Nu vine, nu, nici azi nu vine

Catchy

13 April 2015

Nu vine, nu, nici azi nu vine. Degeaba stai cu ochii pironiți pe clanță și-ți muști buza pe interior. Te prefaci că citești când doar dai paginile la o parte, nu vezi nimic, nu înregistrezi, în mintea ta se scrie o altă carte. Una de care ți-e teamă, în final, c-ai s-o citești și-o să se termine, și o să te trezești tot așa, tot aici, cu ochii pironiți pe clanța ușii.

V-ați iubit, dar a plecat și nu mai știi, de-atunci, nimic de el. Un verb trădător îți traversează, vag, spiritul, să te urci fuguța într-un taxi și să dai o raită prin toate locurile unde el mergea. Sau să desfaci sticla aia de șampanie, s-o bei singură, până la ultima picătură, ca și cum ai sărbători. Dar apoi ți-e teamă să nu scrii acele două mail-uri interminabile despre care te vei ruga a doua zi să fi ajuns în spam: unul în care îl iubești, altul în care îți negi toată iubirea, o faci sul și o arunci pe foc, măcar așa să ardă!

Dar stai țintuita pe-o margine de canapea, parcă s-ar fi oprit timpul în loc, și cum îți spui că îți stă timpul, cum constați subit că n-au trecut decât 5 lungi minute de ultima data când ai aruncat un ochi pe geam să îi zărești mașina, parcată în locul obișnuit. Și-apoi fuguța înapoi pe canapea, plângând scurgerea zadarnică a minutelor a căror valoarea ai anulat-o cu uitătura nerăbdătoare.

V-ați iubit, dar a plecat și nu-nțelegi. De-atunci îți spui în fiecare dimineață că ești urâtă și te compari și cu o scoarță de copac. Îți vezi ridurile de pe chip și crestăturile din suflet. Vizualizezi ce n-ai putut să faci pentru el și ce-ați fi putut trăi împreună până când timpul din clepsidră vi s-ar fi scurs. Nu, nu ești de acord să plece, n-ai fost nici atunci când își urca valiza-n portbagaj iar tu priveai imobilă de la balcon, aproape prăbușită, dar i-ai fi aruncat, cu ultima sforțare, cămașa uitată pe umeraș.

nu vine

Și-atunci ridici încet cearșaful sub care mai târziu ai să te strecori, să iasă spaimele, să le ucizi cu blândețe. Te privești în oglindă și-ți dai jos machiajul cu care-l așteptai, să nu-i spui «bună seara» dezbracată. Îți ștergi rujul violent pe care nu-l porți niciodată, iar astăzi l-ai purtat. Căci azi a fost un niciodată. Nu, nu vrei să se mai întâmple, brusc, nu mai vrei să se întoarcă. Ai obosit așteptând, ai obosit plângând. Nici corpul și nici mintea nu-ți mai dau deplină ascultare. Vrei să dormi, da, vrei să adormi. Vrei să adoarmă odată cu tine tot sentimentul ăsta distructiv , dar el e treaz și-atunci tu îl sufoci, încet, cu perna.

Guest post by Anonim

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Te-am auzit din nou spunând că nu mai ai timp

Jane Fonda (79) și Helen Mirren (72), în spectacolul L’Oréal de la Paris

Când soțul întârzie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
15,329 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro