O istorie foarte personală a parfumurilor

Smaranda Vornicu

22 October 2010

Povestea fiecăreia dintre noi începe cu un parfum. Poate fi doar vanilia din prăjiturile copilăriei ori levănţica de sub perna adolescenţei, poate fi sarea şi iodul unei plaje sau căpşunile unei vacanţe la ţara. De cele mai multe ori, însă, e parfumul mamei sau al bunicii, parfumul care începe să depene povestea noastră de femei, între alte femei, de la care învăţăm fragilitatea şi frumuseţea.

Pentru mine, a început cu Cabochard de la Gres. Bunica îl ţinea în dulapul cu lenjerie şi îşi parfuma cu el batistele. Alături, stateau cutia cu pudra Caron şi rujul cel roşu şi mat. În zilele speciale, de sărbătoare, fratele meu mai mic se ridica pe vârfuri şi cerea să fie şi el tamponat, pe lângă urechi, cu parfum “Toboşar” – cucoanele casei se prăpădeau de râs şi îi făceau plăcerea. Acum, Cabochard mi se pare leşinător de dulce, atunci, era… bunica. Madame Alix Gres, femeie complicată şi irezistibilă, susţinea că îi aminteşte de o plimbare pe o plajă pustie din India: aerul curat al dimineţii, căldura santalului şi a florilor exotice. Cu panglica lui de catifea cenuşie, Cabochard e, de fapt, un parfum la fel de persistent şi încăpăţânat precum numele lui. Aşa era şi bunica.

“La femme est un ile. Fidji est son parfum – ati ghicit, desigur, ce urmează. Mama primise cadou – de la o cunoştinţă ce avea o parfumerie mare la Paris – o enormă sticlă de Fidji, care trona pe măsuţa ei de toaletă, printre cutiuţe cu rimel (da, rimelul venea pe atunci în cutiuţe dotate cu o perie mititică) şi sticluţe cu tuş (se purtau ochii cu cozi spectaculoase). Dintr-o călătorie la Budapesta, aceeaşi mamă îmi adusese o păpuşă cu păr natural – lung, bogat şi roşu. O chema Rozalinda şi nu era pe lume plăcere mai mare decât să pieptăn şi să coafez păpuşa asta. După o astfel de şedinţă de înfrumuseţare, i-am turnat pe cap jumătate din flaconul de Fidji. Isprava mea a fost adulmecată aproape instantaneu, dar ce folos… era prea târziu. Biata Rozalinda a fost exilată în cufărul din pod, acolo unde am regăsit-o după ani de zile, culcată între gulere de blană. Părul îi mirosea încă, inconfundabil, a Fidji – lămâie, bergamotă, trandafir, iasomie, violetă şi ylang ylang, toate culcate pe o bază elegantă de mosc, ambră, santal şi patchouli. Mirosul mamei, pe care îl regăsesc încă în fularele ei Hermès.

Aveam 15 ani când am primit propriul meu parfum – eram domnişoară de liceu. Charlie Blue de la Revlon era parfumul şi ingrată era vârsta. Cutia bleu, ca de velours, stătea pe etajera din baie. Ca să îmi maschez timiditatea, exageram cu parfumul – asta până când mama mi-a explicat cum se pulverizează norul înmiresmat în aer şi cum trebuie să păşeşti în el, spre a te lăsa învăluită delicat, din cap şi până în picioare, în secretele lui. Era vremea culorilor tari, a lacrimilor multe şi degrabă trecătoare. Plângi prea mult, îmi spunea mama, iar când vei avea cel mai tare nevoie de lacrimi, nu vei mai avea destule. Avea dreptate.

Vent Vert al lui Balmain – atunci când l-am descoperit, timiditatea se ascunsese deja sub o îndrăzneală cochetă. Ştiam că arăt bine, că sunt proaspătă, vie şi că pot râde cât vreau de tare. The golden years. Pantofii mei erau fuchsia, sub talia subţire purtam o curea cu ţinte, iar în ureche – un singur cercel, imens. Lumea se învârtea în jurul meu, iar eu miroseam a lămâie verde, floare de portocal, a piersică şi busuioc.

A urmat Anais Anais de la Cacharel. Mă îndulcisem, mă pârguisem – eram gata de cules. Şi am fost aleasă şi culeasă. Sticla, alb, cu flori pastel, se uita la mine, iar eu mă uitam în oglindă şi nu mai vedeam eu, vedeam noi. Liliac, citrice şi ylang ylang – aşa miroase o nuntă pentru mine.

Despre Poison by Christian Dior se spune că e un parfum pentru ocazii speciale. Un parfum pe care e suficient să îl aşezi uşor, pe pulsul încheieturilor. O otravă dulce, picurând îndelung dulceaţa strugurelui şi a fructelor de pădure. Odată cu el, am primit un fiu şi am pierdut un tată. Un an atât de dulce şi totusi atât de otrăvitor, încheiat cu revoluţii de tot felul.

Un puseu de aventură, o construcţie de metal şi sticlă – asemenea revelaţiilor pe care le ai atunci când îţi schimbi, brusc, viaţa: Envy de la Gucci. Ingrediente inedite, de o prospeţime intensă: flori de viţă-de-vie şi claritatea descoperirii de sine. O senzaţie imediată, de îngheţ al pielii – excitaţie de moment, după care ştii că va urma calmul aşezării în noi tipare: iris, lemn preţios şi mosc.

Maturitatea: o sticlă verde, înaltă şi grea, închisă în eleganta cutie galbenă. Les Colognes Eau de Pamplemousse Rose al lui Hermès. Am descoperit colonia asta ca pe o urmare logica a lui Eau D’Orange Verte. E singurul parfum pe care refuz să îl iau cu mine în călătoriile cu avionul – mi-e prea drag, nu îl pot purta în poşetă şi nu îmi vine să îl abandonez în geamantane fragile. E parfumul dimineţilor în care mintea trebuie să îmi fie limpede şi organizată, e parfumul autorităţii materne şi al femeii sofisticate – asta e imaginea spre care aspir, când îl inspir. Fiul meu îl vede pe masa mea de toaletă – sper să şi-l amintească peste ani şi să spună, la rândul lui: miroase a mama.

Lângă el, pe aceeaşi masă de toaletă, sta Eau des Jardins de la Clarins. Sunt tot eu, altfel. Dimineţi în grădină, prăjituri însiropate cu lămâie, cuvinte paşnice aşternute pe hârtie: liste de cumpărături, reţete de dulceaţă, amintiri.

O boare uşoară de Vent Vert, negrul şi auriul lui Poison, poate şi o petală din Anais Anais. Etajerele vieţii mele, cu şirul lor de parfumuri – note acute şi luminoase, note joase şi profunde. Înaintea mea, drumul de cărămidă galbenă, pe care călătoresc spre un vrăjitor din Oz care să-mi spună care este următorul meu parfum.



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,455 views

Your tuppence

  1. catalina / 14 August 2015 12:56

    Si eu foloseam Poison dar nu il mai au…si nimic nu seamana cu el, nimic! Cel verde…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Raftul cu foşnete | Catchy / 9 October 2011 8:23

    […] Vă invit să citiţi şi O poveste foarte personală a pafumurilor. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Radu P. / 3 January 2011 23:52

    Pitrocind eu la o lucrare despre Creangă,aveam nevoie să văd dacă numele Smaranda e înrudit cu Esmeralda (căci, ca şi eroina lui Hugo, ce îmblînzeşte un monstru, cocoşatul de la Notre-Dame, Smaranda îl “îmblînzeşte” pe Nică; de fapt, şi alte femei la Creangă îmblînzesc diverse bestii). Şi uite aşa am ajuns aici. Am citit, m-am desfătat şi…iată, declar pe sfînta dreptate, cum zice acelaşi Creangă: MI-A PLĂCUT.Vă mulţumesc

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. mihaelacarmen / 10 December 2010 19:36

    E adevarat ca si pentru mine fiecare aroma inseamna o amintire draga. In copilarie stiu ca am gasit un Opium pe care l-am consumat putin cate putin…sa nu mai spun de mirosul de trandafiri bulgaresti pe care il avea bunica-mea la tara. Am inceput cu Magie Noire, am continuat cu No 5, si au fost multe altele; toate pana la Alien si Angel Thierry Mugler, de ele nu m-as desparti niciodata!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Camelia / 28 October 2010 10:24

    Superba povestea, superbe parfumurile… Emotionante pana la lacrimi sentimentele pentru mama si bunica ta. Poate ca da, ele ne aleg pe noi, sunt parfumuri care peste ani nu mi-au mai spus nimic sau m-au facut sa ma simt rau.
    Un articol foarte special…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  6. Mihaela Viziteu / 25 October 2010 12:44

    Excelent articolul ! 🙂
    Istoria mea foarte personala si foarte recenta a parfumurilor :))) : profund si de tare mult timp (de pe la 5 ani :))) ) DEPENDENTA DE PARFUMURI. Nu, “dependenta” e putin spus ! Parfumurile sunt o parte extrem de semnificativa si interesanta a vietii mele ! Asta e mai aproape de realitate !!! 😉 :))
    Azi, in deep love with Robert Piguet- Fracas; solutia de rezerva ( in caz ca nu-l gasesc ) : Estee Lauder – Private Collection Tuberose Gardenia.
    Nelipsite din “cosul zilnic ” : Issey Miyake – L’Eau d’Issey ; Lancome – Magie Noir ; Hermes – Kelly Caleche; Givenchy – Ange ou Demon ; Guerlain – Samsara ; Calvin Klein – Secret Obsession . ( lista scurta :))) )

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  7. Cristina Filimon / 22 October 2010 18:59

    Foarte personala si originala istoria parfumurilor de pe etajerele vietii tale.
    Multumesc ca ai impartasit-o cu noi cititorii si ne-ai deschis “apetitul” si mai mult, respectiv ne-ai facut sa ne gandim intr-un fel forte inspirativ la conotatiile mirosurilor care ne invaluie de-a lungul vietii.
    De fapt un fel de prieteni si parfumurile, care ne insotesc in calatoriile noastre in viata si ne definesc oarecum ca si femei iubitoare de frumos si de emotii…..

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Smaranda / 22 October 2010 19:54

      Cu mare placere, Cristina. Probabil ca, in privinta parfumurilor si nu numai, facem anumite alegeri in functie de momentul din viata in care ne aflam. Sau, cine stie, poate ca parfumurile sunt cele care ne aleg pe noi. 🙂

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro