Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu din cauza mea ești neglijentă, eu nu mai sunt bărbat din vina ta

7 July 2018

Doamnelor, am dat întâmplător peste articolul acesta, căutând un club de fotbal din zona Bucureștiului, ca să-mi dau copilul la antrenament. Eram curios să văd dacă e scris de un bărbat sau de o femeie și mă interesau motivele. Am avut o mare surpriză, să descopăr că vorbiți despre soția mea. Doar că nu e profesoară, ci contabilă, mai multe nu mai spun, vreau să rămân anonim, iar povestea mea să rămână îngropată aici.

Ați pus  degetul pe rană cu istorisirea asta, apoi am citit comentariile cititoarelor dumneavoastră și am înțeles, din unele, că bărbatul ar fi de vină pentru felul în care arată și se comportă ea. O să vă povestesc o zi din viața mea, ca să aveți și punctul meu de vedere. Nu e bârfă, deși știu că mă veți lua în tărbacă, dar vreau să-i apăr pe bărbații care nu stau nici cu semințele și berea în fața televizorului, nici nu sunt bețivi sau curvari.

bărbat gânditor

©Wesley Nitsckie

Nu dorm foarte bine, pentru că soția mea (nu dau nume, o să-i spun M.) sforăie, vorbește în somn și transpiră. Nu, nu toarce ca o pisică, ceea ce ar fi normal ziceți voi la vârsta ei, ci sforăie ca un hipopotam și emană căldură cât șapte calorifere. Iarna ar fi ok, în restul anului e mai problemă. Când i-am spus că vreau să dorm în cealaltă cameră, deși nu ar fi fost vreo mare diferență, dar totuși nu-mi mai sunau creierii chiar așa, m-a suspectat că n-o mai iubesc, că am pe cineva, și am renunțat. Nici măcar o altă plapumă n-am reușit să o fac să-mi dea, chiar dacă dormim împreună, pentru că are de spălat în plus, și oricum are „atât de multe de făcut.”

Dă drumul la televizor în bucătărie și începe un război mondial cu oalele, chiar dacă e doar 6 dimineața. Că ne bat vecinii în calorifer, nu-i stres, ciorba, tocana, sarmalele trebuie să fie gata la prânz. Stau câteodată și mă gândesc dacă nu e mai bun un somn decât o burtă plină, ca pe aia o mai umpli, dar de pus capul jos să-ți odihnești nervii e complicat.

Mirosul de cafea amestecat cu ceapă îmi taie orice poftă de mic dejun, dar oricum nu se pune, pentru că primesc (lucru obișnuit) lista pentru azi, în loc de bună dimineața. Zice: „Te-ai sculat, ce bine!!!” (eu, da, m-am trezit, că restul doarme buștean, și încă făcută mică, mică, să nu se vadă, să nu dea de gândit). „Auzi! Te duci cu câinele și pe urmă la piață. Iei aia, aia și aia…” (lista e lungă și fiecare zarzavat trebuie să fie într-un anumit fel, deși parcă nu ajung toate la fel pe masă și mai apoi… afară. Și apoi, singura  deosebire pe care o văd e doar de mărime, dar ea vede și culoarea, și grosimea, și prospețimea, și câte și mai câte, de zici că gătește pentru Regina Angliei). Când vin cu ele, niciodată nu e bine: „Bă, tu nu te uiți ce gunoaie cumperi? Dă-o dracu, că nu găsim banii pe drum. Nu ești în  stare să iei doi morcovi. Ce să fac cu aștia?” Și mă privește ca și cum s-ar uita pe talpă după ce a călcat într-un rahat proaspăt.

Dimineața fierbe „de treabă”, asudă, mai înjură că nu-i ies toate cum vrea ea, mă trimite cu gunoiul și să mătur în fața blocului, că dacă ea are treabă, eu de ce stau? Mă gândesc că dacă nu m-am opus la vreme, acum să tac și să suport. E agitată, cu hainele vraiște (niciodată nu-și ia sutien în casă și întotdeauna țipă bluzele pe ea), peste tot miroase a fierturi, nu, nu e deloc adevărat că bărbatul se ține cu mâncare, vreau să vă spun că nu e așa absolut deloc. M-am săturat de gălăgia, stresul, debandada, mirosul în care trebuie să stau până când, într-o atmosferă deloc liniștită, luăm masa la prânz. Nu-mi cade bine mâncarea după ce am stat câteva ore în mirosul ăla de carne fiartă și prăjeală. În plus, mă dor toate în mine.

Am rugat-o să meargă la coafor și la salon, că fac eu treaba într-o zi, și că mâncăm la restaurant. S-a uitat la mine și mi-a spus: „Da’ ce, io-s pițipoancă? Sunt femeie de casă, cine mă place mă place oricum. O chem pe A. (sora ei) să mă vopsească. Mai bine fac altceva cu banii ăia. Mergem la un grătar.”

Mâncare, mâncare, mâncare! Când se vopsește, văd, câteodată, în ciorbă. Dar tac. „Vezi să nu ți-o torn în cap, după ce am am stat trei ore în bucătărie. Mai faci și mutre.” Nu fac. Înjur în gând și scot firul de păr din farfurie. În definitiv, în armată umblau șoarecii prin sacul de fasole.

Măcar la masă de-ar tăcea. Dar își face autocritica: ba e prea crudă, ba prea fiartă carnea, ba e prea sărată ciorba, prea aia, prea aialaltă, încât am senzația că se consideră din start o gospodină ratată. Mi-e jenă, dar aș mânca mai bine un covrig de la colț sau o supă chioară la împinge-tava. Nu mai am nervi să mă opun. Tac eu, că ea nu tace. Apoi e obosită, spală vasele, strânge masa, fără să mă lase s-o ajut, că „uite unde ai pus farfuriile, faci fărâmituri pe jos, fața de masă nu se împăturește așa…”, orice aș face declanșez un dezastru. Și n-o mai pot auzi. Așa că mănânc ce-mi pune în farfurie și tac.

Câteodată nu e bine, că poate am vreo amantă, zice, prea sunt cu capul în nori. Măcar de-așa avea. Plec prin parc, poate dau de una. Ea se pune să doarmă de după-amiază, răpusă de oboseală. S-a deformat foarte mult, obosește repede, gâfâie și transpiră. „Mama mă-sii de menopauză”, zice, că ea e de vină pentru toate. Și eu. Că n-o înțeleg, că n-o ajut, că nu sunt lângă ea. Dar nu fac nimic bine, în plus, o mai și încurc.

Nu știu când ne-am transformat așa. Ea e într-o continuă agitație, eu am devenit un fel de fantomă care umblă ușurel prin casă ca să nu deranjeze. Sunt obosit să tac, dar n-am ce face. La plimbarea de după-masă, îmi mai trag răsuflarea. N-o mai iubesc, dar așa am învățat, că trebuie să fii fidel. E obligația bărbatului. Odată, în autobuz, am stat față în față cu o femeie, era aglomerat și am nimerit lângă ea, în picioare. Era de înălțimea mea și avea o rochie vaporoasă care îi scotea formele, puțin plinuțe, dar frumoase. Era fardată discret, avea un ruj movuliu, îmi aduc aminte. Ne-am atins la un stop și i-am simțit parfumul, era ceva floral, dulce, dar nu țipător. Când i-am simțit corpul lângă al meu, m-am simțit ciudat. Mi s-a învârtit ceva în stomac și tot sângele mi s-a dus acolo unde trebuia, cu discreție, nu vă gândiți la prostii. I-aș fi sărutat mâna, mai cu seamă că m-a privit în ochi. Am inspirat și mi-aș fi făcut curaj s-o salut, dar a trebuit să coboare. M-a mai privit o dată, m-am simțit ca un fraier, ca un impotent care nu voia să se facă de rușine, și m-am uitat după ea, cum a coborât din autobuz. Avea tocuri și o eșarfă roșie. N-am mai fost în stare de nimic toată ziua.

Acasă mă aștepta M, în pat. Făcuse baie și mirosea a săpun de casă, iar părul a friptură și cartofi prăjiți. N-am fost bărbat, pentru că n-am putut. Am pretextat o durere de cap și am rugat-o să mă scuze. Cu toate încercările de a mă gândi la eșarfa roșie și de a-mi aminti parfumul acela, n-am reușit. Era să fiu ticălos, să mă gândesc la alta, dar n-am reușit nici măcar așa. Și voi ziceți că sunt un nenorocit, că din cauza mea a ajuns așa. Nu știu.

Aș vrea să plec singur undeva și să mănânc numai salată, la restaurant. Nu costă mult. Să mă  plimb de mână cu o femeie care să-mi povestească ce a citit, să-mi arate prin vitrine chestii interesante, să mâncăm înghețată și să nu mă bălăcărească dacă mă pătez pe cămașă. Să dormim la început în paturi separate, mi-e frică de zgomote noaptea. Să nu mai trebuiască să duc numai eu gunoiul, ca și când ar scrie pe mine gunoier. Aș vrea să mai simt că sunt bărbat și că pot satisface o femeie care să mă dorească și să mi-o spună. Să înțeleagă că urăsc mâncarea gătită de când eram copil.

Îmi doresc să nu mai vreau să plec de acasă.

Guest post by Anonimul (înțelegeți de ce…)

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

În seara asta o să mă sinucid

Trebuie să vă mărturisesc ceva de care nu sunt mândră

Societatea românească, frumoasa și bestiile

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
28,753 views

Your tuppence

  1. Dragile mele, o femeie rea e o femeie învinsă! – Catchy Zone, Talk Tabu | Catchy / 2 August 2018 8:20

    […] de ce unele femei țin morțiș să se transforme din FEMEIA cu care s-a căsătorit soțul ei, în menajera lui. Doamnelor, ați luat în căsătorie un om întreg, nu o persoană cu dizabilități! Și parcă […]

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Ileana / 8 July 2018 15:09

    V-ați gândit la terapie pentru cuplu? Nu te întreb de ce nu divorțezi, pentru că din ultima frază a articolului înțeleg că nu vrei asta, ci vrei să repari cumva, ceva. Deci…terapie? De regulă acolo ies toate neajunsurile personale la iveală, alea care, odată rezolvate și înțelese, ne redau propria jumătate pierdută, în așa fel încât să poți repara și cuplul ulterior

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. sahas / 8 July 2018 8:55

    ce draguuut! asta ma face totusi sa mi focalizez atentia pe cum ai reusit sa alegi si sa pastrezi o asemenea femeie atat de mult timp. sau poate ne povestesti in episodul urmator cum era la prima intalnire si cum s a transformat ea asa, de una singura, sub privirile tale binevoitoare fara sa te provoace sa intervii ?

    Thumb up 5 Thumb down 1
    Reply
  4. De ce îmi iubesc soția? – Men Talk | Catchy / 7 July 2018 18:52

    […] curaj în primul rând, și apoi timp să vă scriu și eu ce cred despre femei, am văzut, citind articolul Anonimului că sunteți foarte mirate că și bărbații se confesează. Am citit și „De ce nu te mai […]

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 1
    Reply
  5. 007 / 7 July 2018 16:20

    Nu-mi dau seama daca povestea este adevarata dar (desi pe alocuri poate ca tușa este cam exagerata) in mare cam asa este, am vazut destule cazuri in care ”ea” nu mai are nici o urma de dorinta de a arata cat de cat sexy (vorbesc si de cele care nu au intrat in menopauza) iar principala preocupare este păpica si eventual telenovelele si emisiunile cu Maruta! Dar geloase cat cuprinde…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  6. Yoyo / 7 July 2018 15:09

    Foarte tare, chiar imi imaginez povestea ta….

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  7. Just / 7 July 2018 11:48

    Sper ca este doar o poveste…desi realitatea nu pare foarte departe de această relatare…foarte multi se regăsesc în această poveste si femei și bărbați deopotrivă…nu vreau sa comentez prea mult pe marginea acestui subiect dar mai e si faza ca asa cum iti aștern asa dormi…intrebarea ar fi oricât de fidel esti totusi ce mai cauti in situatia asta crezi ca daca esti fidel ii faci ei un bine sau tie?Ai recunoscut că nu o mai iubesti si nu mai suporți nimic din ce face sau se intampla între voi și totuși continui sa stai asta se poate traduce si intelege ca te compromiti si ca iti place asa sa trăiești pana la un moment dat cand probabil vei claca oricât de fidel ai fii si ori vei călca strâmb ori vei pleca ori dintr-un anumit confort pe care nu il pot intelege vei sta sa te compromiti in continuare ca asa te-ai obisnuit ori nu vei avea curajul sa pleci e ceva ce te tine asa in compromisul ala(nu vreau sa crezi ca te critic pana la urma e viata ta si fiecare e liber sa faca ce vrea cu ea dar degeaba ne plângem că e asa ca e dincolo ori ne-Am obișnuit noi asa ori asa i-am obișnuit pe cei de lângă noi si degeaba ne plângem că din cauza ta sunt asa numai sunt bărbat sau femeie aici trebuie sa vrem sa ne schimbam sau sa nu ajungem asa sa găsim soluții sa facem ceva sa comunicăm sa schimbam situatia daca nu putem fiecare atunci sa isi vada de treaba…pare ca iar critic dar doar imi expun perspectiva mea si stiu ca e usor sa comentezi pe langa cand nu trăiești tu cu adevărat sau nu te pui în pielea celui care spune asta dar asa pare ca te plângi si ca nu poti face nimic aici te contrazic poti face orice esti liber faptul că ești căsătorit nu inseamna ca esti la închisoare dar repet fiecare e liber sa faca ce vrea si sa trăiască cum doreste si sa aibe propriile alegeri)ori ca aici rămăsesem te poate lasa ea ca oricum nu esti bun de nimic!

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply
    • Just / 7 July 2018 11:52

      Bun de nimic nu ca o zic eu ci voiam să zic ca te poate lasa ea într-o zi ca asa consideră că nu ești bun de nimic!

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
    • axelle / 7 July 2018 19:21

      Eu cred ca domnul e un tip slab rau de tot. Mare plictiseala in relatia aia, a lor. Oricum am ceva dubii, povestea e un pamflet cum zicea si autoarea care a scris articolul la care ii raspunde domnul.Deja, ipocriza ajunge la cote inalte si sa tot te feresti sa iti fie mila de oameni care nu fac nimic pentru ei, doar se plang si …cealalta gradina e mai verde, e mai frumoasa..intodeauna.Hai pa!

      Thumb up 2 Thumb down 2
      Reply
  8. Anna / 7 July 2018 10:39

    Hahaha , ce mai poveste si mai ales ce barbat sincer ,eu sunt celalalt tip de femeie de care vorbesti cu dorinta insa nu am fost prea apreciata ,consider ca oricum ar fii nu suntem prea multumiti .
    Esti minunat !

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 21 Thumb down 1
    Reply
    • sahas / 8 July 2018 8:59

      probabil ca esti sotia lui, cu cativa ani in urma cand poate nu adunase amaraciune, ca nu degeaba o fi ales o iar daca era fix asa cand a ales o, cine are nevoie de o marioneta? 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro