Nu ți-a ieșit până la 40? Nu-i târziu

Catchy

28 March 2015

Carl Jung a spus o mare vorbă: „Viaţa începe la 40 de ani. Până atunci faci teste”. Bun, să spunem că nu îl credem pe cuvânt. Că anii trec, nu mai ai forţa şi elanul tinereţii, ai tot încercat şi nu ţi-a prea ieşit aşa cum doreai. Ideea e să nu renunţi. Încerci de atâtea ori, până când îţi vezi visul cu ochii. Dacă îl ai. Iată câteva exemple că vârsta e doar un număr și că perseverența dă roade. Și ce roade!

Ray Croc (McDonald) avea 52 de ani când  s-a oprit din vândut pahare din hârtie şi mixere pentru milkshake şi a pus pe picioare ceea ce acum e un imperiu. Jan Koum avea 32 de ani când înfiinţa Whatsapp. La aceeaşi vârstă Tim Westergren punea pe picioare Pandora. Pe Andrea Bocelli nu l-ați fi putut auzi până la 33 de ani decât dacă aţi fi intrat seara în barul în care cânta. Unde aţi mai fi dat voi buzna când sunt reduceri, dacă Amancio Ortega ar fi rămas ajutor de vânzător într-un magazin de cămăși și nu ar fi înfiinţat Zara când avea 30 de ani? J.K.Rowling avea 31 de ani când a dat lovitura cu Harry Potter, Harrison Ford a fost tâmplar până la 30 și ceva de ani, Niklas Zennstromm avea 37 de ani când a creat Skype, Arianna Huffington a început proiectul Huffington Post la 54 de ani. Mai vreți? 🙂

too-late-to-start

Să mergem mai departe. Dacă vă întreb care e cea mai faimoasă sursă de documentare online, ce îmi răspundeţi? Exact! Wikipedia, pe care Jimmy Wales a inventat-o pe când avea 35 de ani. Dacă vreţi să vă cumpăraţi un calculator şi veţi cere sfatul cuiva care se pricepe, cu siguranţă vă va recomanda unul care să aibă procesor Intel. Ce s-ar fi întâmplat dacă Robert Noyce s-ar fi gândit că 42 de ani sunt prea mulţi ca să pună pe picioare o afacere?  Simplu: altcineva ar fi făcut-o!

lost in life

Important să știm este că nu tuturor le-a ieșit din prima. Nimic nou, veți spune, multora nu ne-a ieșit. Doar că unii n-au renunțat, indiferent de vârstă. (Ah, aici tare aș vrea să am exemple românești… Promit să mă documentez, dar dacă tu știi deja, lasă-mi un comentariu. Merci.)Dacă John Pemberton a putut inventa Coca Cola la 55 de ani, iar Harland Sanders KFC-ul la 65, pe noi ce ne opreşte? Nu există obstacole în afara celor pe care ni le ridicăm singuri în calea dorinţelor noastre. Din nou, cum ar fi fost dacă Mark Zuckerberg ar fi renunţat, după ce a dat chix cu CourseMatch şi apoi cu FaceMash? De abia la a treia încercare i-a ieşit Facebook-ul. Bill Gates a fost un pic mai norocos. A eşuat o singură dată, cu Traf-o-Data. Dar apoi s-a ambiţionat atât de tare, încât a pus prima cărămidă a imperiului Microsoft. (Acum, s-o spun pe-aia dreaptă, unele mai bine rămâneau neinventate.)

how to succeed. fail

Cum să reușești? Ratează!

Sună ciudat îndemnul ăsta? Pff, ciudat, neciudat, dacă nu știm din propria experiență, știm de la alții că prin eșecuri trece drumul celor mai mulți întreprinzători intrepizi. Cum ne arată tânăra și întreprinzăreața Anna Vital cu imaginile ei motivaționale.

how-to-never-give-up

Cum să nu renunți, e altă poveste. Tot americană. 🙂 Atâta timp cât eşti în viață, încă se poate întâmpla orice. Bun, că despre asta vorbim. Pe pariu că nu te-ai gândit la o chestiune atât de simplă. 🙂 Întâi am zis și eu dăăă.., că nici măcar cimitirele nu le administrează plecații, deși e un pic de biznis acolo. Apoi mi-au venit în minte câțiva oameni, încă tineri după acte, fără sclipire în ochi, cu puls de moarte clinică și mers de centenar. Despre a fi viu și neliniștit zic americanii, da, da… Ei, și la un calcul simplu, dacă-ți ia trei luni să faci un proiect, asta înseamnă câte patru șanse pe an să izbândești. În zece ani, 40, în 20 de ani, 80, și tot așa. Nu că succesul într-o afacere te face mai om, dar succes se cheamă orice urmă care supraviețuiește trecerii tale cu folos prin viață. Și dacă folosul acesta nu e doar al tău, și mai e și antum, poți zice că nu ai trăit degeaba! 🙂

Acum, vino înapoi pe pământ măcar cu picioarele, și nu te aștepta să-ți iasă din prima! Ăla e pur noroc și ajută doar în 0,01 % din cazuri! Restul de 99,99% iau timp. Bun exemplul cu Michael Jordan care a ratat vreo 300 de aruncări importante. Nu știm cine i le-a numărat, dar ce contează? S-a oprit după primele 5, 10, 100? Nu. Așa a ajuns o legendă. Poate te așteaptă și pe tine una, trebuie musai să afli. 🙂

Nici nu știi cât(e) poți și nici n-ai să afli dacă nu vei încearca toate drumurile până îl găseşti pe cel potrivit. Când simţi că te-ai blocat în bălării, respiră adânc şi continuă să mergi (keep walkingchestie americănească, dar de ce n-am crede-o cât timp lor le iese mai des decât altora). Mereu pe o altă cale. Una sigur va purta numele tău. 🙂

never too late

Dacă privești relația amoroasă ca pe un business, știu și eu dacă merg toate regulile?… 🙂

Și cireașa de pe tortul încercărilor reușite ar fi să simulezi succesul înainte ca el să devină o realitate impresionantă! Nici tu nu știi tot adevărul despre marii învingători, nu? Asta nu înseamnă să minți, ci doar așa, un pic de actorie nedăunătoare – te comporți ca și cum îți merge bine. Și dacă în loc să te plângi, te porți ca și cum ți-e bine, one day chiar îți va fi. Acest optimism pentru imagine, dar și pentru igiena minții, funcționează la americani. Poate ne-am copt și noi, zic, încât măcar să lăsăm capra vecinului în pace, dacă nu să-i aruncăm ceva de-ale gurii cât el e plecat în vacanță…  Data viitoare sigur ne va întoarce serviciul. 🙂

Ceva din imaginea asta inspirațională nu-mi dă pace: chiar înainte de marele succes s-ar putea să treci prin cea mai grea încercare. Hmmm, nu arată prea bine prăpastia aia care te desparte de… nu te gândi la succes, că ăla nu te așteaptă pe fundul gropii în care tocmai ai căzut… noul urcuș în vârful căruia te așteaptă recunoașterea. Adică e posibil să te îneci a mal? Oh, da, și aici chiar  vreau să cred că nu sunt singura… Wish me luck! Că și eu, vouă.:)

Dar când ne-om vedea încoronați, nu care cumva să credeți că e gata. Ca orice american, și Anna Vital a vrut să încheie cu happy end. Lipsește însă o bucată la fel de grea: cea în care te lupți onest să-ți păstrezi locul, că de pe alte cărări de munte mereu vin alți cățărători, la fel de hotărâți ca și tine, să capete și ei o coroană chiar în imperiul tău. Ca să nu mai spun că poate apărea unul șmecher și odihnit cu elicopterul, care nici nu trebuie să coboare să se bată cu tine – ți-o suflă din aer! Acum te simți mai pregătită? 🙂

Citiţi şi

Femei care luptă pentru un bărbat

Cum recunoşti o fiță de fetiță

Cui i-e frică de 30 de ani? Că mie, nu! (10 de ținut minte)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
89,688 views

Your tuppence

  1. Barbu Daniel / 17 December 2015 8:32

    Sunt total de acord si cred ca plafonarea tine de egotism .care are „ perspectiva ” sa devina boala secolului . Eu am facut liceul cand mi s-au nascut 3 copii iar la 52 de ani am inceput Conservatorul si am terminat 1 an doar fiind nevoit sa merg in Spania sa lucrez . Acum la 58 de ani sunt student la Asistenta sociala anul 1 si imi place foarte mult sa invat . Nu ma simt deloc batran la aceasta varsta ci dimpotriva parca am trecut de 20 de ani . Dirijez corul unei biserici si sunt administrator voluntar la Casa Luminii Radovanu implicat in caritate pentru persoanele defavorizate .

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 21 Thumb down 0
    Reply
  2. o alta / 4 October 2015 17:31

    si, de cele mai multe ori boala este un rezultat, al lipsei unei anumite vieti echilibrate cu propriul sine. De aceea compromisul este solutia, dar, din pacate, si boala.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. o alta / 4 October 2015 17:25

    si boala poate fi (de cele mai multe ori, este) motiv de frustrare 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. Aurelia Grosu / 4 October 2015 5:54

    La 56 de ani ,am devenit scriitor.In mai putin de doi ani,printr-o muncă sustinuta si disciplina de fier am lansat trei cărti bine vandute! Voi intra curand in 54 tări cu creatiile mele! Am fost in depresie peste zece ani,am trecut prin traume uriase,dar viata si Dumnezeu mi-au pregatit o cotitură cand totul parea terminat! Acum am 58 de ani,e absolut fantastic ce mi se intampla si..urc!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 25 Thumb down 1
    Reply
  5. cami / 4 April 2015 17:57

    La 40 de ani m-am apucat de o alta facultate, total opusa primeia…..si mi-am gasit drumul…chiar daca nu voi fi printre cei pe care ii cunoaste o lume intreaga, e suficient ca ACUM ma simt implinita…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 39 Thumb down 1
    Reply
  6. Iulia-Victoria Neagoe / 4 April 2015 12:21

    Asa este! Eu am inceput la 32 de ani un business pentru care nu mi s-au dat prea multe sanse in Romania. Dar cred in el, chiar daca de multe ori lucrurile par sa fie ca intr-un balansoar.
    Cine s-ar fi gandit ca parfumurile pe care le faceam vor avea un nume si o imagine? Trebuie insa si o doza mare de curaj. Nimic nu e usor, dar cred ca pas cu pas pot sa ajung unde imi doresc.
    Si pana la urma toate provocarile care apar nu fac altceva decat sa stabilizeze baza pentru ca asa se constrieste orice casa, cu o fundatie solida. 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 26 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro