Nu mă culc cu tine!

Mr. Nick

7 October 2017

MR NICKÎn căminul studenţesc era linişte. Fiind ultima zi de sesiune, unii plecaseră deja către case, iar alţii erau încă în focul celui din urmă examen. Eu terminasem cu examenul înainte de prânz și acum stăteam pe balcon, fumam şi așteptam să vină cineva cu care să merg la bere.

Pe alee am văzut apărând o făptură suavă, cu un păr auriu şi creţuliu… Căra un rucsac imens, de parcă ar fi plecat în expediţie. Am văzut-o oprindu-se la intrare şi schimbând câteva cuvinte cu portarul. Apoi s-a aşezat pe bancă. „De ce nu?” mi-am spus eu şi am coborât scările în grabă.

Fata m-a privit lung şi eu pe ea.

– Sunt Doctorul, m-am prezentat eu. Fiindcă mă privea fără să spună nimic, am continuat: aşa-mi spun prietenii!

– Angi, a spus făptura, întinzându-mi mâna.

– Bem o bere? m-am trezit eu spunând, arzând etape protocolare și fata a aprobat cu o mișcare ușoară de cap.

Chiar în clădirea căminului, pe o intrare de serviciu, nişte întreprinzători postrevoluţionari încropiseră o crâşmă, pe care au numit-o, cum altfel decât (?!), „la studenţi”. O bere şi-un rom eu, o bere ea, apoi două cafele şi încă două beri şi limbile ni s-au dezlegat de minune.

Fata era sora unei colege, căministă și ea, şi-şi propuseseră să plece la munte în vacanţa de după sesiune. Ea nu era studentă. Absolvise liceul în toamna ce tocmai a trecut, dar n-a reuşit la medicină. De-asta se şi uitase ciudat la mine când m-am recomandat ca fiind doctorul.

Când alţi şi alţi colegi au început să vină în crâșmă, eliberați de stresul sesiunii, cu voie bună și alcool suficient, cheful s-a pornit natural. Am părăsit crâșma înarmați cu sticle de vodcă și peturi cu bere și am urcat scările căminului. Imediat, un coleg a și scos boxele cele mari pe hol şi Metallica a început să răsune până la cutremuratul geamurilor. Majoritatea celor din cămin eram rockeri şi muzica nu putea fi alta…

dans cuplu

Pe „Nothing else matters” am invitat-o pe Angi la dans. Eu, uşor încălzit, ea, veselă şi frumoasă, eu, tânăr, ea, şi mai tânără, nu ne-a trebuit mult ca paşii dansului să încetinescă până către static, poziţia mâinilor să se schimbe în îmbrăţişare şi gurile noastre să se caute pătimaşe. Un coleg de cameră, ce era iubitul surorii lui Angi, mi-a făcut cu ochiul. Sora lui Angi ne zâmbea şi ne-a făcut un semn cu mâna, ca o încuviințare. Jumătate din noapte ne-am petrecut-o dansând, bând şi sărutându-ne.

Când s-a spart cheful, ne-am retras în cameră. Colegul meu a spus că merge să doarmă la prietena lui. Altul că se duce să mai bea ceva cu nu-ştiu-cine. Rămas singur cu Angi, am început (de altfel, continuat) să ne sărutăm. Când degetele-mi destoinice i-au descheiat nasturii cămășuicii și au desferecat sutienul opresor, când gura-mi pofticioasă a început să-i caute sânii, când mâinile-mi fremătânde căutau bucuria atingerii trupului ei tânăr dinjos de talie, când respiraţiile ne erau din ce în ce mai sacadate, la casetofonul din cameră, după Def Lepard, Iron Maiden şi Nirvana, i-a venit rândul lui Bon Jovi cu superba „Woman in Love”.

„Parcă e cu dedicaţie” am gândit eu, anticipând bucuria contopirii trupurilor noastre. Atunci Angi s-a oprit. Nu m-a mai sărutat. M-a împins delicat şi s-a ridicat din pat.

– Ţi-e sete? am întrebat-o cu inima-n gât, gândind că poate desface o bere, o bem repede împreună şi continuăm de unde rămăsesem.

– Nu! a spus ea sec. Apoi privindu-mă îndelung, ca mai devreme la intrarea în cămin şi cu un ton în glas ce trăda parcă şi regretul, m-a lămurit. Nu mi-e sete. Doar că nu mă culc cu tine!

Văzându-mă uluit şi răvăşit, s-a apropiat de mine, eu stăteam pe marginea patului, ea în picioare, m-a îmbrăţişat şi rotunjimea fermă a unui sân îmi apăsa dulce un obraz, de credeam că joacă un joc de suprastimulare a dorinţelor. Apoi s-a îndepărtat de mine.

– Îl iubesc şi tu nu semeni cu el… îl iubesc pe Jon Bon Jovi! a mai spus fata şi a ieşit din cameră.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Trebuie să încetez, trebuie să nu mă mai gândesc la Zelda

E mai bună o iubire adevărată neconsumată și dureroasă sau o minciună frumoasă?

M-ai mai iubi dac-ai ști…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,464 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro