O intelectuală fină

Catchy

31 October 2015

O intelectuală fină. Educată pe afară, la nu se ştie ce specializări, oricum, simandicoase, cu multe denumiri complicate, greu de reţinut de către amărâţii rămaşi la coada vacii, să tragă mâţa de coadă şi să caute câini cu covrigi în coadă pe-acasă. Auzind-o vorbind, ai fi zis că România e o mare grădină zoologică, iar ea – singura fiinţă umană, obligată să-şi sacrifice viaţa pe meleaguri mioritice (ce ziceam, înc-o referire la regnul animal). Adevărul era că nu prea o încăpeau străinătăţurile şi tot acasă se simţea cel mai bine, aici unde chiar reuşea să impresioneze: ba pe vânzătoarele fără BAC, ba pe şoferii prin ale căror taxiuri se fâţâia toată ziua, fără scop precis şi cu mari sacrificii financiare. Căci încă nu se inventase loc de muncă la înălţimea pregătirii sale şi nici condiţii potrivite pretenţiilor sale. Cu alte cuvinte, era în căutare, dar nu de muncă, asta deja se lămurise, ci de soţ. Măcar pe jumătate de intelectual ca ea, dar cu ceva bani, că altfel se moare mai convenabil de foame în unul, decât în doi.

2 femei

– Cred că toţi bărbaţii adevăraţi, educaţi, rafinaţi şi civilizaţi, culţi şi gentelmeni au dispărut de pe faţa pământului, i se plângea într-o zi uneia dintre puţinele prietene. Nici măcar romantici nu au mai rămas, iar care au rămas sunt tâmpiţi. Păi, unul mi-a trimis o scrisoare scrisă de mână, acum, în secolul tehnologiei, şi mi-a cerut să-i răspund la fel, că cică e mai personală comunicarea dintre noi. Dar ce să fac, că înainte eu scriam frumos, dar cum mi-am făcut studiile în străinătate, mi-am stricat scrisul de la pixurile ălora de acolo. Cred că trebuia să fac medicina, că văd că am înclinaţii… Altul, mi-a spus că are casă, dar m-am bucurat ca proasta, că era o cocioabă, undeva prin Ilfov, adică la ţară, îţi dai seama?, şi maşină. Dar ştii ce maşină avea? Îţi zic eu: una de spălat din secolul trecut. Păi, aia e maşină? Adică nu e nici maşina ce-o aşteptam eu (ceva coupé), dar nici maşină de spălat adevărată nu era. Dar şi eu i-am zis, l-am apostrofat fără menajamente inutile: „băi, intelectualule (că şi ăsta avea vreo două mastere şi un doctorat început), BEKO e maşină de spălat, aia ce ai tu e trompetă, ai auzit?”. Foarte dezamăgită am fost. Şi apoi, colac peste pupăză, îl cunosc pe actualul. Ăsta, studii, ioc. Incompatibili, i-am zis. Adică nu ne potrivim, i-am şi tradus că nu pricepea, de, că dacă nu i-a plăcut cartea, ce să-i fac, se uita la mine ca la poarta nouă. Dar are maşină, apartament în oraş, subliniez, în oraş, şi firmă. A lui. Deci e şef, ce mai vrei? Ăsta sigur îmi ia tot ce-mi trebuie. Am văzut că, oricum, din apartament nu lipşeşte mai nimic. Are nişte bijuterii de electrocasnice, exact cum îmi plac mie, fac treaba singure şi o fac bine. Aşa că, dacă mă cere cum sper că are de gând, nu-l pot refuza…. Eeei, dar de la ce am pornit? A, da, cum îţi spuneam, sunt dezamăgită. Păi să nu mai găseşti la noi picior de intelectual demn de-o femeie educată pe-afară, aşa cum sunt eu?

Citiţi şi

Ce vrea PSD. Amintiri din viitor

Întâmplări de la bloc

Sfârșit de an, început de an. Mic manual de magie urbană

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,487 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro