Nu, puiule, nici eu nu te mai vreau!

12 April 2018

Bună, sunt eu. Eu, vecina ta. Bine, fosta ta iubită. Ne-am intersectat azi la cruce, da. Intersecția cu cruce la care mă asigur mereu cu mare atenție, să nu cumva să vină cineva din partea dreaptă, dinspre casa ta. Mașina ta, tu…

Da, eu eram pe bicicletă, cu pletele-n vânt. M-am apucat de alergat și de pedalat. M-am lăsat de fumat și de înjurat. M-am lăsat de obiceiuri rele, de prieteni care nu-mi doreau binele și de tine. Da, m-am lăsat de tine ca să mă apuc de altele.

Mă întorceam de la interviu. Un interviu reușit, cu un director și mai reușit. Avea ochi frumoși, nu erau verzi ca ai tăi, dar… îi lăsa în jos adesea în timp ce zâmbea. El, da, el… îmi evita privirea. Am ajuns să vorbim despre tine. Nu știu cum… E un dar al meu pe care l-am dobândit după despărțire. Pot să vorbesc despre tine cu oricine, oricând. Nu mă judeca.

femeie despartire

Ai făcut fălci, iarăși ai făcut fălci. Probabil că atunci când te văzusem ultima oară în club băusem prea multe shot-uri. Erai slab sau așa te vedeam. Sau era vodka. Slab, adică tras la față. Tu nu ești slab, puiule. Ntz, nu ai fost niciodată și nu vei fi. Doar un om slab ar fi dat un telefon sau un mesaj vecinei (fostei iubite) de Paște sau de Crăciun. Cu siguranță, un om puternic ca tine nu-și sună fosta, auzind că aceasta are probleme… probleme serioase. Dar nu, nu te judec. Se întâmplă. Caut să te înțeleg. M-am schimbat. Nu, nu bat câmpii. Cine bate câmpii e Câmpean. Știi tu…

Chiar m-am schimbat, de aia nu te mai vreau.

Ce mai faci tu? La ce te-ai gândit azi, după ce m-ai văzut? La ce te gândeșți înainte să adormi? Dar dimineața? Care ți-e primul gând? Ce melodii mai asculți? Generic? Cine îți pregătește carbonara? La ce te gândeșți când bei o bere? Două, trei. Acum poți să bei cât vrei. Pentru că poți și vrei.

Știu ce vrei și ce nu vrei. Știu că sunt în top trei lucruri pe care nu le mai vrei.

Puiule, nici eu nu te mai vreau.

Tund singură gazonul, plimb câinii, spăl mașina, schimb becuri, înșurubez chestii… pentru că pot. Pot și singură. Acum râd iarăși. Răsună din nou hohotele mele în tot biroul. Râd și acasă în timp ce mă joc cu câinii sau vorbesc la telefon cu câțiva oameni pe care i-am selectat cu mare atenție. Mă îmbrac frumos și mă machiez delicat, am câteva riduri în plus. Încerc să le maschez… Câteva fire de par alb și… un dor usturător în suflet. Dar nu te mai vreau.

Nu te mai vreau cum te-am vrut, cu dominare și posesivitate, nu te mai vreau criticat și redus la tăcere de mândria mea. Nu te mai vreau trist și abătut cum erai… furios și frustrat de faptul că femeia pe care o iubeai era… așa. Nu te mai vreau absent, nu te mai vreau abătut din cauza amărăciunii pe care ți-o provocăm. Nu te mai vreau așa!

Te vreau altcumva, dar nu pot să-ți scriu cum și nici nu ar avea rost. Tu nu mă mai vrei în niciun fel.

De aici, de la zece case distanță de tine, vecina ta, fosta ta iubită, îți dorește numai bine și, știi tu, puțină înțelepciune!

Iartă-mă!

Guest post by Bya

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ia-mă înapoi!

Când viața face daruri otrăvite (1)

I-am spus să mă aștepte și acum mi-e frică că am făcut o mare greșeală

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,828 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro