Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu voia să fie cireașa de pe tort

7 August 2017

Nu era cireașa de pe tort. Nu voia asta. S-ar fi vrut sărată. Sau amară. În doze potrivite. Să fie simțită cu limba și strivită cu dinții.

Nu se pricepea la torturi. Nici la dulcegării. Deși… avea glicemia cam mică. În fond, ce se folosește la tort? Blat, cremă, frișcă, sirop și căpșuni. Sau cireșe. Nu s-ar fi vrut blat, chiar dacă era temelia. S-ar fi vrut mâinile lui. Să le îndrume, să le frământe, să le amestece… mmm, să le mângâie. S-ar fi vrut limba lui. Ar fi lins lingurița cu voluptate, ar fi înfipt-o adânc în miez, să mustească siropul, să curgă pe lângă, să dea pe afară. S-ar fi vrut dinții lui, să-i înfigă și să muște. Orice. Da, i-ar plăcea.

Poziția de cireașă cocoțată pe tort nu i se potrivea. Da, îi plăcea înălțimea, căderea amețitoare din înalt, dar atât. La cireașă se ajungea ultima dată. Cine s-ar repezi mai întai la vârf? Întotdeauna se începe cu temelia. Eu, când mănânc o felie de pepene, încep cu baza care este mai fadă, apoi continui cu miezul, până ajung la dulceață.

femeie

Acela e gustul pe care mi l-aș dori ultima dată în gură. Și totuși, ea nu-și dorea cireașa, chiar dacă ce e bun se lasă la urmă. Căci… ce e cireașa pentru tort? O opțiune. De unde să știe ea că, până ce ajunge el la vârf, nu se satură? Ce e prea mult strică. Chiar dacă e cea mai bună. Nu. Nu se voia opțiune.

Și-ar fi dorit să fie… delir culinar. O, da, să se lingă oricine pe buze dorind-o. Pe ea, mai întâi. Și… după aceea, pe nimeni. Doar ea. Nu se voia nici prima, nici ultima. Doar miez și atât.

Nu își dorea cireașa de pe tort.

Guest post by Arestatul fără umbră

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Luna și doi bani jumate

„Orice, oricum, oricând”

Cum stă treaba cu nevestele și amantele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
677 views
Tag-uri: ,

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro