O experiență inedită: Bali

18 January 2018

De dimineață pe la opt, ne-am întâlnit cu Made, ghidul nostru. Made este al doilea copil în familia lui, după cum se poate desluși din numele lui. În Bali, numele de naștere al unui copil este ales în funcție de al câtelea copil este în familie, indiferent dacă este fată sau băiat. Primul născut va purta întotdeauna numele de Wayan, care, în traducere liberă, înseamnă „cel mai în vârstă”. Al doilea copil se va numi, după cum am dezvăluit mai sus, Made, iar cel de-al treilea copil va purta numele de Nyomang. Al patrulea copil se numește Ketut și sunt adesea alintați Tut. Dacă Zeii te binecuvântează cu mai mult de patru copii, o iei de la capăt cu numele, de data asta adăugând „Balik„ la final, care înseamnă „din nou”.

Curioasă să aflu mai multe despre cultura locală, m-am înscris la un curs de gătit care promitea să-mi dezvăluie toate secretele bucătăriei balineze. Cum la noi în casă El gătește mai mult decât mine, l-am convins și pe El să vină, să ne petrecem ziua împreună și să fiu sigură că măcar unul din noi va ține minte rețetele. Am fost plăcut surprinsă să văd că nu am fost singurii care s-au înscris pentru experiența asta, o excursie nu atât prin distanța străbătută, dar mai ales prin scopul său recreativ și educativ. Ceilalți turiști erau un cuplu din New York aflați în luna de miere și o doamnă care călătorea prin Asia pentru câteva luni.

-N-ar fi fost o excursie prin Asia fără o oprire în Bali, ne-a mărturisit ea.

N-am avut decât să o cred pe cuvânt, bucurându-mă în sinea mea că am ales ca prima mea excursie în Asia să fie în Bali.

bali 3

Prima oprire a fost la o piață, într-un sătuc, unde ghidul nostru ne-a prezentat toate ingredientele exotice pe care urma să le folosim mai târziu. De cum ne-am dat jos din mașină, un miros izbitor, necunoscut, ne-a pătruns până în piele. Nu pot să-mi dau seama de la ce mirosea așa, a stricat, pentru că majoritatea standurilor vindeau doar fructe și legume, ierburi necunoscute și orez. Am văzut un singur stand care vindea carne, doua-trei aripi de pui parcă uitate pe masa de vânzare, sub soarele puternic Culorile aprinse ale fructelor te acaparau și îți trezeau curiozitatea. Unele erau fructe cu ace (rambutan), altele semănau cu niște flori (fructul dragonului), iar altele erau ca niște pepeni galbeni spinoși (jackfruit). Am văzut variantele asiatice ale spanacului și ale fasolii verzi, vreo cinci-șase tipuri de orez și diverse tipuri de ardei iute. Aici, cu cât este mai mic ardeiul, cu atât este mai iute. Spre deosebire de ardeiul iute verde, care este oarecum comestibil, cel roșu este atât de picant că te ustură mâinile și atunci când îl tai.

Bali

Cei care reușesc să vândă multă marfă, pot sa-și depună economiile la bancă fără ca măcar să meargă acolo. Câteva femei îmbrăcate într-o uniformă pipită și purtând niște genți de poștaș, se plimbau printre standuri, strângând bani de la oameni și dându-le la schimb o chitanță care să ateste depozitul lor la „bancă”.

bali 2

Un copil de vreo patru ani, ras în cap, a venit la mine să dăm palma, în semn de salut. Este așa plăcut să vezi cât de prietenoși sunt balinezii. Îți zâmbesc și te salută, dar asta nu ar trebui să îți creeze iluzii.

-Noi credem în Karma peste tot, dar nu la piață, a recunoscut Made.

Normal că ne-am așteptat să încerce să ne vândă marfa cât mai scump și să scoată cât mai mulți bani de la noi, străinii. Însă se pare că aceleași tactici le aplică și cu ai lor. Când vii la piață, este important să vorbești cu cât mai mulți vânzători înainte să cumperi ceva. Trebuie să-i întrebi de unde e marfa, din ce sat sunt ei și de-abia apoi să începi să negociezi ce vrei să cumperi.

Noi am fost la piață pe la opt și jumătate, care, după standardele balinezilor, este considerat târziu. Piața se deschide pe la două noaptea (sau două dimineața, depinde de cât de matinal ești) și se termină pe la zece dimineața, când căldura devine insuportabilă.

După ce-am plecat de la piață, am pornit spre casa unde locuiesc Made și familia lui. Acolo am fost întâmpinați cu Pisang Goreng – banane prăjite cu sirop de zahăr de palmier pe deasupra – cafea balineză și ceai de ghimbir. În familia lui Made sunt 21 de persoane – bunici, părinți, mătuși, unchi, copii și nepoți – și toți locuiesc în aceeași curte. Cultura balineză este una patriarhală. După nuntă, fata se mută împreună cu soțul ei în curtea unde el a crescut, într-o casă doar a lor – mai degrabă un dormitor decât o casă în adevăratul sens al cuvântului. Dacă o familie nu are băieți moștenitori, atunci soțul fetei trebuie să se mute în curtea unde a crescut ea. Altfel, toată gospodăria se va pierde și va deveni proprietatea satului și a comunității.  

bali4

Divorțul este aproape imposibil în societatea balineză, dar este destul de comun ca un bărbat să aibă două neveste. Bunicul lui Made a avut două neveste deoarece prima nu a putut să-i dăruiască copii. Primul copil făcut cu cea de-a doua nevastă a fost dat în grija primei neveste, în semn de respect.

Cea mai importantă clădire în curte este templul familiei, construit în partea de nord-est a gospodăriei, către cel mai înalt munte de pe insulă – Muntele Agung – unde se consideră că trăiesc zeii. Toată gospodăria este pe trei nivele: pe cel mai înalt nivel este templul, pe al doilea nivel se află toate casele din curte, iar pe nivelul de jos se află baia comună.

bali8

bali9

Comunitatea satului joacă un rol important în viața de zi cu zi a balinezilor. Toate deciziile importante sunt luate în mod democratic la întâlnirile periodice cu toți membrii satului. Atât femeile, cât și bărbații iau parte la aceste întâlniri, deși rolul femeilor este mult mai limitat. În gospodărie, femeile sunt responsabile pentru toate tradițiile religioase, pentru jertfele zilnice închinate zeilor, iar bărbații se ocupă de bucătărie.

În Bali, sunt două tipuri de jertfe zilnice. Primul tip este pentru spiritele rele, negative. Jertfele astea se pun întotdeauna pe jos, în fața casei, în templu, sau chiar și în fața magazinelor și a restaurantelor – pe asfalt. De obicei, jertfele astea au bombonici, biscuiței, uneori chiar și o țigară și au scopul de a satisface spiritele rele, astfel încât acestea să nu intre în casele și în viețile oamenilor. Jertfele pentru spiritele bune se pun întotdeauna sus, la un nivel deasupra capului și sunt mult mai colorate și mai pline cu flori decât cele pentru spiritele rele. Amândouă tipurile de jertfe se dăruiesc cu un bețișor parfumat. Se spune că fumul de la bețișor duce dorințele și rugăciunile oamenilor departe, până sus la zei. În fața casei lui Made erau opt jertfe micuțe – două din partea mamei sale, două din partea mătușii sale, două din partea soției sale și două din partea cumnatei sale.

bali10

-Dacă ești o femeie ocupată și nu ai timp sa faci în întregime jertfele astea în fiecare dimineață, le poți cumpăra de la piață. Dar în niciun caz nu poți să nu le oferi zeilor aceste sacrificii zilnice, a spus Made.

Este interesant cum cultura și religia evoluează odată cu stilul de viață al oamenilor. Când l-am întrebat dacă tehnologia și internetul în mod special au schimbat comunitatea balineză, Made a mărturisit că nu a văzut schimbări atât de drastice ca în vest.

-Uneori folosim telefonul ca să luăm legătura cu un prieten sau o rudă care nu este la templu când e o ceremonie religioasă, dar noi nu filmam toate festivitățile noastre să le punem pe internet.

bali11

Deși ei nu fac asta, Made a fost înțelegător și ne-a lăsat sa facem poze în casa lui și să o filmăm pe mama lui când aceasta a oferit zeilor jertfa din mâncarea pe care am gătit-o împreună.

Ne-a dat tuturor, femei și bărbați deopotrivă, câte un sarong – un șal tradițional care se leagă în jurul taliei și acoperă genunchii. Este îmbrăcămintea tradițională a balinezilor, dar și în alte culturi Hindu. Este obligatoriu să porți un sarong când intri în templu sau la o festivitate importantă, cum ar fi o nuntă sau o înmormântare. Aici, în Bali, am văzut că bărbații poartă sarong și în zilele obișnuite, cu un tricou simplu și încălțați în șlapi.

Înainte să intrăm în templu, Made ne-a întrebat pe mine și pe celelalte două femei din grup:

– Sunteți la menstruație?

Pentru cineva care nu cunoaște tradiția Hindu, această întrebare pare destul de impertinentă. Văzând că suntem surprinse și nu știm cum să reacționăm, Made a explicat:

– În cultura noastră, femeile nu pot intra în templu atunci când sunt la menstruație deoarece este considerat un lucru murdar.

Feminista din mine ar fi vrut să-i spună „dar cum îndrăznești, domnule, să spui că este un lucru murdar?!”, însă am răspuns politicos că nu sunt la menstruație, ca și când aș fi fost la un examen medical.

Ceremonia nu a durat mult. După ce am făcut câteva poze cu ea, mama lui Made a depus jertfele prima oară la statuia din nord-estul templului, pentru zei, iar apoi la statuia dedicată strămoșilor familiei. De fiecare dată, stropea coșulețul cu apă sfințită, ținând între degete o floare firavă, galbenă și rostind în gând o rugăciune. Mișcările mâinilor ei erau simple, dar captivante. Cu toții am rămas fermecați, am pus deoparte telefoanele și camerele de filmat și am privit-o tăcuți. Păsărelele din colivii ciripeau un cântec ascuțit, iar cocoșii și-au anunțat prezența în stilul lor clasic: cucuriguuuu.

bali7

A urmat prânzul mult așteptat. Petrecusem cam două ore înainte de ritualul din templu, după ce am venit de la piață, gătind. Am folosit ingrediente proaspete, condimente pamântești și am creat sosuri dumnezeiești. În aparență, a fost ușor să gătim, dar cred că asta s-a datorat faptului că eram ajutați de un bucătar profesionist. Fiecare dintre noi a tăiat niște legume, am prăjit niște usturoi și ardei iute în ulei de cocos făcut în casă și am pisat arahidele într-un mojar ca să pregătim faimosul sos indonezian de arahide. În bucătăria balineză, sunt patru condimente principale: ghimbir, curcuma, galangal, și kercur (un ghimbir mai aromat). Le-am folosit pe toate din plin.

bali5

A găti orez în stil balinez durează mai mult timp decât petrec eu în bucătărie o săptamână întreagă. Mai întâi, speli orezul și îl lași la înmuiat în apă pentru 20 de minute. Apoi, îl pui într-o baie de aburi vreo 30 de minute, cât să fie pe jumătate gata. Apoi, îl scoți din baia de aburi și îl lași în apă fiartă pentru 15 minute. La final, îl pui înapoi în baia de aburi pentru 30 de minute, împreună cu bucățele de cartof dulce.

bali6

Am avut un prânz delicios și a fost o experiență inedită. A fost primul pas în a înțelege mai bine cultura balineză, sau măcar a încerca să o înțelegem. Deși am citit câte ceva despre insulă și despre tradițiile insularilor înainte de a veni, unele lucruri pe care le-am vorbit cu localnicii nu le-aș fi aflat din cărți. Sper că am reușit să împart cu dumneavoastră măcar o părticică din experiența mea, suficient încât să vă fac poftă de mai mult.  

Guest post by Ana-Maria Jijăescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

“Mai repede, că n-am mâncat nimic azi, special ca să venim la dumneavoastră!”

Tempus fugit – ieri 30, azi 50

Ce trebuie să facem azi, în Ziua de Armindeni?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
734 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro