Nu vreau să văd viaţa în alb-negru

Gloria Alexandru

8 September 2016

gloria alexandruNouă formă de empatizare pe facebook: provocarea alb-negru. Cum, n-aţi auzit de ea? Trebuie să-ţi schimbi o fotografie în alb și negru ca semn al susținerii bolnavilor de cancer. Ca formă de manifestare a încurajării lor. Dai like unei poze alb-negru postate de cineva, care are doar textul: provocare acceptată, pentru ca mai apoi să te consideri provocat. Iar ulterior să răspunzi provocării. Zău că după ce-am văzut asta pot spune că-mi plăcea mai mult Ice Bucket Challenge, ăia de-și turnau apă în cap cu găleata. Măcar ei făceau ceva, provocați fiind. Și mă distra să văd oameni pe care îi consideram serioși că-și toarnă o găleată cu apă în cap. Cei de acum, cu pozele alb-negru, aleg cea mai ușoară fomă de compasiune posibilă. Să facă ceva, dar să nu se deranjeze prea mult. Nici măcar nu se pun în pielea bolnavului de cancer. Oare ăstora le-ar plăcea să vadă lumea în alb și negru?

Știți ce înseamnă pentru ei o decizie în alb și negru? E o decizie între a trăi și a muri. Atât. Niciun gri, niciun pastel, nimic. Simplu. Dacă se întâmplă să ai cancer, medicii așa te încadrează, cromatic, la moarte sau la viață, alb sau negru. Îți spun, fără nicio urmă de compasiune, că diagnosticul tău e sumbru, că ai cancer, așa, fără niciun fel de introducere psihologică, niciun pastel în exprimare. E totul clar, alb sau negru. Iar apoi îți spun, cu aceeași ușurință, ce urmează. Chirurgie, radioterapie, chimioterapie sau hormonoterapie. As simple as that. Când, în naivitatea ta, întrebi dacă există și alte soluții și alte tratamente care să nu-ți distrugă sistemul imunitar odată cu celulele maligne, îți spun simplu, negru, că nu. Și că doar Dumnezeu poate schimba ceva, dar ei nu cred prea mult în asta și nu-ți dau speranțe că cineva s-ar putea vindeca altfel.

cancer-femeie

 

De ce credeți că lupta împotriva cancerului de sân are ca simbol o fundiță roz? Pentru că psihologii celor ce au inițiat campania nu au cunoscut nonculorile alb-negru? Credeți că ei nu știau și de valențele astea de a vedea viața? E în orice acțiune un substrat pe care nu-l percepi decât când ești în situație. Care atunci când doar crezi că faci un bine prin a arăta compasiunea într-un mod care să nu-ți ceară prea mult efort și care să te facă așa, narcisist, să cauți o poză frumoasă cu tine și să o postezi alb-negru, pe facebook.

De ce nu căutați o poză în care arătați rău să o puneți pe facebook? Una așa cum ar arăta un bolnav de cancer, trist, sec, fără prea multe urme de zâmbet pe față, una în care să se vadă ochii goi de lacrimi în care încă se mai găsește speranță, în care păreți mahmuri, așa cum par bieții bolnavi care varsă după curele de chimioterapie. Ați ieși pe peretele vostru cu astfel de poze să vă arătați compasiunea? Să arătați că înțelegeți cum se simt unii bolnavi? A, nu vreți asta, vreți doar să arătați bine pe facebook și să faceți doar un click pentru cei bolnavi. Oare e suficient? Oare ați întrebat măcar un bolnav de cancer să vedeți ce reacții îi provoacă solidaritatea voastră facebook-iană? Am certitudinea că n-ați ști ce să-i spuneți unei cunoștințe care are cancer și care v-a văzut solidaritatea de perete facebook-ian, pe care poate l-ați rănit cu acțiunea voastră. Că, de fapt, in the real life, nici nu ați ști cum să gestionați situația.

Sunt prin listele de prieteni virtuali și oameni cu cancer. Uite, am spus-o. Pe care nu-i ajută că virtual voi sunteți alături de ei. Ar fi indicat să fiți fizic alături de ei. Să nu aveți rețineri în a-i suna la telefon să vedeți cum sunt, în a face ceva concret pentru ei sau pentru alți mulți bolnavi de cancer. Cancerul deja creează genocid. La nivel mondial mor zilnic atât de mulți oameni de cancer, încât, dacă ar fi toți comasați într-un loc, s-ar considera că au fost uciși în masă de cancer. Un inamic pe care nu-l va putea prinde nimeni niciodată pentru a-l pedepsi, pentru a-l condamna. Singurii care suferă sunt bolnavii de cancer și familiile lor.

Și totuși, dacă există compasiune, de ce să n-o direcționăm spre ceva constructiv? Dacă vreți să arătați disponibilitate în a ajuta bolnavii de cancer, vă sfătuiesc să mergeți să sprijiniți inițiativele concrete de într-ajutorare a bolnavilor de cancer.

În România se construiește, în sistem privat, prima clinică de recuperare oncologică din țară, Clinica Nera. Căutați-i și sprijiniți-i. Puteți redirecționa 2% sau 20 % pentru firme din impozit către ei ori puteți dona câte 10, 50,100 lei pe lună acestei clinici, punând o cărămidă la formarea ei.

Căutați alte centre care oferă asistență și tratament bolnavilor de cancer și veți rămâne surprinși câte lucruri lipsesc pentru a fi ajutați concret acești bolnavi. Oferă-i bani unei femei fără posibilități financiare de a-și face examinările necesare sau măcar faceți-vă voi periodic examinările necesare pentru a preveni îngroșarea rândurilor bolnavilor de cancer.

În viața bolnavului de cancer nu trebuie să fie totul alb-negru. El trebuie să vadă lumina, speranța, culoarea, trebuie să aibă suficient sprijin pentru a putea lua deciziile bune pentru viitorul lui. Iar sprijinul lui virtual e aproape de 0.

Nu dați cu pietre ca și cum n-aș ști ce vorbesc. Trust me, I have cancer. Și lumea în alb și negru nu mă ajută deloc. Ba chiar m-a iritat atât de mult, încât îmi vine să le strig în gura mare că empatia lor narcisistă nu mă ajută!! Dar strig prin voi, pentru că nu vreau să le spun direct că am cancer. E ca și cum le-aș vorbi în alb și negru!

Pe Gloria o găsiţi întreagă  aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Păpuşa şi zmeul

Bărbatul în roz

Nestăvilita poftă de femei frumoase

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,857 views

Your tuppence

  1. Zelist Blog » Blog Archive » Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri, in perioada 05 – 09 septembrie 2016? / 14 September 2016 15:28

    […] Nu vreau sa vad viata in alb-negru – catchy.ro 3104 Facebook interactions 3 Twitter trackbacks 495 Twitter followers […]

    Thumb up  Thumb down
    Reply
  2. Ilenia / 11 September 2016 17:25

    Gloria Alexandru ai înțeles un cacchio! Campania nu este una de compasiune, ci una de sensibilizare-prevenire-conștientizare: http://kidz.garbo.ro/…/16-sfaturi-pentru-a-preveni…

    Thumb up  Thumb down
    Reply
  3. Zelda / 11 September 2016 6:37

    Eu am luat-o ca pe o forma de a-i spune cancerului “f**k you”! In rest, nimeni nu poate ajuta pe nimeni cand te lupti cu o boala din asta parsiva. Decat poate moral. Doar Dumnezeu te poate ajuta, sa treci cu vine peste boala sau peste Styx. Depinde …

    Thumb up  Thumb down
    Reply
  4. Provocare acceptata / 9 September 2016 9:14

    Nu a zis nimeni ca e o campanie de ajutorare a bolnavilor de cancer, ci de a trage un semnal de alarma pentru cei care nu au facut in viata lor un Papanicolau sau o mamografie. E vorba de preventie, deci. Cu totii spunem “mie nu are cum sa mi se intample” pana suntem pusi in fata faptului implinit, de cele mai multe ori in stadiu terminal, fara sa fi avut vreun simptom. Spunea cineva ca ar fi bine daca am face voluntariat pt bolnavii de cancer. Ok, cine crezi ca te primeste in mediul acela steril pe tine, sa faci ce? Sa incurci mai mult, ca daca nu ai vreo pregatire in domeniu asta vei face. Tot ce poti face e sa donezi 2€ la 8844 pt cei deja aflati in suferinta si sa incerci sa deschizi ochii cat mai multor femei (pt femei era campania alb-negru) asupra pericolului ce le pandeste daca evita investigatiile. Poate nu e cea mai reusita campanie, dar scopul scuza mijloacele.

    Thumb up  Thumb down
    Reply
  5. Valentina / 8 September 2016 23:08

    Nu stiu de ce face atata tam-tam pe seama bolnavilor de cancer.Cu ce sunt mai prejos ceilalti bolnavi, care nu au cancer?Cancerul, de regula vine cu preaviz, pe cand infarctul vine fara preaviz, dar iti asigura o moarte usoara.Exemple reale:Pe 02.01.2013Andreea Chirvasiu a facut infarctul si si-a dat duhul in bratele mamei ei.In decembrie 2014 a venit in vizita din Anglia la parintii sai in Romania verisorul unei colege.Cand s-au intors acasa de la munca, parintii si-au gasit mort in casa copilul in varsta de 36 ani.Asta da cadou dumnezeiesc.Cineva trebuie sa moara pe ambele baricade si de cancer, si de inima, oricat am fi de precauti.Uneori viata trebuie sa-o vezi in alb sau negru.Daca as primi verdictul de cancer la pancreas stiu ca imi traiesc ultimele zile.Purtatorul de cuvant a politiei din Brasov s-a sinucis, la 45 ani, anul asta cand a aflat ca dul cancer a recidivat.Seful de la INML, nu stiu numele doctorului, dar am vazut la tv, a muncit pana in ultima zi, a incercat sa ignore cancerul, dar cancerul nu l-a ignorat si a murit asta-vara la 57 de ani. PS:Te invit la firma la care lucrez de cca. 6 ani sa vezi cati oameni au murit de cancer, cu analizele la zi, pe bune, cu monetar gros in buzunar.

    Thumb up  Thumb down
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro