Nu te-am atins

Maria Luiza Zan

3 July 2011

Nu te-am atins. Ai stat lângă mine, în faţa mea sau în spatele meu, aproape, atâta vreme. Te-am simţit, ţi-am simţit dorinţa, răsfrântă de-atâtea ori asupra altora, pe care le-am invidiat. Nu, pe care le-am urât de-a dreptul. Am ştiut că nu am să te ating.

Poate am vrut să fie aşa, dintr-o dorinţă cumplită de a îndeplini propriul meu crez – cum că dragostea adevărată nu se poate întrupa, căci e numai în spirit. În spirit. Of… Nu ştiu de ce nu te-am atins, dar nici nu o voi face. Îţi înot în ochii ăia de cer şi de ocean şi îţi cânt în părul ăla de iarbă şi de nisip. Îţi cerşesc şi îţi resping în aceeaşi clipă mângâierea şi, dacă ar fi să mă mângâi, te-aş urî.
Ai stat lângă mine. Te simţeam foindu-te, te ştiam dornic şi mă prefăceam că dorm adânc. Am dormit adânc prefăcută până nu am mai suportat să stau acolo fără să te ating şi am plecat tiptil, furişându-mă pe lângă prefăcutul de tine.
Ai stat în faţa mea şi mi-ai vorbit cu vocea de vânător. Şi m-am făcut că nu înţeleg. Până când, repetând cuvintele de vânător până când glasul ţi s-a întremat, ai înţeles.
Ai stat în spatele meu. Fierbeam, îmi mergeau în minte, în şir indian, toate scenariile posibile pentru cel mai frumos film cu un bărbat şi o femeie singuri pe lume. În mintea mea, în aceeaşi clipă, îmbrăţişam şi respingeam ideea de “noi”. Mi-ai spus cuvinte care se voiau politicoase, cărora le-am dat conotaţii senzuale, ai să râzi, dar chiar şi atunci când mi-ai spus că arătam foarte drăguţ în acea seara (şi ştiu că arătam bine, că mă pregătisem cel puţin două ore înainte să vin), mie îmi părea că mă invitai să îţi şed alături pe tot restul vieţii. Şi nu cred că aş fi spus nu.
Dar nu te-aş fi atins. Nu te-aş atinge. N-aş strica pentru nimic în lume acest grăunte de univers. Îţi ştiu corpul, ţi-l ghicesc, ştiu cum e în braţele tale, ştiu cum e pe sub pielea ta, ştiu cum miroşi dimineaţa, ştiu cum îţi pulsează sângele. Nu te-aş atinge nu pentru că mi-e teamă ca nu cumva să fie rău dupa aia. Nu te-aş atinge nu pentru că mi-e frică să nu fie prea bine după aia.
Nu te-aş atinge pentru că ar fi prea mult, eu, în tine, deja.

Citiţi şi

Iubirea e atunci când…

La naiba cu iubirile imposibile!

Căutări…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,387 views

Your tuppence

  1. lolla / 8 July 2011 0:50

    Luiza esti minunata. Te admir de multa vreme, te-am vazut in cateva concerte si ai o voce splendida, jazzul ti se potriveste de minune. Felicitari pentru tot ceea ce faci!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Sori / 5 July 2011 9:51

    Superb…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  3. Dora / 4 July 2011 11:48

    Superba intrupare a unor emotii… Felicitari! 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Mirela Baron / 4 July 2011 10:50

    Dilema atractiei SI refractiei! Ei bine unele Momente sunt prea senzuale pentru à le distruge cu Mai mult…Spatiul acela liber intensifica dorinta, imaginatia, incinta cititorul, Auditoriul.In Special noi femeile apreciem o curtezie asidua, iar sexul ‘vinator’ se delecteaza folosindu- se de acest pretext feciorelnic ,astfel considerind lupta cu atit mai profitabila. 🙂

    Articolul Tau m- à bucurat ca pe un copil, desenul animat! Merci 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro