Nu știu unde plec, dar știu de unde plec – din viața ta

Adina Banea

9 September 2015

adina baneaEu îţi zâmbesc acum.

Tu fix acum îmi plângi.

Eu alerg acum văratic, jucăuş.

Tu stai pe loc doar. Hibernezi.

Îmi întorc faţa din tine să-i fac cu mâna soarelui, căci m-a atins cu o rază.

Tu intri-n mine, speriat de-un… mititel de nor.

Îţi povestesc din vis de-aseară cum ne hlizeam prin viitor. Tot noi în doi.

Cu groază dai din umeri şi-mi spui despre coşmarul tău de ieri… acelaşi ieri al meu, când eu visam cum ne căţărăm pe nişte … stânci?!! stânci parcă erau, da..!.. în hohote de plâns bucuros că reușim să păcălim iar timpul. Întinerind noi, încă împreună.

”- Hmmm, ce chef am de-o clătită!!..”, zic într-o seară.

” – Îmi iei şi mie-n drum spre casă? Când vii tu înapoi??”

”- Înapoi de… unde? Zici c-am fugit pe lună!! Doamne fereşte..!! Auzi-o ce spune..!!

Vii înapoi, auz?!!”, îți repetai în barbă.

“Aaa….Eu aş mânca supă şi nu opresc de două ori. Vrei supă??”

”- Vreau o clătită. De fapt… voiam.”

”-Ieşim? Îmi simt cheful de club.

”Sisters?” Ce zici?? Ori poate doar un ”Lofting?” Hahahah..! Aş dansa până dimineaţă, jur..!!…”

”- Serios? Da? răspunzi anemic împletind cuvinte-aiurea.

”- Nu m-ai prins în ziua bună. Mă culc, cred, mai degrabă… sunt foarte-foarte obosit azi..!! Tracasat… nici nu ştiu ce naiba..!”

”-Te prind!! Te prind..!! Te prind şi te iau în brațeee! Te prind şi te săruuut! Bau!

Haide… haide… fugi..!!”

”- Nu mai termini şi tu odată cu aberaţiile astea grădinicioase..? Mă agasezi teribil.

Hai că ies cu băieţii un pic. Pa.”

Îţi spun că am primit o veste cu adevărat rea de la ai mei. De la mama de fapt, care …”m-a sunat să-mi spună că bunic…”

Nu m-ai lăsat să termin fraza… că te-ai şi extins într-un şuvoi explicativ și vesel. Și știi care-a fost culmea? Că povesteai cu bucurosul ăla natural al tău în ton, cu aplomb, din suflet, pe care ţi-l și uitasem..!! Chiar, pe bune, ți-l uitasem..! Mda..!

Îmi spuneai cum ţie ţi-a reuşit ceva tare… ba nu, nu tare!! Foarte tare..! în ziua aceea.

Nu mai ştiu ce era. Ţin minte doar că ţi-era extrem de importantă ziua aia. Fericită.

Eu plângeam. Se stinsese bunica mea din viaţă.

Ieri ţi-am spus din senin că te iubesc.

Din senin mi-a venit să-ţi spun brusc că te iubesc.

Mi-era dor să ştiu că ştii.

Nu mi-ai aruncat nervos un… ”şi eu!”

Nici n-ai strâmbat din nas măcar, ca de-obicei.

Că nu m-ai auzit.

Şi mâine ce crezi c-am făcut?

Dar nu… că nu ştii..! Ştiu că nu ştii!

Păi da, iubitule… ştiam.

12004696_968949923143987_4566947574370036992_n

Hai să-ţi spun acu’  din nou, mai bine..!

Eu mâine ţi-am urlat că-ţi plec.

Aproape de ureche ţi-am ţipat, să mă asigur că m-auzi.

M-ai auzit şi mi-ai răspuns instantaneu.

Îmbujorat în lacrimi ce-și mijeau un zâmbet… încântat!

Da, așa ți-era zâmbetul. Mi-am dat seama acu’ exact: binevoitor cu mine și categoric încântat.

… sau așa l-am înțeles eu, cel puțin, în nedumerirea de moment ce parcă mă cam apăsa, copleșindu-mi tâmplele ce parcă-mi și zvâcneau.

”- Daaa? Pleci tu acum pe undeva? Dar unde?? ”, ai spus spre mine tu atunci, destul de încântat.

”- Habar nu am unde exact. Dar ştiu în schimb de unde. Din viaţa ta… ori din a noastră… ori spune-i cum vrei tu să-i spui.

Plec… fug alergând prin timp ce mi-a rămas.”

Daaa… asta voi face!! Hahahah!! Acum plec..!! Da, acum!! Dar chiar m-am hotărât să plec!!

O-M-G..!..cu..cu..cu cra-ti-mă! Plec, da..!! Hahahah..!

Chiar în minutul asta o să ies.

”…Dar ştii ceva, iubitul meu?

Eu mâine nu ţi-am spus nimic.

Nici nu ți-am spus ceva.

Am apucat să îţi spun azi.

Astfel că mâine o să-mi treacă fără adăugiri de conversație cu tine. Nu mai e necesară…

Hahaha..! Ce fericită sunt!

Nu-mi pa-să chiar de-loc da-că nu m-auzi..!! De-loc!!

Hahahah..

… și-auzi, încă ceva aș vrea! Doar dacă poţi şi nu te-ncurcă să-mi răspunzi… Nu-i important, oricum..! Sunt curioasă numa’ să te-ntreb ce anotimp este pe-afară azi???

În ce anotimp crezi tu că suntem azi, iubitule?”

” – Am intrat în toamnă. De ieri.

De ce mă-ntrebi??”

”- Ee… păi de aiurea..! Doar din curiozitate…!

Că voiam să văd dacă ai veni şi tu la plajă cu mine astăzi… că-s 39 de grade… ori cam pe-acolo… parcă s-a anunțat..

E cea mai caldă zi din vara asta, azi…

”- În plus, mai e și prima zi când am simţit o din nou, o fericire imensă. Grandioasă..!

Și doar pentru că mi-ai răspuns că-i toamnă astăzi. Că a venit toamna brusc peste noi, de ieri.

Şi este greşit, de aceea sunt atât de fericită. Dacă ziceai că-i vara care este în speță și de fapt, azi.. dacă nu mai plecam apoi???”

…şi dacă nu plecam, mi-ar fi fost cu adevărat extrem de trist..!!.

Sfâşietor de trist.

Suferind de trist cred că aș fi simțit atunci.

Aș fi plâns, hohotindu-mă neputincios.

Dar na!.. că-i vară azi…! Și na! Că n-am plâns nicio lacrimă!

E vară azi!! Și pot să plec râzând!!”

…și a trăit fericită până la adânci bătrâneți!

Pe Adina o găsiți toată aici.



Citiţi şi

Noi îți spunem ce și cum, dar de tine depinde dacă vei avea un păr splendid vara asta

Căprioara de alături

Nu mai pot

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,003 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro