Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu ne-am luat la revedere, așa că îți scriu aici

20 June 2018

Dragă A.,

Nu ne-am luat la revedere, așa că îți scriu aici.

E o săptămână de când nu am mai vorbit, de când nu te-am mai văzut, de când am luat-o pe căi separate. Uneori, am puterea să zâmbesc, viața merge înainte. Dar uneori doare. Tremură carnea pe mine, îmi explodează capul și îmi vine să sparg tot ce îmi iese în cale. Îmi spun că trece, e tot ce pot să fac. Și o să treacă, o să rămâi doar o amintire. Am rămas cu un “Nu știu, R., Nu știu”.

Îmi trec atâtea prin minte – cum îți țineam capul în mâini și te vedeam cea mai frumoasă femeie din lume, îți spuneam să nu te schimbi: “Rămâi la fel A., să îți aduci aminte de clipele astea, când o să vină cele proaste.” Și te pupam, Doamne, cât te pupam…

Nu voiam să se mai termine momentele alea,când ne puneam la somn și te vedeam cum te uiți la mine ca la ceva ce iubeșți. Sper că m-ai iubit…

Îmi doresc să nu te fi întâlnit. Sau măcar să nu te fi întâlnit acum șase luni. Ci, poate, acum. Acum, când ești, poate, într-o stare mai bună.

Mă gândesc la mare, cum aduceau valurile mizeria la mal, după furtună.

Mai ții minte ce murdară era plaja când am plecat? Și dimineața era curată, încât am putut să intrăm în apă și să facem plajă. La fel ca sufletul unui om. Scoate la mal toate mizeriile lăsate de alții, se curăță de ele. Și peste noapte cineva, nebăgat în seama, vine și le curăță, să rămână totul curat pentru a două zi, ca cei ce vin să se bucure de mare. E din nou albastră, calmă, curată. Exact ca sufletul unui om. Dar cei ce o curăță noaptea, ce nu văd decât întunericul și totuși curăță malul fără să ceară nimic înapoi? Cine or fi? Cine știe?…

“Ești moale, R.” Bărbăția mea s-a dus în acel moment. După tot ce am făcut, doar atât ai înțeles? Nu sunt. Sunt eu, având anumite principii. Sunt importante și nu o să renunț la ele doar pentru că tu nu ai știut să le apreciezi. Îmi erai dragă din ce îmi zicea prietena noastră. Da, știam tot despre tine, despre operație, despre fostul prieten, tot. Mi-a fost frică. Dar am început să vorbim. Minunat, tot.

– A., poți avea o relație normală? Mai ai nevoie de timp? Îl avem, avem tot timpul din lume.

– Da, R.

Când au început certurile și reproșurile simțeam că ceva nu e ok. Și te-am întrebat: A., te vezi într-o relație cu mine? Ai zis da. Am continuat să mă comport la fel.

“Eu am nevoie de cineva care să mă domine.” Nu, nu ai nevoie de cineva care să te domine, poți și singură. Nu trebuie să îți traseze cineva calea. Singurul exemplu pe care ți-l dau e job-ul. Ai reușit tu singură să îl schimbi. Eșți independentă, deșteaptă, frumoasă. Și ai nevoie de cineva să te iubească, să te aprecieze, să se bucure cu tine. Că nu ai primit până acum decât chestii aiurea, nu înseamnă că trebuie să te mulțumeșți cu ele. La fel cum nu m-am mulțumit nici eu cu ce mi-ai dat tu la sfârșit și am încercat să îți explic ce credeam eu că nu e bine.

Am fost alături de tine, te-am încurajat, te-am apreciat, ți-am zis că o să fie bine. Trebuia să crezi în noi, să crezi în mine. Dar te-ai speriat și ai încercat cu orice preț să îți demonstrezi ție în primul rând că noi nu suntem compatibili…

Când ceva începe să se clatine, nu fugi, ca să nu cazi, ci încerci să stabilizezi. Asta fac oamenii raționali. Tu ai fugit repede de unde ai plecat. Sper să îți fie mai bine acum, chiar sper să îți găsești fericirea într-o zi.

cuplu plaja

Am ajuns să mă uit ca prostul când ești online pe whatsapp și tu și el. Penibil sunt. Încrederea în mine s-a dus acum, de acord cu tine. Dar a fost. Am avut încredere în mine, în tine, în noi. Așa cu drag îmi luam laptopul și veneam să te văd, și mă strângeai în brațe tot timpul. Eram fericit și tu erai la fel. E singurul lucru pe care îl regret. Fericirea aia… Îmi e dor de mine, cel care de când eram cu tine.

E greu cu atâtea discrepanțe – la început mă voiai mereu lângă tine, era bai dacă nu ajungeam la timp, din asta am dedus că ai nevoie de afecțiune. Când ai plâns, am venit să fiu lângă tine. Mi-ai spus cât apreciezi.

Nu am ținut chestii în mine. Dacă am preferat să nu îți spun niște rahaturi minore, a fost pentru a nu strică ce aveam. Erau prea puțin importante în comparație cu toate clipele faine ca să le mai menționez. Iar când ne certam, ți le ziceam doar să îți dau exemplu că toată lumea are și părți proaste, dar depinde cum alegi să le privești. Mi-ai zis de câteva ori că nu ești perfectă. Nu te voiam perfectă. Deși în ochii mei erai. Chiar și când îți dădeai ochii peste cap atunci când îți spuneam că ești frumoasă. Nu mă credeai, că te simțeam.

Sper să îți găseșți liniștea. Să nu te mulțumeșți cu puțin. Și să nu te sperii data viitoare, când cineva încearcă să te ajute. Pentru că, în doi, lucrurile se împart. Se împart bucurii, tristeți, realizări și lucruri de zi cu zi. De aici vine liniștea pe care ne-am dorit-o atâta de mult amândoi. În același timp, să tratezi un om exact în modul în care vrei tu să fii tratată – asta dacă merită.

Închei aici.

Te pup și te îmbrățișez cu drag, kid.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

„Un părinte care pune în cârca copilului decizia de a nu ieşi dintr-o relaţie disfucţională pune tot acolo şi responsabilitatea pentru viaţa lui netrăită”

Un joc al seducției

Era perfectă, indiferent de parfum

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,020 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro