Nu de aia n-au durat căsniciile mele!

Petronela Rotar

12 May 2015

Petronela RotarCînd eram mică, nunţile mă speriau, însă exercitau asupra mea o certă fascinaţie. Erau ritualurile care se păstrau cu religiozitate pe vremea aia şi la care participam cu însufleţire, ca toată lumea din sat, eu şi toată copilărimea, care umbla în cîrd după nădragii ălor mari, gata să îşi bage nasul unde nu avea niciun ceaun la fiert.

Mai întîi era împodobitul porţii cu brad şi flori, la care ne dădeam şi noi, copiii, ghes pe lîngă ficiorii care tocmeau poarta de sărbătoare. Pentru ziua nunţii, umpleam găleţile cele mai bune din casă cu apă limpede, peste care presăram flori rupte din curte, pe care le aşezam în calea mirilor, cînd ieşeau cununaţi de la biserică. Nuntaşii aruncau acolo bani, care rămîneau pe fundul ud al găleţii după ce scurgeam în şanţ apa înflorată. Eu nu aveam voie să pun găleată, mama zicea că e ruşinos, aşa că mă uitam cu jind, de pe margine, la mîinile care aruncau monede, aşa că participam şi eu cu fengshuiul floral la găleţile altor copii, ca să nu mă simt lăsată pe dinafară din ritual. Îmi trecea repede ciuda, că fugeam la poartă la Brăneanca, unde se încingea hora miresei, în colb şi soare arzător, de se făcea praf rochia fericitei pe poale, pînă sus.

Mă înspăimînta foarte furatul mirelui, care se producea subit, în mijlocul dansului, cînd ficiorii care decuseară împodobiseră poarta, luau proaspătul însurăţel pe sus, pe braţe, şi se repedeau cu el şi cu noi după ei, în curte la tanti, unde se isca gura rece a unei fîntîni cu ghizd, foarte adînci. Şi cît ai spune mire, îl puneau pe găleată şi îl scoborau în puţ, la răcoare. Găleata de tablă era rezistentă, încinsă cu doi drugi de fier, la fel şi lanţul de fier cu care era legată şi de care se ţinea însurăţelul, dar eu tot tremuram de frica lui, să nu cadă, să nu se rupă, să nu se înece. Şi în timp ce mirele stătea pe fundul fîntînii, deasupra luciul oţelit al apei, nuntaşii negociau recuperarea lui şi aducerea la suprafaţă.

După cîteva minunte de învoială, doi bărbaţi vînjoşi prindeau să învîrtă roata, iar tînărul bărbat era readus la lumină cu scrîşnet de lanţ. Pe mine mă speria obiceiul ăsta, eram mereu cu inima purice, că o să pierdem pînă la urmă un mire şi se face din nuntă-nmormîntare. Înainte de asta, mă mai înspăimînta luatul miresii de acasă, care se înfăptuia din mai multe încercări, după ce mirele, tot el sărmanul, se trezea ba cu o mătură frumos împodobită, ba cu o babă zbîrcită cu voal.

Şi aşa am decis eu de mică copilă că nu vreau să mă mărit aşa niciodată. Aşa că nu am visat nicicînd să mă fac mireasă. Nu m-am visat în rochii dalbe, iar în timp am reuşit să prind oroare de nunţi, în genere, la care mă duc numai dacă nu se poate altfel. Şi cum eu nu am făcut nuntă din cele, nu am obligaţii. Ce cuvînt oribil, obligaţie! Care desemnează exact ce se întîmplă azi.

Fac parte dintre cei pentru care nunta nu este eveniment esenţial în viaţă. Văd femei care vorbesc ani după despre nunta lor ca despre cel mai important lucru care li s-a întîmplat şi îşi pun poze cu ele mirese de profil,  deşi între timp sunt în divorţ. O femeie, în zilele noastre, nu ar trebui să fie marcată aşa de tare de propria nuntă. Suntem mai mult decît mirese şi neveste. Astea sunt roluri. Nu mai suntem eroine în romanele lui Guy de Maupassant şi altor autori ai epocii, pregătite special de mici ca să devenim neveste şi atît.

nunta la țară

(foto: Cezar Machidon)

Azi nu mă mai sperie ritualurile nunţilor, ci inutilitatea lor. Una din două căsnicii se desface, dar asta nu împiedică lumea să se căsătorească isteric, cu rochii kitschoase şi coafuri ireale, care schimbă complet fizionomia miresei şi o fac să semene mai mult cu maică-sa, decît cu sinele natural. Mă sperie tot efortul depus, cu cîte un an înainte, pentru o zi în care oricum te bat pantofii, te strînge corsetul, arăţi ca o gheişă vopsită şi apoi scursă de transpiraţie, ţi se dezlipesc genele şi unghiile false, eşti pozată, dansată, chinuită, totul ca să ai cîteva fotografii retuşate în fotoşop pe care să le fluturi victorioasă cinci ani de la nuntă încolo.

Eu cred în lucrurile simple, aşa că toată fandoseala asta sclipicioasă mă sperie de moarte. Dacă ne iubim, ne căsătorim cu cîţiva oameni dragi alături, cărora să le pese de-adevărat şi să se bucure pentru noi, nu cu o şleahtă de îmbrăcaţi în costume şi strangulaţi de cravate, care înjură strepezit că au fost obligaţi să vină şi să burduşească plicul şi se consolează bînd tot de pe masă, măcar să facă pagubă dacă tot dau un ban. Mă sperie toate felurile de mîncare, care vin una după alta, ca o compensaţie pentru faptul că, la final, eşti obligat să umfli plicul. Mă sperie ţinutele nuntaşilor, mă sperie lăutarii şi muzica proastă, fotografiile cu mireasa în palmă şi dansul pinguinului.

Ştiu, sunt asocială şi nebună. Nu am pic de poezie. Îmi scapă metafora sarmalelor. Nu-mi spuneţi că de aia nu au durat căsniciile mele!

Pe Petronela o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Trebuie să încetez, trebuie să nu mă mai gândesc la Zelda

Porcii de lângă noi. Curvele de lângă ei

E mai bună o iubire adevărată neconsumată și dureroasă sau o minciună frumoasă?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
34,924 views

Your tuppence

  1. meme / 16 September 2015 11:18

    🙂 dragut. ook, ziua nuntii e in general ziua in care faci 1 milion de compromisuri, pt o adunatura comica de melteni de la tzara, vecini, prieteni, si rude nesuferite :).

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. AnaM / 13 May 2015 23:20

    Si eu urasc nuntile…pe toate! Si pe a mea si pe a altora. As prefera sa trimit bani, dar sa nu merg….m gandesc cu groaza ca o sa vina vremea sa se insoare baiatul meu 🙂 sper s am bani sa-l trimit in america, sa faca nunta doar el,mireasa si ….Elvis.Nici lui nu-ilac nuntile :)))))) dehhhh, seamana cu ma-sa ! :)))) In cei 18 ani de casnicie ai mei cu sotul nu am avut niciodata curiozitatea sa vedem celebrele casete de la nunta.Glumesc cu sotul si zicem ca nu suportam sa vedem imagini cu un impact emotional atat de mare. Mi-am urat nunta…..abia asteptam sa se termine sa raman eu cu iubi meu 🙂 si daaa, in ziua de azi se fac nunti doar pt.profit….putine se fac pt.placerea participantilor.E stiut ca dupa nunta apar discutii de genul: al dracu, cutarica, a dat putin la masa….mi-e scarba de lucruri de genul….putin se mai bucura in ziua de azi cand sunt invitati la o nunta.Cand am facut eu nunta nici nu am vrut sa ma duc sa dau invitatii…sa-au dus parintii,socrii…ca de, ei au vrut nunta, nu?? Eu in niciun caz!!!!Eu il vroiam doar pe “iubi”,dar a venit la pachet cu tot cu nunta :)))))) Am zis ca o sa ne uitam la casete, la batranete….70,80 de ani….daca-i mai prindem :))))))) daca nu, nu-i bai!!!!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 0
    Reply
  3. Andrei / 13 May 2015 16:26

    Beton articol! Bravo! 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Radu / 13 May 2015 11:57

    Petronela, nu te cunosc si nu vreau/nu are rost sa iti lipesc etichete. Oricum ceea ce spui te descrie. Dar as vrea sa iti aduc o critica constructiva.
    Sunt un barbat in primii 30 de ani, nu am fost casatorit, dar cred ca e cel mai constructiv lucru pe care inca as putea sa il fac in viata ca fiinta umana, sa dau viata la randul meu si sa ocrotesc si sa cresc niste muguri de om alaturi de un suflet cu care sa ma unesc in cuget sub binecuvantarea unei Taine. Sunt sigur ca nu ai un punct de vedere prea spiritual asupra casatoriei, asa cum foarte multi oameni fac la fel, din moment ce gasesc in “elegantul” tau articol expresii precum “umflat plicul”. Vorbele acelea: esti ceea ce mananci sau spune-mi ce prieteni ai sa iti spun ce fel de om esti. Dupa cum vad ca apreciezi tu situatia, nu pari un invitat prea dezirabil la vreo nunta si e si logic ca nici tu nu ai vazut mai mult decat poti percepe. La fel cum in afara unor tabieturi comune, infime ca fapt, care te leaga de alti oameni, nu pari un prieten prea fain de avut. Priveste-o cum vrei, dar eu insumi, la prietenii mei, putini dar adevarati, ma duc cu drag, iar “plicul il umflu” de bunavoie, nu de nevoie. Am fost franc toata viata, direct, sincer, si prietenii mei ma stiu. Daca nu am, nu am dar tot vin. Iar daca am de unde cu atat mai bine. Pe acelasi principiu, daca as face o nunta, nu as avea asteptarea ca prietenii mei sa vina pt bani, ci mai degraba pentru prezenta. Chiar m-ar deranja sa stiu ca isi gasesc scuze doar pentru ca as sti ca le e rusine ca nu au bani.
    Suntem de acord ca romanii lipsiti de spiritualitate, respect si dragoste distrug ceremonia unei casatorii curate cu obiceiuri tampite, excese, si altele. De aceea merg pe ideea ca o nunta e mai bine facuta pentru ceea ce trebuie sa fie, nu pentru a o transforma intr-o cheta, iar asta chiar si cu oameni mai putini.
    Vezi tu, vrei sau nu, nunta nu e doar un act de acord civil. Acordul civil vine tot din faptul ca nunta a fost dintotdeauna un acord verbal de uniune trupeasca, sufleteasca si in cuget sub binecuvantarea lui Dumnezeu. Mult mai tarziu au venit si legile si primariile si starile civile si etc. Oamenii se pare ca uita asta. Nunta e bine sa o faci daca simti, si crezi in ea. Si daca o faci in aceste conditii, casatoria o sa functioneze. Daca nu crezi in ea si totusi o faci, e semn de prostie. Si mai ales sa o si repeti.
    Un om il cunosti inainte de a te casatori, si daca relatia ta nu a insemnat un uragan de desfrauri trupesti si frustrari refulate, ci ai avut rabdarea sa privesti pe cel de alaturi ca suflet si sa il cunosti, sa ii devii intai prieten, nunta devine de la sine pasul natural.
    Eu as merge pe o nunta in costum traditional romanesc, nu in costum, cu prieteni putini, alaturi de un om langa care nu banii, serviciul, problemele si altele ma tin alaturi, langa care sa cresc sufleteste si cu care, deopotriva, sa invat sa devin eu insumi mai bun, lasand de la mine, invatand rabdarea, dragostea si bunatatea. Iar pe acest principiu, ca barbat, iti spun ca femeia si barbatul nu sunt egali, nu pot fi. Sunt complementari. Pentru ca un barbat nu se poate ridica niciodata la rangul de mama, datatoare de viata, si liantul viu al familiei. Trebuie sa recunosc ca nu am cum sa ma consider egal unei fiinte pe care Dumenzeu a creat-o sacra, si care in ziua de azi se perverteste singura pana la nivelul mizerabil de “pitipoanca” sau mai rau. Tot in aceeasi idee, cu o femeie adevarata, profunda alaturi, trebuie sa intelegi ca puterea unui barbat de a tine piept problemelor si se a-si ocroti familia este fenomenala atunci cand sufletul lui ii este unit si dedicat sotiei si copiilor. Poti uita de aventuri, inselari, certuri, frustrari si altele. Dar trebuie sa devii un om potrivit pentru asta, sa o faci din intentie si cu sinceritate si hotarare.
    Acestea fiind spuse, parerea ta e parerea ta, a mea este a mea, nu ma deranjeaza sa si le tina fiecare pentru el. Dar pentru ca esti “blogger”, fa bine si constientizeaza ca te faci responsabila de a infuenta oamenii. Daca nu stii ca poti ajuta cu ceva prin parerile tale, e mai bine sa le tii pentru tine, sa iti faci tu viata cum stii, insa sa ii lasi pe alti oameni sa incerce. Esecul nu e universal, e subiectiv, la fel cum e si succesul. Daca nu il ai tu, nu inseamna ca e litera de lege.
    Iti doresc numai bine, si ti-am scris dintr-o intentie curata, nu ca sa te deranjez, Daca am facut-o te rog sa ma ierti.
    Salut!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 79 Thumb down 12
    Reply
    • Petronela / 13 May 2015 16:08

      Pai eu nu am spus nicaieri ca nunta ca taina e ceva rau, nu vad de unde anume ai inteles una ca asta. Ba am si spus ca o nunta se face cu oameni dragi, in cadru restrans. De unde concluzia ca am hulit taina nuntii? Mi-am exprimat o parere despre ce a ajuns nunta in zilele noastre. Te-ai grabit sa arunci cu pietre fara sa fi citit macar cu atentie.

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 4
      Reply
      • Radu / 15 May 2015 19:18

        Salut, am zis in ultima parte a mesajului ca la urma urmei fiecare cu parerea sa, deci nicio problema. Eu nu imput dreptul la opinie. Insa am subliniat faptul ca un blogger deja intra in categoria formatorilor de opinie, iar comentariile gen “da, da, asa-i” pe care le vad atasate sustin exact aceasta imagine.
        Nu ai hulit taina nuntii, dar ai expus doar partea proasta, care la general rezulta intr-o critica si atat, ce lasa un gust de repulsie fata de nunta, oricum ai privi. Iar despre ce a “ajuns” nunta in zilele noastre, nu e chiar noua treaba. Or fi obiceiuri urate atasate, stim. Ideea era ca e bine sa expui ambele valente ale situatiei. Adica da, descrie ce te nemultumeste, dar pune in valoare si ceea ce e frumos la o nunta. Astfel lasi cititorul sa decida singur ce crede.
        Tu insa ai scos in evidenta cat de urata e nunta de azi. Si ai lasat-o asa. Iar eu am completat golul articolului cu o critica constructiva. Critica adusa articolului, si nu tie. Asa ca nu ar trebui sa o iei personal ca ofensa ci mai degraba sa te intrebi singura: “oare, cand cineva ma critica, daca are totusi dreptate???…” E un “poate” binevenit.
        E o intrebare care mi-o adresez des, si ajuta mult. O recomand. Numai bine! 🙂

        Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 18 Thumb down 2
        Reply
  5. Ovidiu / 13 May 2015 9:41

    Bun articol, dar nu pot să nu remarc expresia “entuziastă” de pe fața miresei..genială fotografia! 🙂

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  6. Crina M. / 13 May 2015 8:46

    Ei, mie mi-a cam plăcut. Eram gravidă în 5 luni, așa că mama soacră mi-a făcut rochia cu mânuțele ei, după indicațiile nașei…a văzut ea un model la Roma… în care să încapă burta. Era până la genunchi și avea un ”pardesiu” din voal, până pe la glezne. Pantofii, mai grași, făcuți de tatăl meu. Ca să încapă și picioarele umflățele ale gravidei. Am dansat cum am vrut eu, doar cu soțul și cu fratele meu… Eram gravidă, restul nu au avut curaj să mă invite…Ne-am făcut nunta singuri, nu ne-a platit-o niciun părinte. Aș fi sărit bucuroasă peste biserică, dar mamele noastre au ținut să. Am cunoscut toți invitații, și într-adevăr, partea cu mersul cu săru-mâna pe la mesele invitaților a fost nasoală. Aveam 21 de ani. Acum clar aș schimba unele aspecte și aș înjumătăți lista invitaților.

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  7. Adnya / 13 May 2015 3:32

    Si eu am fost ANTI-nunti kitchoase si am evitat multe din minusurile enumerate de tine: nu am avut sarmale in meniu-spre oroarea rubedeniilor si am fost o mireasa “altfel”: am avut o rochie simpla si comoda- deloc kitchoasa, nu am avut coafura gen coc a la mamaie, nu am avut voal, am avut pantofi foarte comozi pe care si acum ii port la tinutele casual, nu am avut sedinta foto de rigoare ci ne-am oprit pentru 10 minute sa ne pozam pe motoare, etc. Ah si mi-am organizat nunta exact pe gustul meu, fara sa imi pese de parerile altora, de obligatii si de asa-zisele obiceiuri traditionale. Mi-am facut singura marturiile si invitatiile (la fel de noncomformiste), caci cele din comert erau atat de urate si de comune!! Asa ca se poate, daca vrei si ai idei. Nu trebuie generalizat 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  8. Mada / 12 May 2015 22:06

    Umbla o vorba prin popor: Nunta e pentru invitati (rubedenii, prieteni…), casnicia-i pentru miri!

    Fiecare are propria versiune. Le inteleg pe cele care viseaza inca din fasa la ‘marea zi’, nu stiu insa daca acesta e un moment definitoriu pentru intreaga lor viata. Eu una ma gandesc cu groaza la faptul ca atunci cand, probabil, voi sarbatori si eu unirea spirituala si legala cu sufletul pereche ales, pentru ca exista o posibilitate mare sa nu ajung sa fac asta (sa sarbatoresc) asa cum as vrea eu pentru ca, repet, ‘nunta (in sine) e pentru invitati’, si nu pentru miri!

    Thumb up 5 Thumb down 2
    Reply
  9. Ryo / 12 May 2015 18:56

    Si mie mi se par niste tzopisme de o artificialitate majora, niciodata nu m-au fascinat, nici macar cand eram mica, desi n-am fost traumatizata de nici un obicei, pagan sau religios. Mi-a trebuit ceva insa pana am inteles obsesia cu rochia de mireasa: mult prea multe femei se definesc numai prin asta, si pentru ele este singurul moment din viata cand se simt “printese” sau “incoronate”. Ceea ce e stupid. Poti fi “incununata” ca femeie in ziua de azi fiind un artist de exceptie, un doctor foarte bun, sa iei premiu ca manager foarte bun, antreprenor, fotomodel, educatoare, ce vreti voi. Nu m-am imbracat in rochie de mireasa dar am imbracat niste rochii de cazut pe spate la evenimente in care eu eram felicitata pentru ceva important. 🙂 Si asta conteaza foarte mult. Doar ca nu stiu cum se face ca rubedeniile nu sarbatoresc asa ceva si nu primesti cadouri si plicuri burdusite daca esti, sa zicem, educatoarea anului. Vorba unui articol americanesc, celebram un eveniment care se poate solda, in 2 din 3 cazuri direct in divort in putin timp, le dam bani ca de, sa-i ajutam sa porneasca in viata, dar copilului care-si freaca coatele sa faca super studii sau o cariera ce-l pasioneaza nu-i da nimeni bani de laptop sa zicem sau de cursuri pt a se dezvolta.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
  10. francisca / 12 May 2015 18:42

    Plimbatul pe la mese cu plecaciuni si multumiri : – sarumana ca ne-ati onorat cu prezenta, aveti de toate? cum va simtiti sa ne spuneti daca aveti nevoie de ceva noi suntem acolo pentru voi nu pentru noi, si toate acestea unor nuntasi pe care nu i-ai vazut in viata ta dar sunt invitatii socrilor ca ei au un singur copil : – va spun drept noi vrem nunta la baiat, numai pe el il avem, am fost la muuulte nunti si pacat de banii aia ca doara nu i-am dat degeaba, sa fie si sarmale obligatoriu si tuica ca nunta nu-i nunta fara ele, lasa tu cuscra pe noi ca stim noi ce facem si prajituri de casa nu de orisicare sa ne facem de ras cu o intoxicatie, da tu cuscra de ce ai fost de acord cu rochia asta a fetei nu vezi ca-i prea ieftina, prea lunga, prea scurta, nu sclipeste, nu-ti ia ochii, nu-i destul de alba, n-are nici coc cu floricele……..noa acuma lasa c-o trece da daca as mai avea un baiat i-as spune eu care ma pricep la mirese cum si de unde sa-si comande ” alura ” ca uite la el manca-l-ar mama ce costum are nu ala de-l lua fata asta i-am adus noi special din ” papua”. Si ar mai fi multe de spus de o soacra mica, foarte mica, chiar pitica si inca traumatizata dupa nunta uneia din cele patru fete.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 17 Thumb down 1
    Reply
  11. dani / 12 May 2015 17:57

    Petro,nu esti nici antisociala ,nici nebuna si nici singura care gandeste astfel.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 2
    Reply
  12. julie / 12 May 2015 16:43

    ..), suportam si apropourile despre botezul care va sa vina musai “la anul” si la care toti vor sa joace (chiar si aia care acum stau lipiti de scaune), privirile scrutatoare ale cohortei de in-laws si simti cum te ia deochiul si cum ti se duce naibii karma de atatea cugetari “deh, putea sa fie un pic mai : ‘naltuta/slaba/bogata/scolita/etc.etc.etc…, da’ daca LUI i-a placut asa…”, n-avem timp sa mancam pentru ca trebuie sa fim peste tot mai ceva ca Mos Craciun in noaptea sfanta (dar vom auzi atat de multe despre meniul de la nunta ca va fi ca si cum am fi mancat …) si daca toate astea nu-s de-ajuns, se mai poate si imbata mirele si atunci sa te tii !… Nunta de vis ?! Da, dar unul urat.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 0
    Reply
    • coco / 12 May 2015 23:41

      Daaa,mie mi-a zis-o unul in fata ca mirele putea sa-si gaseasca mireasa mai faina :))Norocul lui ca eram epuizata si nu mai aveam pic de vlaga,ca altfel il bateam cu cutia de dar. Prea multe nici nu imi aduc aminte de la nunta,o multime de straini,zambete fortate,fete plictisite,soacra conducand cu o mana de fier ostilitatile.Mi-am jurat ca de o mai fi sa ma casatoresc,nunta nu mai fac pentru nimic in lume.

      Thumb up 4 Thumb down 0
      Reply
  13. julie / 12 May 2015 16:27

    Perfect de acord. Am niste amintiri oribile de la propria-mi nunta si daca ar fi sa ma pot intoarce in timp, n-as mai face-o. Pe ea, pe nunta.
    E o infractiune toata ziua: fals si uz de fals. Jucam niste roluri, imbracati in costume care adesea ne pagubesc de prea multi bani, “facem frumos” ca sa nu se supere neamurile pe care le vei mai revedea doar pe la vreo inmormantare, suportam cu stoicism tocaiturile, pipaielile, invartelile, calcatul pe bataturile proaspete de sub pantofii prea putin “lasati”, laudele exagerate si depanarea amintirilor din copilarie pe care ai fi vrut sa le uiti (de genul “mai ieri o stergea ma-sa mare la c– si uite-o acum, mireasa”

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 28 Thumb down 1
    Reply
  14. ioana / 12 May 2015 15:51

    Sunt de acord cu abordarea ta din perspectiva casatoriei neimplinite; e normal sa urasti toate acestea, cum pentru altii e normal sa isi doreasca sa retraiasca ziua nuntii; eu asta imi doresc. Si mama la fel. Si nu am avut nimic din “folclorul” unei nunti, niciuna dintre noi. Si traim fericite. Nunta poate fi si o petrecere cu cei dragi. Nunta poate fi acel moment incredibil de bucurie pe care il rememorezi din cand in cand.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 8
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro