“Nu” înseamnă NU

Daniela Toader

16 July 2015

daniela toaderPrima mea experienţă cu un penis a fost într-un autobuz plin ochi. Era cald şi stăteam pe scară. Aveam vreo zece ani şi n-am mai spus la nimeni.

Îmi aduc aminte ca ieri. Era cald, şi umed, şi multă lume se îmbulzea ca nebuna să prindă ceva. Să prindă ca să ajungă. Să ajungă “ca să”. Acasă.  Sau poate că nu, nu acasă. Să scape de căldura aceea insuportabilă. Să nu se mai frece de căldurile şi stropii altora. Orice, numai “să”. Sau poate “să nu”. În fine. Cert este că era cald şi umed, şi eu luasem autobuzul numărul 16 din staţia de la teatru. Stăteam pe scară şi aşteptam să cobor la prima. În cel mai rău caz la a doua. Scara era plină de alţii ca mine, bara – la fel de plină. De mâini, de degete, de unghii. Mă ţineam cum puteam, tresăream la fiecare curbă, la intersecţii mă atingeam de căldurile celor din jur. E atât de poluant să te atingi de stropii necontrolaţi ai altora… La un moment dat, ca din senin, o groapă. Sare autobuzul numărul 16, sar şi eu, sare şi mâna, sare mâna de pe bară. Bara rezistă, echilibrul se clatină, dau să cad, nu pot. Nu poţi să cazi aşa, când îţi vine. Nu pe scara autobuzului numărul 16 între alţi 16 ca tine. Prea deşi. Prea mulţi. Prea aproape de tine.

violatorii din Vaslui

Violatorii din Vaslui

Pe Facebook s-a născut o comunitate odată cu campania “NU înseamnă NU”. Alătură-te și tu!

Când trece groapa, caut bara, o găsesc, caut poziţia aceea aproape comodă, n-o găsesc. Mă apuc de ce nimeresc, nimeresc prost. Cald şi umed. Încerc mai la stânga, mai la drepta, nu e loc. Privesc printre oameni, oamenii mă privesc amuzaţi. Trec de oameni, trec de zâmbetele cât o casă la stat, încerc să dau de bară. Bara tot nicăieri. În loc de bară, un penis. Cald şi umed. Şi mâna mea mică şi ochii mei mari “ce dracu’i ăsta ?” Oamenii mă privesc amuzaţi, mă mustră cu privirile lor. “Ce-ţi veni să stai pe scară? E vina ta că scara e aşa cum e. Şi că bara nu mai e din cauza gropii. Şi că oamenii sunt cum sunt şi profită de copii, copii mici şi nevinovaţi ca tine, de căldură, de autobuze pline ochi. De lipsa ploii. E vina ta că n-ai prevăzut groapa. E vina ta că n-ai citit în omul acela de lângă tine. Era ca o carte deschisă omul acela de lângă tine. Era un pervers de la o poştă. Se vedea de la două poşte plus zece kilometri. Se vedea după mustaţa aceea ciudata. După obrazul fin şi sprâncenele groase. Scria pe fruntea lui transpirată că nu-i pentru minori. De ce n-ai văzut? E vina ta că n-ai văzut!

N-am înţeles mare lucru din privirile oamenilor şi-am coborât la prima. Apoi m-am şters pe blugi. Nu erau şerveţele pe vremea aceea şi batistă uitasem să-mi iau.

De atunci evit autobuzele pline ochi şi ochii oamenilor.

Pe Daniela o găsiți și aici.



Citiţi şi

Nu-i dați bunicilor, bonelor, în săptămânale și-apoi în internate, ca pe-o povară a tinereții voastre

Greșeala de a face după placul inimii

Acum știu cum e să fii trădată!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,173 views

Your tuppence

  1. Anabelle / 17 July 2015 9:20

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 7
    Reply
    • ab / 17 July 2015 16:40

      Nu e fantezie, s-a petrecut cu adevarat acum multi, multi ani. Mustaciosul acela chiar a existat. Stupid poate parea, depinde de interpretare.

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro