Nu pot, bre, tataie!

Radu Dumitrescu

3 January 2014

Radu Dumitrescu– Nu pot, bre, tataie, am treabă! Nu pot sa iau pâine sau să ud grădina sau să te ajut cu păsările. Sunt în vacanţă, nu pot!

– Cum adică, mă, Răducule (sau Monico sau Sănducule… numele celor trei nepoţi), cum vine asta că nu poţi? Păi, mă, tată, eu cum am putut, şi am venit din război pe jos, din Munţii Tatra, şi am găsit-o şi pe mă-ta (n. m. pe bunica)… mă aştepta.

Păi, eu de ce am putut, şi tu nu poţi? Eşti tânăr, tată, să nu te mai aud că nu poţi!

Intram în pământ de ruşine, ne înroşeam şi toate figurile noastre de orăşeni şmecheri păleau în faţa ironiei fine, rurale, spusă de un ţăran simplu, iubitor de familie şi de glie, pentru care şi-a dat sănătatea şi care, la schimb, n-a primit mare lucru. Ţara era ocupată, nu putea. Cam ca acum…

Odată, la ţară, la baza societăţii, fiecare familie avea un bunic. Sfătos, voios, muncitor, cinstit, iubitor de familie, ironic… Cumva, fundaţia era solidă, pildele zburau de la bunici la nepoţi, sfaturile, la fel. Educaţia primară era asigurată. Timpul avea răbdare, după cum spunea Geniul.

Apoi, ei, pe rând, unul câte unul, au plecat să se odihnească. Au pus capul pe glia care i-a născut şi pe care au iubit-o cu mâinile tinereţii. Ca nişte copaci seculari, şi-au lăsat să le cadă crengile şi s-au întors să-şi sărute rădăcinile.

M-am reîntors de câteva luni în satul natal. Pare un sistem pe care nu-l recunosc şi în care încerc să mă readaptez. Copilul, care odată căuta ironia ţărănească, în forma ei pură şi nealterată, azi s-a transformat în adult care nu înţelege nimic. Marea de bun-simţ bătrânesc, cu orgini în vatra neamului, s-a schimbat într-o picătură de mârlănie cu miros de cizme de cauciuc murdare de noroi şi aromă de votcă ieftină de birt sătesc. S-au dus moşii şi babele! Orbitează, cumva, în jurul curţilor lor, dar sunt trişti şi tăcuţi. Nu-şi mai văd familia strânsă în jurul mesei duminicale, pe care trona mămăliga atemporală. Nu-şi mai văd preoţii slujind din vocaţie, botezând sau înmormântând cu smerenie. Nu-şi regăsesc pământul lucrat primăvara şi cules metronomic, toamna, când curţile se umpleau de culoare, iar beciurile aşteptau liniştea iernii. Se întreabă cu aburul sufletului unde e tradiţia. La ţară nu a mai rămas nimic. Nimic din care naţia să-şi înţeleagă trecutul, din care să-şi hrănească viitorul. Vara, aici, copacii înfloresc uscaţi.

Merg pe uliţe şi caut ironia copilăriei. Nu mai e! Cei câţiva moşi rămaşi sunt din ce în ce mai trişti. Şi tac… Zgomotul manelei le acoperă pildele. Sfaturile lor rămân la buza mustăţilor atunci cînd ies la drum, la o ţigară, sau pe marginea maramelor cu care bunicile se găteau când plecau la biserică. Acum e trist şi frig. Cerul e plumburiu chiar şi în miezul verii. E clar, timpul nu mai are răbdare cu noi. Aşa cum a spus Geniul…

 Paste aglio, olio e peperoncino

Paste aglio, olio e peperoncino, adică cea mai bună mâncare din lume, mâncarea mea preferată. O mână de usturoi se toacă nu tocmai mărunt, se pune într-o tigaie şi se acoperă cu căteva linguri de ulei de măsline extravirgin.

aop1

Se lasă aşa cam o oră, pentru infuzarea uleiului. Se pune apoi tigaia la foc mic. Nu prăjim usturoiul, îl fierbem încet, pentru înnobilare. Punem pastele la fiert, în apă cu sare şi un strop de ulei.

aop2

Când usturoiul dă semne de înmuiere, fără să se prăjească, adică după 5-6 minute, adăugăm chilli tocat, după gust, şi o mână sănătoasă de pătrunjel şi învârtim alte câteva minute la foc mic. Punem un polonic din apa în care fierb pastele şi lăsăm un minut-două.

aop3

Scurgem pastele, fierte al dente ( cu un minut şi jumătate sub timpul optim de fierbere scris pe pachet), şi le adăugăm peste invenţia din tigaie. Două sute de grame de paste pe porţie sunt suficiente. Completăm cu un cubuleţ de unt, o mână de parmezan ras, sare şi piper după gust. Servim fierbinte, cu o atingere de ulei de măsline extravirgin deasupra.

aop4

Buon appetito!

Reţetele lui Radu le puteţi găsi aici.

Citiţi şi

Pe facebook şi pe instagram toată lumea pare fericită şi are succes

Tu ești…

S-a îndrăgostit vreun bărbat de mintea ta sau de cum arătai?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,962 views

Your tuppence

  1. Uite popa, nu e popa! – As You Like It | Catchy / 6 January 2014 11:18

    […] Bunicul meu nu era un om religios în sensul manifest. Se închina numai când era uimit peste măsură de ceva. Şi mai avea o vorbă, atunci când se mira: „Da’ de ce, trăi-te-ar Dumnezeu?“ Era un om bun, cald şi vesel. Nu bun. Foarte bun. Mană cerească. Îi plăcea să vadă oamenii râzând, bucurându-se. Ai fi zis că numai pentru asta trăia. Nu era deloc modest. Niciodată. Şi tot niciodată nu era orgolios. Un mare dăruitor. Cel mai mare din câţi am întâlnit eu – deşi avea în iubirea lui, căreia-i spunea în fiecare dimineaţă: „Săru’ mâna, Maria!“, o concurenţă acerbă. Omul acesta avea o voce rară. Minunată. Cânta în fiecare zi. Plus pentru noi, la cerere. La nunta alor mei nu i-au plăcut muzicanţii. I-a zis miresei: „Haide, tată, e nunta ta. Nu-i putem lăsa pe ăştia s-o strice.“ A luat-o de mână pe mama, care îl moşteneşte, şi au cântat ei. Jean Moscopol, Cristian Vasile, Maria Tănase şi, da, Fărâmiţă Lambru – de toţi am aflat de la el. Le ştia toate cântecele. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. sacha / 4 January 2014 1:51

    ce-i cu reteta asta de paste la pachet cu textul despre bunici, glie, la tara? doar pentru ca-i o mancare simpla pe care – ma intreb – or manca-o italienii la tara la ei?

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply
  3. Rucsandra / 3 January 2014 19:21

    Et in Arcadia ego!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Doralina / 3 January 2014 18:17

    Iubesc pastele astea. Dintre toate retetele de la tine, asta imi place cel mai mult. De ce nu mai gatesti, asa cum o faceai inainte?

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro