlnit pe fugă. Acasă mă aşteaptă Celălalt, Acela care nu mă mai face să mă simt frumoasă, dorită, femeie.

 Pun mâna pe smartphone şi scriu, nebună, mesaje. Sunt devastată. Îi scriu că trebuie să continuăm ce am început, întrebându-mă ce îl respinge mai tare: copilul meu, soţul-coleg de apartament sau insistenţa mea. Mesajele sunt neclare, îi spun tot felul de prostii, în loc să îmi iau inima în dinţi şi să îi spun: m-am îndrăgostit foarte tare, vreau să explorez relaţia cu tine, nimic altceva nu contează. Vulcanul în care m-am aruncat cu capul înainte nu mă lasă să mă gândesc la cei de acasă, care până acum câţiva ani au fost centrul existenţei mele. M-am îndrăgostit grav de acest bărbat, grav de tot, şi simt că nu mai pot respira dacă nu e aici, acum. Nici măcar nu ştiu cum e la el situaţia. Oare doar îi place de mine şi ar dori să mă consume rapid? Sau e loc şi de altceva. N-am timp să mă gândesc la asta.

Când l-am cunoscut, trăiam pe pilot automat. S-a uitat pentru prima oară la mine şi am simţit că de undeva, din adâncurile mele, ţâşneşte din nou esenţa aceeea, a mea, de Femeie, şi m-am întrebat cum am trăit până atunci. Parcă o jumătate din mine fusese mumificată, uscată, pusă la păstrare. De nişte ani, ziua se transformase într-o rutină, cu sculat, făcut cafea, dus copilul la şcoală, lucru, venit acasă, gătit, spălat, frecat şi, uneori, sex de convenienţă. Soţul meu e prezent doar în aparenţă, singurul lucru la care se mai uită cu interes în casa asta e televizorul. De câte ori am încercat să îi spun că nu sunt bine, că nu sunt fericită, m-a trecut pe glumă. Iar acum, bărbatul ăsta minunat, fascinant, care m-a făcut să mă simt din nou vie, e pe cale să dispară, şi eu nu îl pot ţine, nu îl pot ţine.

Plâng şi mă sufoc şi nu pot lucra, şi iar îi trimit un sms, şi nu îmi răspunde, ce să mă fac?…

nefericire

Aşa a arătat ziua de ieri a multora dintre femeile cu care lucrez. Probabil că plutea ceva în aer. O familie în care sunt preţuite pentru calităţile lor de manager de proiecte şi house assistant, unde cuvântul datorie l-a înlocuit pe iubire. După ani de relaţie cu un bărbat pentru care au devenit cvasi-invizibile, au lăsat să le intre în suflet acel spirit barbar, sălbatic, fierbinte al Celuilalt. Brusc, au redevenit frumoase, aranjate. Kilogramele în plus se topesc în focul pasiunii, se uită de trei ori în oglindă înainte de a pleca de acasă.

Greu de gândit, ca să nu mai spunem de aplicat, cuvinte ca morală, fidelitate, când descoperi în afara relaţiei tale tot ceea ce nu te mai hrăneşte acasă. Parteneriatul social cu bărbatul care locuieşte în acelaşi pat cu tine se simte ca un fel de contract obligatoriu, ca şi cel de la serviciu. Îndeplinit fără tragere de inimă.

Ce-ai de făcut ca să nu ajungi acolo?… Sau, mai ales, ce-ai de făcut când ai ajuns deja acolo? Pentru că reţeta de mai sus e – sigur – una ca să te simţi miserable, cum zice englezul. E greşit să te îndrăgosteşti de cineva? Şi, dacă se întâmplă, e corect ca partenerul tău să te pună în oala cu vinovaţi?

 1. Prima probă a iubirii, probă adevărată, e când celălalt se îndrăgosteşte. Niciodată cineva nu se îndrăgosteşte dacă are acasă tot ce îi trebuie. Să consideri că celălalt e proprietatea ta şi “nu are voie să se îndrăgostească” e prima regulă de bază pentru nefericire.

2. Regula de aur: trebuie să spui, nu pe ocolite, ci pe bune, ce se întâmplă. Valabil şi pentru cel de acasă, şi pentru cel de care te-ai îndrăgostit (nu în zece sms-uri, da? într-unul, frumos, clar şi la obiect, aşa încât să vă puteţi seta regulile de joc).

3. Iubirea seamănă, într-un sens, frumos, cu boala. Poate deveni cronică. Şi, dacă nu vrei să se întâmple asta, cam cum ar arăta antibioticul? E relativ simplu.

  • Primul şi primul lucru: e pacientul dispus să ia antibioticul? Într-o relaţie adevărată, unul dintre parteneri o să îl întrebe pe celălalt ce s-a întâmplat şi dincolo de primul răspuns, care – de obicei – e “nimic”. De multe ori alegem să ignorăm semnele, ca să ne putem văita că am fost înşelaţi atunci când e prea târziu şi nu prea se mai găseşte nimic de făcut.
  • Pentru cel picat în butoiul cu miere amară al iubirii ilicite, nu răzbunarea sau ignorarea sunt soluţia. E ca atunci când cineva e bolnav: trebuie iubit. Împachetat în plapuma caldă şi tratat cu tot ceea ce ai uitat să îi dai, şi de unde, de fapt, a izbucnit şi febra. Pentru că e un fel ciudat şi nebun de febră. Îi spunem “atracţie”.
  •  Ia-ţi lista cu “ce îmi trebuie şi ai uitat să îmi dai”, iar dacă nu există, nu ţi-o imagina. Mai bine aşază-te pe marginea patului, cu blândeţe, şi scrieţi-o împreună. Sunteţi de nişte ani în formula asta. Puteţi comunica unul cu celălalt.
  •  Nu îţi face aşteptări. La urma urmei, s-ar putea să nu te mai iubescă. Dar încearcă să îl (o) protejezi de ceea ce noua atracţie îi poate aduce: o relaţie pasageră şi o despărţire uneori furtunoasă, alteori penibilă. Încă o rană. Pentru că asta facem cu cei pe care îi iubim: îi protejăm şi îi îngrijim când sunt bolnavi, nu îi certăm pentru că s-au îndrăgostit.
  • Reparaţiile capitale de acasă nu funcţionează. Funcţionează relaţia cea nouă? Sau e o vânătoare continuă în care unul fuge şi celălalt ţipă că iubeşte? Să vorbeşti cu cineva face tare bine. Pentru că măcar poţi să spui ce ai de spus, chiar dacă nu găseşti rezonanţă sau ecou.
  • Uită-te bine, bine, în adânc,acolo de unde a început nebunia, şi examinează: e pasiune sau e iubire? Pentru că avem talentul să le confundăm. După ani de căsnicie, primeşti, în fine, atenţia de care aveai nevoie, şi faci o pasiune nebună pentru un om pentru care, de fapt, ai o atracţie care se şi linişteşte după câteva luni de sex nebun. Apoi începi să vezi că nici inteligenţa, nici bunătatea, nici celelalte calităţi pe care le-ai proiectat nu sunt acolo. Sunt doar proiecţiile tale.

3. Dacă aţi reuşit să depăşiţi criza, ca şi în management, faceţi un “post mortem”: ce avem de făcut ca să nu se întâmple asta? Dacă vorbiţi unul cu altul şi sutneţi suficient de inspiraţi, s-ar putea să vă reinventaţi relaţia. Dacă nu, sunt alte decizii de luat.

4. Cel mai important. Respiră. Ai răbdare. Renunţă la “mi se cuvine” şi aminteşte-ţi că, dacă iubeşti, mândria nu e un atu, ci o greutate enormă, legată de picior cu un lanţ mare şi ruginit. Iar dacă articolul te prinde exact pe picior de a te îndrăgosti în felul descris mai sus, aminteşte-ţi că poţi decide dacă te arunci cu capul înainte… sau nu. Poţi. Şi ar fi grozav să te gândeşti bine-bine.

Trăim într-o lume adevărată, în care nu se întâmplă toate ca în desenele animate de la Disney sau romanele siropoase de amor. Aş vrea să citesc, pe bune, o carte siropoasă de amor în care eroii sunt parteneri de cuplu, după zece ani de relaţie. 🙂 Ar fi un manual tare valoros.



Citiţi şi

Azi, acum, îți faci timp!

Eu aş manageri, dar n-am pe cine

Prețiozitatea în suman

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
19,842 views

Your tuppence

  1. Dorel din orasul Ferentari / 29 December 2014 16:07

    Pentru,Andreea Ionescu: Atunci cand o casnicie, devine cenusie…este doar vina partenerului?..Atunci cand raceala intervine intre doi soti,nu ar fi bine ca unul din ei sa ia initiativa si sa discute cu sinceritate totul? Doamnelor..stigmatizati barbatii pt. ca merita, sau pt. ca dvs., aveti nevoie de o constiinta curata?
    Nimic nu este mai frumos pe aceasta lume, ca acest sentiment numit Dragoste…care, in unele cazuri apare neasteptat si este binevenit,alteori..te poate lua prin surprindere si bulversa.Dupa ani si ani,cine poate sti ca la o viitoatoare casnicie, cand totul este ordonat si implinit, unul din cei doi parteneri nu este subjugat din nou de aparitia aceluias irational sentiment? In acest caz, ce ar fi de facut? O noua casnicie ce va lasa in urma alte traume, starnind mari semne de intrebare?
    Lasand la o parte aceasta poveste,va intreb: Ce ar fi de ales intr-o casnicie unde totul este ok, daca intr-o zi unul din parteneri este strapuns de fiorul dragostei? Are acesta dreptul de a isi umili partenerul/partenera doar pt. a fi el fericit?

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  2. mihaela lungu / 27 October 2014 14:33

    Era un slogan, cum ca “ne suntem datori cu o fericire” nu am venit in aceasta lume sa ne sacrificam si sa fim umili , supusi si nefericiti,ci sa fim plini de lumina si iubire, copii in general nu trebuie amestecati in aceste cautari spre fericire, vor intelege mai tarziu, cand si ei vor traversa cu siguranta aceleasi cautari (de sine pana la urma) de implinire personala in sufletul partenerului tau, o casnicie lunga cu violente verbale, si de tot felul, nu face decat sa-i zdruncine si lui personalitatea de mai tarziu…doar ca toate trebuie facute cu inteligenta si suflet, cu intelegere si aplicare pt fiecare implicat in aceste situatii, noi inca nu avem nici exercitiu, nici capacitatea, nici educatia pt a ne trai fericirea, inca venim cu sechele mai ales materne in care ni s-a tot spus”am suferit si am rabdat pt voi” asa incat odata invatate aceastea le exersam in subconstient cu mare gratie…avem responsabilitati, dar nu trebuie sa ne turnam cenusa in cap…semtimentele si trairile descrise in articol acelea cand ne indragostim nu fac decat sa ne creasca stima de sine, valoare, curajul si puterea de a ne darui…ne suntem datori cu ACESTEA, in locul lipsei de iubire, a indiferentei, si chiar a prostiei, este o lupta si o evolutie cu sine!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 1
    Reply
  3. Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri? (W7, 2014) | refresh.ro / 17 February 2014 12:11

    […] Nu ai voie sa te indragostesti! Serios? – catchy.ro130 shares 37 comments 563 likes 2 tw. trackbacks 147 tw. followers […]

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. antoneta / 14 February 2014 21:42

    m-am indragostit de ochii lui,dar m-am casatorit pentru ca este umarul pe care ma pot sprijini oricand,este taria mea.este completarea mea,impreuna suntem un intreg ce poate infrunta vitregiile sortii.Poate ca sunt pe lume multi ochi fermecatori de care m-as putea indragosti,dar acel fior il las sa treaca caci stiu cat de greu poti gasi un prieten,si cel mai des am nevoie de un suflet sa ma aline,si calde imbratisari,pasiunea este de-o clipa,e frumoasa,dar trecatoare

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 6
    Reply
  5. CAMELIA STARCESCU / 14 February 2014 6:13

    Hmm! Greu… Iată ce am trăit eu, foarte recent: căsnicia mea, de 10 ani, pe butuci; lipsă sex – de 7 ani; lipsă cuvinte frumoase – tot cam de-atunci; jigniri – de vreo 2 ani; septembrie 2013 – bătută; despărţiţi. Ianuarie 2014 – discuţii pe facebook cu un domn, cunoscut accidental în toamnă; trist, rănit, divorţat urât – ne facem confidenţe, încercăm să alinăm dureri, să oblojim răni; o săptămână de povestit pe fb, sms, telefon; O SINGURĂ NOAPTE DE DRAGOSTE! În care am fost iubită, respectată, alintată, FEMEIE cum n-am fost în 43 de ani de viaţă. Planuri de finalizare divorţ (eu; oricum, după o palmă, cale de întoarcere nu mai există), planuri de viaţă frumoasă împreună. Apoi, după 10 zile dumnezeieşti de la prima discuţie, IUBIREA MEA E MORT ÎN CASĂ! Infarct, la nici 50 de ani. Eu l-am găsit. Sunt răvăşită, încă, după trei săptămâni de atunci. Şi NU, nu m-am simţit vinovată, adulterină, păcătoasă fiind cu el, nici măcar în acea singură noapte de dragoste: am fost Femeie în braţele bărbatului iubit, mi-a fost linişte şi bine, am fost Acasă! Nu vă minţiţi, doamnelor! Trăiţi clipa, că nu se ştie când vin târziurile peste noi! Dacă ştiţi că nu mai merge, aveţi curaj şi rupeţi totul. Până nu te rupi d etrecut, nu poţi aştepta cu adevărat viitorul…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 31 Thumb down 5
    Reply
  6. Michaela / 13 February 2014 19:18

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 7 Thumb down 11
    Reply
  7. Andi V. / 13 February 2014 15:02

    Lasitatea noastra face ca lucrurile simple sa devina complicate. Nu stiu, dar pentru mine lucrurile au fost mereu extrem de simple: nu-ti mai iubesti partenerul/partenera, nu mai ai placere si multumire trebuie s-o termini. Oricat am incerca sa o rationalizam, iubirea ilicita deriva din lasitate – acest articol descrie o secventa logica de ordonare a gandurilor care ar trebui sa se petreaca INAINTE de aparitia acestei iubiri. Am o comparatie: o relatie asezata, un mariaj este ca o barca. Majoritatea stiu ca barca nu le mai serveste intereselor proprii dar – vaiii, e atat de greu sa sari in apa, e rece, e plina de pericole. Da, lucrul corect de facut ar fi sa sara in apa si sa-si asume toate riscurile. E mai usor sa zambesti celuilalt, sa raspunzi cu “nimic” la “ce ai?” Cand o barca noua – preferabil una care, macar de la distanta, pare stralucitoare, confortabila si plina de amuzament – apare in zona, ii faci un semn neobservat de partenerul curent. Barca se apropie de a ta si, uite-asa, poti face rocada fara socuri, fara riscuri… sau cel putin asa spune teoria.
    Sunt primul care sustine ca o relatie toxica sau complet nesatisfacatoare trebuie parasita – dupa ce s-au facut un numar decent de incercari de a o repara. Totusi, nu trebuie uitat ca dusmanul cel mai mare al “Binelui” este “Si Mai Binele” 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 5
    Reply
  8. Elena / 13 February 2014 13:53

    Este cazul fiecărei „fete de treabă” pentru care interesul celorlalţi primează întotdeauna, ale cărei nevoi sunt mereu amânate pe altă dată, şi care nu se consideră demnă nici cât să atingă manşeta de la pantalonii bărbatului ei. Uitaţi-vă în jurul vostru. Mai toate revistele de modă le îndeamnă pe femei să se comporte ca
    nişte servitoare, de parcă strădania de a găsi un bărbat ar fi un fel de interviu pentru o slujbă care necesită un volum impresionant de forţă de muncă brută. Cel mai bun sfat este : doamnelor, mai multa incredere in voi!! Si nu le mai dati atata atentie LOR, ca nu sunt buricul pamantului. Cu cat dai mai putin, cu atat primesti mai mult…si invers.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 1
    Reply
    • Hawk / 16 February 2014 16:22

      Elena, ce spui tu, e reteta unui copil rasfatat, care e nevoit sa traiasca in propria lume, nu in cea reala. Aici era vorba de dragoste si ce inseamna ea, asa cum e, de mii de ani. Nu extrema enuntata de tine.
      A da mai putin pentru a primi mai mult, functioneaza pana ambalajul frumos, incepe sa se deterioreze, cand o sa ajungi la momentul adevarului, ce ai semanat, o sa culegi. Cu mentiunea ca atunci nu vei mai avea de ales. In timp ce altora le e bine, fiindca au respectat, legea firii, in loc sa cada in extreme.
      “Air conditioned debate”

      Thumb up 2 Thumb down 1
      Reply
  9. picatura / 13 February 2014 10:51

    realist si cu bun simt articol, dar imposibil de pus in practica in absenta unor personagii principale avand caracteristicile anterior rubricate

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply
  10. Cristia / 13 February 2014 9:58

    Frumoasa solutia, dar cua plicarea ei … ooo mai greu! Si cel de acasa va trece printr-un carusel emotional (indiferent cat de mult incearca sa inteleaga ca partenerul lui are dreptul sa se indragosteasca din nou) mai ales daca cel de acasa nu simte rutina si monotonia, ci simte dragoste si grija.
    Pe de alta parte, cel care se indragosteste … este de eva timp plecat din relatia de acasa si exista posibilitatea de a nu mai avea dorinta sa descopere in relatia de acasa frumusetea de altadata.
    Dar articolul da de gandit. Frumos scris!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 1
    Reply
    • alexandra / 6 April 2014 22:01

      Hidden due to low comment rating. Click here to see.

      Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 7
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro