Nu România, olimpicilor! Voi și o mână de profesori și părinți!

18 July 2015

“România a obținut șase medalii și s-a clasat pe primul loc din UE și pe locul 13 în lume, la a 56-a ediție a Olimpiadei Internaționale de Matematică 2015, desfășurată în Chiang Mai, Thailanda.” Nu, nu România a obținut medaliile, nu e meritul nostru ca țară, din păcate. Pentru că în spatele rezultatelor acestor copii nu stă învățământul românesc în totalitatea lui, ci o mână de profesori și părinți care investesc în inteligența și pasiunea lor. Ca, din 577 participanți veniți din 104 țări, ei să poată ocupa locuri absolut onorabile.

olimpici mate

Așadar, iată-i pe cei care au reușit performanța aceasta formidabilă: aur – Simona Diaconu (admisă la Princeton), absolventă a Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti; argint – Marius Bocanu, absolvent al Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti, Ciprian Bonciocat, elev în clasa a IX-a la Colegiul Naţional de Informatică “Tudor Vianu” din Bucureşti, Andrei Andronache – clasa a XI-a la Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti şi Ştefan Spătaru (admis la Harvard) – absolvent al clasei a XII-a la acelaşi liceu; bronz – Andrei Bogdan Puiu, absolvent al Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri” Galaţi. Remarcați, vă rog, că patru din șase provin de la o școală privată. Turcă.

Delegația României a fost formată din Radu Gologan, coordonatorul lotului internațional și președinte al Societății de Științe Matematice din România, de Cătălin Gherghe de la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București și de Mihail Baluna de la Colegiul Național “Mihai Viteazul” din București. Din poză lipsesc profesorii acestor elevi! De ce nu i-au însoțit, de ce nu-i pomenește nimeni?…  Pentru că toți cei șase olimpici au în palmares multe medalii adunate până în 2015.

Felicitări, copii, și sunt sigură că mulțumirile și recunoștința voastră se îndreaptă spre cine a contat pe tot drumul până aici! Pe care vi-l doresc la fel de bun și de aici încolo.



Citiţi şi

Poruncile lui Iosif Brodski

Bunici tineri

Ce-mi doresc de Crăciun? Să îmi spun povestea și la sfârșit să îi dau măcar unei femei puterea să încerce să își găsească fericirea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cristina / 23 July 2015 18:01

    Sigur ca olimpicii, profesorii lor si, intr-o oarecare masura, parintii lor, au rolul principal. Dar Olimpiadele se organizeaza pe tari. Cand se ridica steagul tarii este un motiv de mandrie pentru ei. Nu pentru ca a facut tara ceva pentru ei, desi, a facut. (nu prea stiu ce numim in contextul asta tara, dar in fine…) Pentru ca au facut ei ceva – mult – pentru tara,pentru imaginea ei si pentru alti copii carora le-au dat curaj si poate un vis. Esti mai fericit cand oferi, decat cand primesti. Pentru ca daca erau din China sau SUA poate se gaseau altii sa fie selectati in lot, pentru ca au o baza mai larga de selectie. Iar daca erau din Papua Noua-Guinee, Siria, Ucraina, Libia sau Somalia nu apucau nici sa se gandeasca la scoala.
    O mama de olimpica.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro