Nu mă contrazice!

1 January 2018

Mi-ai spus că mă știi, că dacă aș deveni altfel ți-ai da seama , că așa cum mă știi tu nu mă știe nimeni, că tu mă știi într-un mod diferit.

Mă știi, da, diferit de restul lumii, dar oare mă știi și diferit de mine? Oare chiar mă știi, mă cunoști? Când te uiți la mine ce vezi? Știi să te uiți și prin ochii mei, să citești dincolo de ei ? Știi mai puțin decât ți-am zis, mai puțin decât îți închipui…

Să te întreb dacă știi ce simt, ce gândesc? Să încep cu întrebări simple: știi care e culoarea mea preferată sau culorile? Știi ce-mi place să manânc sau dacă-mi place să manânc? Știi ce muzică îmi place să ascult? Care e artistul, cântărețul, trupa preferată? Știi ce floare îmi place sau dacă îmi plac florile? Știi “ce am vrut să fiu când voi fi mare”? Știi cum îmi place să mă îmbrac? Tu ai prefera să mă vezi îmbrăcată provocator sau dezbrăcată .

Nu știi cât de mult au contat unele lucruri, locuri, persoane și amintiri pentru mine… încă mai contează… Au locul lor special în gândurile și în inima mea și nimeni și nimic nu va schimba asta.

Nu știi toate astea și multe altele și cel mai bine e să nu le afli. Nu ai fi de acord și nu ai înțelege. Ai încerca să-mi spui că nu e bine, nu e corect, că totul se schimbă, că trecutul e trecut, că trebuie să evoluez… cum îți place ție.

femeie usa intuneric lumina

Nu știi ce mi-am dorit și ce îmi doresc. Nu știi dacă-mi place să mă uit la televizor sau să citesc. Ce genuri de filme sau cărți îmi plac poți doar presupune că știi, dar nu știi.

Nu știi ce-mi place cel mai mult la mine, ce nu-mi place și dacă ar fi să schimb ceva ce ar fi. Nici nu știi că am asemenea gânduri.

Ce am simțit când s-au întâmplat unele evenimente în viața mea habar nu ai… Câte nopți și zile am plâns și pentru ce anume nu ai de unde ști. Tu nu știi ce frământări am, câte regrete, câte lacrimi au fost vărsate și pentru ce anume. Poate crezi că ziua mă plictisesc și noaptea închid ochii și dorm.

Oare tu chiar mă știi? Tu chiar crezi că mă știi? Stai acolo și mă privești de sus, crezând și vrând să deții controlul. Da, sunt soția ta, momentan depind de tine, mă poți controla financiar, dar nu-mi poți controla gândurile și sentimentele. Cu acest “te știu și mi-aș da seama…” crezi că ai pus lacăt. Ai vrea să fii păpușarul și eu marioneta pe care o manevrezi după bunul plac. Te las să crezi ce vrei. Da, nici eu nu te știu pe tine, dar te cunosc mai bine decât mă cunoști tu pe mine. Tu nu te poți schimba. La tine iubirea se manifestă prin putere, dreptate. Ce sens are să-ți spun? Ți-am spus de atâtea ori și nu ai înțeles, nici măcar nu ai ascultat. Când îți spuneam că nu asculți ori că nu ințelegi, încercai să asculți și apoi îmi spuneai că nu am dreptate. Mă făceai să cred că nu are rost… că eu nu am rost, că eu nu contez. Preferam să nu mai argumentez decât să ne certăm.

Îmi ziceai: ” Cum, dar nu…? Nu e așa? Nu mă contrazice!”

Da, tu trebuia să ai tot timpul dreptate, la tine este adevărul suprem! Dacă vreau să nu stârnesc monstrul din tine, prefer să-ți spun “bine, în fine”, prefer să tac. Tu nu ai cum să pierzi, pentru tine altceva e fără sens, e încăpățânare împotriva ta, nu e un alt punct de vedere. Crezi că vreau să te contrazic pentru că nu-ți place să accepți și altceva. Tu nu vrei să pierzi, dar nu-ți dai seama că m-ai pierdut deja?

Vrei să spui că toate gândurile, toate emoțiile, toate sentimentele mele nu sunt așa cum sunt și că ar fi bine și corect să fie altceva? Poate pentru tine nu are sens, dar pentru mine e cât se poate de real. Eu știu ce trăiesc!

Fiecare gând, fiecare sentiment e acolo, înăuntrul meu, și am să le păstrez într-un cufăr ca pe un tezaur. Asta sunt eu! Prefer să fiu ascunsă de ochii tăi, care nu vor să vadă, de urechile tale, care nu vor să audă. Gândurile mele sunt nuanțe ce păstrează vie în mine orice vibrație. Am colorat în suflet un  curcubeu, un mozaic ce corespunde fiecărei trăiri. Nu-mi spune tu mie ce să simt, ce să gândesc, cine trebuie să fiu! Eu sunt eu! Și fiecare eu e în mine, impregnat în fiecare celulă ce se reflectă în mine și prin mine. Atâtea nuanțe de “eu” au fost înăbușite, când au avut curajul să iasă la lumină…

Guest post by Hope

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Trădarea

Odată, am ţinut dragostea în palmă

N-am știut niciodată să consolez un bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,159 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro