Nu (mai) am nevoie de un Valentin – mi-ajunge al meu, cu bune È™i cu rele, ce să mai fac È™i cu al alteia? – am nevoie de un Valentino, È™i de un Hermes, È™i de un Gucci, È™i… de cardul altcuiva, că al meu e gol-goluÈ›. AÈ™a a fost mereu, încă din primele ore după salariu, cred că îi place striptease-ul, că prea repede se goleÈ™te!
Să revenim la oile nostre. A, că tot vorbim de oi, îmi place și blana. Cea de oaie, mai puțin, mai mult cea de nurcă. Vă rog, cei care mă acuzați că nu protejez animalele, nu aruncați cu piatra în mine, nici eu nu am zis nimic de făptura din farfuria dumneavoastră. Oricum, nu găsiți așa ceva prin garderoba mea, v-am zis că, de obicei, cardului meu îi place nudismul, deci nu am fonduri necesare pentru achiziții de lux.
Am înțeles că a venit perioada reducerilor. Azi nu mă duc în mall, că e prea mult sirop pe acolo, prea multă gargară, dar de mâine plec să îmi vindec sufletul cu o sesiune prelungită de shopping. Iaca, recunosc, sunt ipohondră, recent am descoperit că am o nouă boală, sunt shopaholică. Sunt dependentă de cumpărături. Guilty!
Femeile cu scaun la cap suferă de migrene, insomnii, dureri de dinți. Io, care n-am treabă cu scaunele, prefer pălăriile, sufăr atunci când nu îmi cumpăr fustițe, bluzițe și alte –ițe sau nimicuri feminine. Ca să mă pot încadra și eu în rândul semenilor mei, aș putea spune că sufăr de febra cumpărăturilor.
Cică, mai nou, femeile nu mai sunt acuzate că sunt shopaholice, asta pentru că ele nu fac risipă, ci ajută economia patriei. Vedeți, dragi bărbați, le-ați acuzat degeaba, ele tot cu gândul să facă un bine! Generoase, ca întotdeauna!
Iubitul meu îmi face adeseori complimente: odinioară îmi spunea sufleÈ›elul meu, acum îmi spune scumpa mea. Oare la ce se referă? Tot eu vin cu soluÈ›ia: cred că mă iubeÈ™te din ce în ce mai mult, mai ales zilele acestea! L-am văzut eu cât de preocupat era să îmi facă un cadou care să îmi placă. Nu È™tia ce să îmi cumpere: o pereche de pantofi sau o rochie de seară? Tot eu l-am făcut să scape de dilemă È™i de insomnii. Pantofii, pentru Valentin È™i rochia pentru Dragobete. ȘtiÈ›i, nu am vrut să îl supăr, el voia să sărbătorim doar Dragobetele, că-i sărbătoare românească, eu, mai cosmopolită de fel, zic să-i sărbătorim pe amândoi. Să nu se supere vreunul! ÃŽn felul acesta, am împăcat È™i capra È™i varza, pardon… pantofii È™i rochia!
Offf! Că tare bine ar fi mers acum o poșetă de-a lu’ Valentino! Mai ales că în seara asta sărbătorim, nu-i așa?
Guest post by Dani Dumitrescu
Citiţi şi
Tu, femeie nebună, dorește-ți orgasme, nu Prada!
Haute Couture, cea mai (in)tangibilă formă de artă
Citiţi şi
Cocalarii și prințesele, urmăriți în habitatul lor natural: Dubaiul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
