O femeie cu principii

Mihnea Rudoiu

1 March 2017

Mihnea RudoiuAcum ceva timp, am cunoscut o fată. Care avea prieten. Nu m-a deranjat. Credeam că o pot despărţi foarte uşor de prietenul ei.

Până la un punct, chiar a părut a funcţiona, după care, brusc, ea a realizat că nu ar părăsi persoana cu care este pentru a fi cu altcineva. El o iubea, ba – cu această ocazie – şi-a dat seama că şi ea ţinea la el foarte mult.

Nu avea niciun motiv să-l lase baltă.

Trezirea ei în ceasul al doişpelea m-a consternat. Şi enervat.

Mă bucuram – să zicem, zece la sută – că există femei cu principii ferme, dar vorba era: cu orgoliul meu vexat cum rămânea?

A fost ca un duş cu apă rece şi am simţit că, prin întâmplarea asta, se ascunde ceva ce ar trebui expulzat, un fel de morală.

Aşadar, m-am întrebat, există o morală în povestea asta?

femeie floare

Nu mi-a fost la îndemână să mă concentrez asupra ei şi să o izolez de elementele personale care mă puneau într-o lumină proastă. Cum spune Proust: “Suntem mărginiţi la mărturia simţurilor noastre”, iar simţurile înregistrează ce vrem noi şi aşa cum ne convine nouă. Nu prea multă obiectivitate.

Din fericire, cred, am conştientizat-o.

Cine suntem reprezintă cine alegem să fim. Iar cine alegem să fim este dat de alegerile pe care le facem. Orice alegere ne arată cât de confortabil vom locui în noi înşine.

Personal, cred că a avea principii şi a nu renunţa la ele, oricât de tentant ar fi, dovedeşte o mare tărie de caracter. Nu contează că, încălcându-le, ai putea obţine o viaţă care, în viitorul apropiat, ar părea mai interesantă, mai mişto sau mai invidiată.

Deloc.

Deoarece, cedând în faţa celor câteva reguli care te definesc, nu vei ajunge departe. Fireşte, vei jubila pe termen scurt. Câţiva ani. Dar când renunţi la ceea ce eşti tu în mod fundamental, fie şi ocazional, se rup nişte bariere, apar nişte găuri, iar prin crăpăturile formate, esenţa ta se scurge încet din tine. Şi va fi doar o chestiune de timp până ce vei fi dezamăgit. Atunci, dacă în adâncul tău a fost plantată o sămânţă de caracter, vei admite că lumea e nedreaptă fiindcă şi tu ai contribuit la felul ei strâmb de a fi. Întotdeauna, când încalci nişte principii, înşeli aşteptările cuiva. Ale tale sau ale altei persoane. Şi nu ai niciun drept să te plângi că altul, în care ai crezut, te-a prostit, când şi tu ai prostit pe altcineva care a crezut în tine.

În schimb, rămânând credincios propriilor principii, de fapt, îţi rămâi credincios ţie. S-ar putea să regreţi multe alegeri, căci principiile au un rol prohibitiv şi limitator, foarte posibil va fi să pari obtuz în ochii multora ţinând-o langa cu regulile tale, ba chiar va fi posibil şi ca, din acest motiv, viaţa ta să nu fie nici mai interesantă, nici mai mişto şi nici mai invidiată decât a celor care abdică de la principii, dar un lucru va fi indiscutabil: tu vei şti cine eşti şi, acolo unde e vorba de principii, nu va trebui să dovedeşti nimănui nimic.

Dacă alţii te vor dezamăgi, va fi problema lor, nu a ta.

Principiile au devenit un lux în ziua de azi, oricum.

Mulţi le clamează necesitatea, puţini le întrupează.

Şi mai puţini le posedă într-o manieră autentică şi neostentativă.

Cei mai mulţi le arborează atunci când le convine sau când nu sunt obligaţi să facă uz de ele.

Prin urmare, într-o asemenea mare tulbure, unde valurile cele mai mari sunt prefăcătoria şi victimizarea, ambiţia şi orgoliul, egoismul şi comoditatea, principiile se menţin cu dificultate la suprafaţă.

Dar cine se agaţă de ele sigur nu se îneacă.

Mihnea există virtual doar AICI

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Pentru fostele care cred că una mai bună ca ele nu există

Femeile din Palestina

La naiba cu principiile!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
31,553 views

Your tuppence

  1. Ioniţă Sanda / 1 March 2017 23:16

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 3
    Reply
  2. Mihnea / 1 March 2017 21:30

    Eu sunt de parere ca principiile raman in picioare – si, asemenea lor, persoanele care li se dedica – daca ele nu sunt impinse dincolo de un punct ireversibil.
    Si Iisus a fost tentat in gradina Ghetsimani, dar a rezistat. Inseamna ca nu a avut principii? Iar noi suntem oameni, nu sfinti. Viata te pune in fata cu situatii delicate si imprevizibile, carora teoria moralitatii cu greu le face fata. E foarte dificil sa fii intransigent si ferm mereu.
    Daca reusesti, nu e exclus ca tentatia sa nu fi fost pe masura provocarii 🙂

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  3. Ramona / 1 March 2017 13:24

    Minunată prelegere despre principii. Evident, principiile cuiva pot să nu coincidă sau să cuprindă toate principiile generale, unanim acceptate să zic așa, dar asta nu are atât de mare importanță pentru că aici intervine sau ar fi necesar să intervină autenticitatea personală. Degeaba te împiedici de un principiu vehiculat de alții, dacă tu nu simți să îl urmezi, ci vrei doar să dea bine. Iar asta se va vedea, exact cum ai scris.
    Cred că doar oamenii care nu se cunosc pe ei înșiși, oamenii slabi și neautentici tind să demonstreze tot timpul câte ceva pt a obține aprobare. La ceilalți se întâmplă firesc, fără exces de zel, iar dacă nu obțin aprobarea generală (nici n-au cum) tot dorm liniștiți pe perna lor.
    Mă-nclin !

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. Carmen / 1 March 2017 9:04

    Doar ca, Mihnea, principiile ei s-au reactivat dupa ce calcase deja pe ele, in opinia mea. Am dedus ca a dat curs interesului tau pana la un punct, cand “si-a dat seama ca..”. Dar pana sa dea curs, oare nu ar fi fost principial sa-ti reteze orice avant scurt si fara drept de apel, pe acelasi motiv ca tine la el si ca si el o iubeste?

    Thumb up 4 Thumb down 3
    Reply
    • Ramona / 1 March 2017 13:33

      Carmen, mulți oameni suferă de sindromul comparației. Asta a făcut și fata, și-a luat ceva timp să compare și să realizeze că ce are deja e foarte bun și nu are nevoie de cea în plus. Totuși nu a dat vrabia din mână pe cioara de pe gard, chiar dacă s-a uitat și la cioară. Sunt convinsă că i-a folosit comparația, întrucât “și-a dat seama că…” Dacă nu ți s-ar întâmpla o atare situație, ai avea habar dinainte cum ai reacționa la ea ? Da, ți-ai face scenarii poate, dar când se întâmplă, s-ar putea să te surprindă propria-ți reacție, diferită de cea din scenariu prestabilit.

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
      • Carmen / 1 March 2017 17:54

        Pai, Ramona, toti sunt liberi sa sufere de acest sindrom, si eu sufar, dar nu-l pot alatura principiilor, ba mai mult, se bate cap in cap cu ele. Principiu este cand nu vrei sa incerci marea cu degetul ca sa vezi daca e uda, tu intuiesti ca e uda, fiindca asa iti spune instinctul, constiinta, principiul, cum vrei sa le numesti. Dar “mise en garde” exista intotdeauna, inainte sa faci pasul. Mihnea cred ca vorbeste despre doua notiuni diferite, constient sau nu, despre principiu si despre ce ai pomenit tu, anume ce se intampla cand apuci si compari. Doar ca in opinia mea nu sunt sustinute una de cealalata 🙂

        Thumb up 4 Thumb down 1
        Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro