Nu sunt o curvă (întâlnirea)

Ioana Duda

8 February 2015

Ioana DudaSingurătatea îndelungată îți mușcă din suflet zi de zi, îl sfâșie, până când nu mai rămâne aproape nimic din el. E o sirenă care îți cântă și descântă până nu te mai poți deslipi de ea. Ajungi să crezi că e singura cale. Că altceva nu mai există. Asta în cazul în care ești un om slab. Pentru că, dacă ești puternic, la fiecare mușcătură, îți îndrepți ochii spre lumină și ți-o pui în locul sfâșiat. Și uite așa, până la urmă, chiar singur fiind, ajungi să luminezi încât poți să le dai și altora.

Am fost la întâlnire. O să vă redau totul exact așa cum s-a întâmplat. De acum mă cunoașteti. Știți că nu mă ascund și mă povestesc exact așa cum sunt. Am ajuns acolo ca o adolescentă la prima ei întâlnire. Roșie în obraji și emoționată, cu mâinile și gândurile frământate. M-a văzut și primele vorbe au fost: ”Te-ai vopsit… te îmbătrânește”. Bineînțeles că a lovit exact în moalele capului. Dar sunt călită: ”Da. Am mult păr alb și prefer să îl ascund. Deh, sunt și eu o biată femeie”. Și am zâmbit.

Am început să discutăm. De fapt , el a început un monolog despre cât de nedreaptă e viața, cum nimic nu merge bine și nimic nu îi e pe plac. Pe măsură ce vorbea, mă întrebam unde dispăruse omul acela minunat pe care îl cunoscusem cu trei ani în urmă. Îl priveam adânc în ochi, doar doar l-oi găsi ascuns bine. Nici urmă de el. Din când în când încercam să îi spun că viața nu e bună sau rea. Viața e așa cum ne-o facem. Că în orice există o parte bună, luminoasă. Trebuie doar să vrem să o vedem. Să nu ne autocompătimim și să credem. Niciun rezultat. Așa că am tăcut. Am învățat că nu am dreptul să intru cu forța în sufletul oamenilor și nici să încerc a-i convinge. Uneori trebuie doar să îi ascult. Am avut răbdare.

curvă

Până în momentul în care, vorbind despre câinii mei, care dorm în patul din garsoniera de 30 m² și dimineața îmi aplică spălături faciale de mă trezesc și din morți: ”Cum?? Doi câini într-o garsonieră? Dar lasă păr! Nu e bine ce faci. Au microbi. Spațiul e mic. Nu e deloc în regulă”. În acel moment mi s-a aprins privirea, am scos săbiile și i-am spus: ”Uite, știi ceva? O să te las să îți termini cafeaua în voie, apoi să te întorci în casa ta goală, cu curte de 500 m², și să îți plângi de milă. Eu mă duc să mă bucur de fericirea câinilor mei văzându-mă întoarsă acasă. Să îi îmbrățișez și să mă tăvălesc cu ei pe jos vreo jumătate de oră. Că să îmi iau doza zilnică de fericire”.

Am scos banii pentru cafea, m-am ridicat frumoasă și dreaptă, m-am întors pe călcâie și am plecat. Plângeam. Surd. Încet. Am plâns tot drumul până acasă. Îmi plângeam speranța moartă. Încă una. Ajunsă acasă, am desfăcut o ciocolată, am topit-o și mi-am iubit câinii. Ne-am jucat și alergat prin garsoniera plină de râset și lătrat. Apoi mm ieșit la plimbare. Am privit cerul. Înnorat. Și am zâmbit: ”E deja februarie. În curând vine primăvara. Cu dorul ei de ducă și dragoste. Atunci. Atunci îl voi întâlni. În primăvară. Și ce ne vom mai iubi.”

Și de nu va fi în primăvara asta, tot va fi într-una dintre ele. Poate îmbrăcată în costum de vară, toamnă sau iarnă. Dar va veni. Chemat de credința și lumina din mine.

Pe Ioana o găsiți cu totul aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Unde dispar iubitele după căsătorie

Neiubitelor!

Sfânta

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
21,274 views

Your tuppence

  1. IQ / 9 February 2015 0:28

    Ooff, cate stereotipuri adunate laolalta intr-un singur articol (doua, de fapt). Nu mai zic de comentarii. Ce altceva te poti astepta de la femei decat la “urmeaza-ti inima” si imediat dupa “nu te merita, nenorocitul”?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 12 Thumb down 4
    Reply
  2. Lucian Covaci / 8 February 2015 21:11

    Un bărbat nu se plânge de nimic. Fericirea nu ține de ceea ce detii ci de ceea ce gândești.
    Nu ai pierdut nimic. Apreciez ca ai avut răbdare.
    Nu renunța există speranța pentru o zi de mai bine.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 2
    Reply
  3. Mia / 8 February 2015 20:45

    Am citit de doua ori articolul. Mi-am placut foarte mult. Cine este capabil sa inteleaga esenta celor scrise, intelege, cine nu…..face comentarii aiurea.
    In afara de grosolanie, comentariul despre caini, despre viata ta de fapt a scos in evidenta sufletul acelui individ, suflet negru si bolnav… Din pacate el nu va intelege niciodata asta. Ceea ce nu inteleg multi este faptul ca animalele ne aduc multa bucurie, nu te judeca, ci te iubesc pana la moarte neconditionat.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 3
    Reply
  4. The Mask / 8 February 2015 20:21

    Ieri am zis asta:

    Daca e sa ma pronunt fata de confesiunea de mai sus, fara a fi prea crud, cred ca d-soarei Duda ii ticaie, pardon, ii bate tic-tac-ul biologic mai ceva ca Big Ben-ul londonez in miez de noapte. Pare mai degraba ca a intrat pe scenariul “Primul venit, primul servit! Numai sa ma ia odata cineva!”. Chiar imi pare rau! Din calcule iese ca azi d-soara are vreo 32 de primaveri, iar domnul 47. Eu nu prea dau sansa de reusita acestei povesti. Nu stiu cum gandeste si cum simte domnul in cauza, nu suntem toti la fel, din fericire, dar la maturitatea care se presupune ca o are cred ca vrea doar o chestie de genul: Ia sa auzim acum cat de frumos imi explici cum m-ai dat cu flit cand simteai ca toate drumurile iti sunt deschise in fata, iar acum, cand simti cararea ingustandu-se, ma iubesti de nu mai poti! Hai, uimeste-ma!

    Damn! I hate to be prophet!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 12 Thumb down 5
    Reply
  5. ioana / 8 February 2015 20:03

    Mihai, niciun moment nu m-am gandit ca tu m-ai judeca. Si nu, nu sunt batrana. Nu stiu de unde ai tras concluzia ca eu as crede asta despre mine insami 🙂

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
    Reply
    • Mihai Maxim Romașcanu / 8 February 2015 21:07

      De asta. Tu o spui. dacă am interpretat greșit, te rog să mă scuzi.
      „M-a văzut și primele vorbe au fost: ”Te-ai vopsit… te îmbătrânește”. Bineînțeles că a lovit exact în moalele capului. Dar sunt călită: ”Da. Am mult păr alb și prefer să îl ascund. Deh, sunt și eu o biată femeie”. Și am zâmbit.”

      Thumb up 1 Thumb down 3
      Reply
  6. ioana / 8 February 2015 18:46

    Mihai, problema nu a fost neaparat atitudinea lui fata de a tine animale in casa, ci modul vehement in care imi spunea despre cum ar trebui sa fie viata mea. Si apoi, cum sa ii spui unei femeie, la o prima intalnire, dupa atatia ani, ca e imbatranita? E vorba de bun simt. Faptul ca el nu agreeaza caini in casa nu e nicio problema. Eu sunt disponibila sa gasesc solutii. Dar atunci cand exista intelegere. Nu poti sa anulezi toata viata unui om, doar pentru ca tu ai o perspectiva diferita

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 2
    Reply
    • Mihai Maxim Romașcanu / 8 February 2015 19:07

      Vezi, tu îmi răspunzi ca și cum eu mi-aș fi permis să te judec. Cum să te judec: Cu ce drept? Cine sunt eu să o fac?
      Cu un singur lucru nu pot fi de acord cu tine, nici în ruptul capului. Anume, cum că ai fi bătrână. Probabil că ție ți s-a întipărit asta în minte și te râcâie orice vorbă care ar aduce aminte de așa ceva. Și dacă ai fi, ce?! Oamenii bătrâni nu se mai iubesc? Să o crezi tu!

      Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
      Reply
  7. Mihai Maxim Romașcanu / 8 February 2015 18:34

    Uite cum stă treaba. Nu ești nici bătrână și nici curvă. Nu rezultă asta nici din relatările tale și nici nu poți desluși așa ceva citind printre cuvinte. Cu alte cuvinte, pentru că eu sunt un om hâtru, îți spun că nu ești nici măcar o curvă bătrână. Buuun. Acum, privitor la cei doi câini ai tăi. Sunt unii oameni care nu iubesc câinii. Sau nu și-i doresc în pat. Pur și simplu. Tu judeci lumea după câini? Uite, eu iubesc, de pildă, pisicile. Iar a mea consoartă nu le poate suferi. Și asta nu de azi, de ieri ci de mai bine de 27 de ani de când suntem împreună, dar asta nu a impietat asupar relației noastre. Am găsit o cale ca eu să mă pot bucura de pisicile mele și ea să le tolereze. Ba, încă să și glumească pe seama lor. Evident că le îngrijește și admite să fie parte din joc, pentru că socotește că ele sunt și o parte din mine.
    Nu considera cumva că te judec, pentru că nu am căderea de a o face. Doar fac publică o părere de-a mea la o postare a ta în spațiul public.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 4
    Reply
  8. julie / 8 February 2015 18:20

    Cu siguranta cineva va veni si va fi nebun dupa caini si va veti “certa” care pe cine iubeste mai mult si 30 de metri vor parea mult mai multi pentru ca in ei va incapea multa , multa bucurie…
    Intalnirea asta face parte din “plan” : nu poti merge mai departe daca undeva , acolo , a mai ramas o frantura de gand pentru X . E ca si cum viata vine sa netezeasca un drum. Gata cu trecutul. Viitorul e in fata si e al celor care stiu sa-l primeasca. TU stii.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro