Nu poți fi moral cu jumătate de normă

Dumitru-Alexandru Filimon

27 February 2017

Filimon AlexandruAm descoperit cu reală stupoare cât de comozi se simt unii indivizi în universul rece al ideilor. Sau, mai rău, în universul idelogiilor! Se frământă ușor în acest laborator particular, apoi se înfruptă din resurse de întuneric strânse printre colțuri, orbecăiesc într-o fugă conștientă de sine, se inundă în lumina unor reflectoare de lumină artificială și ne spun că, de fapt, ei explorează un sine necunoscut. Ei meditează profund la sensuri. La sensuri ale existenței!

Pășesc în iarba verde plină de lumina îmbăietoare a soarelui. Omul este ce mai mare sursă de autoînchipuire din univers. Cioran deplângea iluziile, spunând că fără ele sinele nu mai are o rațiune, o minciună, o închipuire, ci este o parte a unui adevăr evitat cu voință.

Ideea de a nu alege niciun drum este cea mai sfârtecătoare

Nimeni nu vrea să cunoască nimic în esență. Acela care arde în numele cunoașterii de sine (cu mici excepții) este primul care luminează cu lanterna. Nici măcar pe sine nu vrea să se cunoască acest individ, cu toate că emite pretenții riguroase în acțiunea sa de coborâre în adânc spre lumea dinăuntru. Îmi este foarte greu să vorbesc cu un bulgăre de cărți scăpat din bibliotecă. Oricat de josnic ar suna pentru unii, prefer să discut cu un gunoier, cu un camionagiu și să mă întreb din nou, cu sinceritate: „Ce simt ei?”.

„Ce gândesc ei?”. Și, în final, ce își doresc de la viață și cum vor să obțină acest lucru. Dacă intri într-un astfel de proces în general este bine, ești un nevrotic gata scăpat din circul parodic al majorității mature și poți să-ți pui reale probleme, să respiri un alt aer. Acum nu mai este nimeni care să îți spună ce drum să alegi. Ideea de a nu alege niciun drum este cea mai sfârtecătoare. Bucăți din tine se strâng pe jos la fiecare bifurcație ce te izbește.

palma copil ura

Nu poți fi moral cu jumătate de normă

Vei ajunge să fugi de posibilitate și astfel colțul celor care nu au încercat nimic din frica de a nu face aia sau aia, de a nu fi așa sau de a nu fi nu știu ce… Vei ajunge în colțul celor care mai mult au vorbit, au meditat, au mediat bifurcațiile. De fapt, intenția acestora nu era de alegere, de posibilitate, ci de pleașcă. Multă lume așteaptă o pleașcă! Dacă se poate să cadă din cer ceva (în cap să nu cadă că ne doare) ar fi perfect, că doar merităm cu toții.

Dacă privești viața prin gri, nu mai există păcat, nu mai există lume rea sau bună, ci indizivi plictisitori în aranjamentul pe care îl fac cu sine când se prezintă drept moraliști deprinși cu arta compromisului necesar. Un alt adevăr este că nu poți fi moral cu jumătate de normă. Dă cu rest la sfârșit…

Să ne amintim: „Lumea nu e gri doar pentru că noi suntem gri…”.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

E perfect pentru tine, dar e al altei femei

Pe facebook şi pe instagram toată lumea pare fericită şi are succes

Draga mea, iubita mea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
464 views

Your tuppence

  1. Ramona / 28 February 2017 11:08

    Din păcate, meteahna generalizată în comunism încă persistă și va mai dura până se va curăța societatea de prejudecățile trecutului, în care nu aveai nici voie să alegi, nici opțiuni dintre care să alegi și să fi putut alege. Alții îți spuneau ce să faci cu viața ta, începând de la părinți până la maistrul din întreprindere. Alții îți dădeau casă, repartizare, norme de conduită ale turmei de oi îndobitocite de sistem. Prin lege și “morală creștină” ori gura satului îți indicau și când e necesar să te pui la casa ta și să faci copii, că de nu produceai vlăstare pt forța de muncă a patriei…erai marginalizat social și financiar.
    În comunism nu trebuia să gândești decât la nivel animalic, nu prea aveai ideile tale, le împrumutai din frică pe ale conducătorului mult iubit. Ți se dădea cam totul cu condiția să rămâi purice în borcan și să nu sari deasupra capacului. Erai într-o bu(c)lă.
    De aceea, cred că mulți încă nu știu ce-i cu alesul ăsta și, la nivel colectiv și subconștient, au rămas blocați în frica de a alege, căci așa au învățat de la părinții “munciți în comunism”. A nu alege nimic este tot o alegere. Cea mai proastă, cred eu.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro