Nu sunt nici egoistă, nici idealistă, degeaba mă judeci greșit

Catchy

2 September 2016

Deoarece de aproximativ trei luni încoace mă confrunt cu o situație destul de neplăcută, am decis să scriu câte ceva despre modul în care eu gândesc și după care funcționez. Aud de la o vreme, tot mai des, faptul că sunt un om egoist. Acum câteva zile, mi s-a spus că sunt un om idealist. Mie îmi place să cred că sunt un om corect și liber.

Da, sunt un om corect! Am primit o educație mai mult sau mai puțin bună. Am avut un model matern destul de conservator și ușor de influențat și un model patern extrem de rigid și cu principii foarte solide. Am luat câte puțin din fiecare. Iar mai târziu, am cunoscut arta minții umane, am început să citesc si să studiez, și mi-am conturat singură propriul stil, propriile principii și propria educație.

Am devenit un artist, un om liber, nonconformist și destul de greu de înțeles pentru cei din jur. Nu spun că am fost vreo rebelă și că nu am ascultat de nimeni. Ba din contră, am fost un tânăr conștiincios, am învățat mult, am avut rezultate foarte bune, mi-am luat un job decent, mi-am întemeiat o familie, am făcut un copil, am fost soție și apoi mamă. Şi apoi, am ajuns într-un punct mort. În punctul în care, cel mai probabil, mulţi oameni ajung.

Am ajuns în punctul în care nu am mai simțit. Nimic. M-am simțit captivă în propria casă, în propria viață. M-am privit în oglindă și am văzut un om plin de probleme, de greutăți, un om care a uitat să zâmbească, a uitat să se mai bucure, a uitat ce este frumosul şi iubirea. Am văzut un om care nu știa să își învețe copilul să o ia pe drumul drept, pentru că el, la rândul lui, rătăcise drumul.

libertate

Ce exemplu aş fi putut fi pentru copilul meu dacă eu, părintele lui, nu ştiu să râd, să mă joc, nu mai sunt un om bun şi cald, ci doar un sclav al societății, un robot?! Şi nu mă înțelegeți greșit… profesional sunt mândră de ceea ce fac, mă simt un om împlinit. Dar lucrurile nu se rezumă la atât.

Aşa că am început să caut răspunsuri. Am încercat întâi să schimb ceva din ceea ce se întâmpla. Am încercat, în primul rând, să mă schimb eu, să uit, să tac, să rabd, să uit. Nu a funcționat. Apoi am încercat să schimb ceva în căsnicie. Sa lupt, să acord șanse, să mă fac că nu văd lucruri. Nu a funcționat.

Apoi, am decis să schimb totul. Am citit un articol din Constituția Statelor Unite ale Americii, care m-a  făcut să realizez ce se întâmplă.
Articolul I. Toți oamenii se nasc liberi și egali și au anumite drepturi naturale, esențiale și inalienabile; printre care se pot menționa dreptul de a se bucura și a-și apăra viețiile și libertățile; acela de a achiziționa, poseda și proteja proprietatea personală; în fine, acela de a căuta și obține siguranța și fericirea.

Și am înțeles totul. Schimbarea vine din noi! Si nu, nu sunt egoistă și nici idealistă. Fac parte dintr-o societate greșită, învechită, încă cu principii comuniste (şi o spun eu, care urăsc politica).

Sunt un om liber și doar în mine există puterea de a schimba ceva în viața mea. Nu voi încerca să îi schimb pe cei din jurul meu, mă voi schimba eu. Voi face ceea ce îmi doresc, voi iubi ceea ce îmi place, nu voi mai rezolva problemele celorlalți înaintea problemelor mele, voi fi eu înaintea tuturor. Pentru  că, fiind așa, voi putea să îmi ghidez copilul pe drumul cel bun. Datoria mea, ca părinte, este să îi arăt direcția, decizia va fi numai a lui. Îl voi învăța să fie corect, să facă ceea ce îi place, să nu-i judece pe alții, să iubească sincer și curat, să investească în dorințele lui și în lucrurile care îl vor face să zâmbească, să nu facă rău și să se pună întotdeauna pe primul loc.

Iar tu, cel care încerci să mă schimbi, cel care știu că pe ascuns îmi citești toate articolele, te rog să citești cu mare atenție ceea ce am scris mai sus. Lupta ta este inutilă, drumul este unul singur, iar încercările tale de a ține un om captiv sunt inutile. Avem o singură viață și dreptul la fericire nu poate fi luat de nimeni.

Nu trebuie să ne simțim captivi în viețile noastre! Nu trebuie să stăm închiși în colivii! Avem dreptul să fim liberi! Avem dreptul să fim fericiți! Avem dreptul să ne iubim!

Nu suntem egoiști, nu suntem idealiști, suntem oameni… oameni liberi.

Guest post by Ioana Milea

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

De ce nu trebuie să căutăm obsesiv fericirea

Ard de dorință, transpiră, fierb, se îmbrățișează, se alintă… și atât

Nu mai fugiți de suferință

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,357 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro