O lecție de sex cu Doamna Mărioara

Mircea Ciungu

16 October 2014

”Și trupul tău, care mi-e astăzi cel mai iubit dintre limanuri,

va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri”

Omar Khayyam

Mircea CiunguDomnilor doctori, există o exagerare și false pudori atunci când se vorbește despre așa zisele perversiuni sexuale.  Se poate spune doar că unele acte sexuale consimțite, între două persoane adulte, sunt mai  îndrăznețe.  Vocea profului de medicină legală mă trezește din letargie. Totuși sunt cele mai apreciate cursuri la facultatea de medicină. Imaginile cu tipi secționați de tren, căpățâni sparte cu toporul, imagini cu travestiți și penisuri de treizeci de centimetri fac deliciul audienței. Un gogoloi de hârtie mă pocnește în creștet și aterizează pe banca din față.

– Dă-mi-l, îi zic tipei care stă în fața mea. Gacica începe să descâlcească ghemul de hârtie.

– Dă-l fă , că ți-o pun. Glumesc grosolan. Îmi permit să-i vorbesc așa, suntem prieteni, ne-am îmbătat  la cules de cucuruz,  mergem împreună să mâncăm langoși cu brânză la birtul de lângă clinică, îi dau cheia când ai mei sunt plecați, ca să și-o tragă cu vreunul de la Politehnică, împărțim câte un măr sau un sandviș cu parizer și unt. Suntem mediciniști, uneori vorbim ca boschetarii. Tăiem cadavre, analizăm rahații bolnavilor – suntem elita facultăților din oraș. Nu disprețuim pe nimeni, suntem doar selectivi.

– Ai vrea tu –  îmi răspunde Nadia –  Ține! Vin și eu.

Îmi întinde bucata de hârtie pe care Costică mi-o aruncase în cap. O mâzgălitură : Am o damigeană de Recaș, ne vedem la mine acasă la 7. Taică-său lui Costică este  mahăr  la nu știu ce cramă. Îi aduce din când în când vin de cea mai bună calitate pe care Costică, șeful nostru de grupă, îl împarte cu noi. Suntem șapte în grupa 13: doi sârbi de origine română, un congolez și patru români. Unici. Magnifici. Niște golani. Ne înțelegem de minune. John , congolezul ne aduce spermicide și prezervative și ne procură dolari, iar uneori vine cu noi la Comturist să cumpărăm whisky. Sârbii poartă insigne cu Tito și știu să recite Eminescu ca nici unul dintre noi, românii. Dan se ține cu o sârboiacă, pe care o iubește și îi mai trage câte un pumn în ochi când se îmbată. Sârboaioca îl pocnește la fel, este un circ adevărat când se bat ăștia doi – știe tot căminul. Viorel este cel mai în vârstă dintre noi – are deja un copil, motiv să-i spunem Tăticul – și are cele mai bune note dintre noi. Ne face rost de infirmiere care fac avorturi pe 100 de lei. Tăticu schimbă scutece și învață, ce poate să mai facă, nefericitul?

Eu? Eu încerc să înțeleg la ce este bună viața, motiv pentru care nu mă omor cu învățătura, scriu poezii și din când în când fac sex cu mediciniste care vor să se mărite, de aceea sunt stresat după fiecare coțăială, până când mă asigur că tipei i-a venit ciclul. Este cumplit să ai asemenea emoții la 22 de ani. Acum sunt îndrăgostit de o tipă de liceu – o frumusețe perfectă, care pe deasupra este și tocilară. O iubire platonică, filme, plimbări prin parc, câte un sărut scurt și multă bătaie de cap din partea mea. Nu mă pricep la femei mai mult decât Dalai Lama. Sau Cioran. Dar îmi plac.

– Tu nu vii niciunde. Du-te  să bei cu șurubarii tăi, cocomârlă!, îi zic Nadiei. Șurubarii sunt studenții de la Politehnică. Tu mai lipseai!

 – Labagiilor! Nadiei îi place să se afle în miezul lucrurilor, nu digeră refuzul. Acum trei ani am avut împreună o idilă scurtă, de tatonare. N-a ieșit nimic. Nadia și-a găsit un tip cu vreo zece ani mai în vârstă. A ținut-o vreun an amorul, apoi s-a scuturat de depresie și a revenit cu picioarele pe pământ. De-a noastră.

continut_pentru_adulti_68264700

***

 Privesc rotocoalele de aburi care ies din ceașca cu cafea. Cafea adevărată, de contrabandă, nu nechezol. Primul cadou pe care l-am primit de la un pacient a fost o lampă de miner și câteva cuvinte de mulțumire scrise pe un calendar de birou. A urmat Kent-ul lung, care era, alături de parafă, semnul apartenenței la tagma șarpelui încolăcit pe pocalul cu venin.

Primum non nocere – și mai ales să nu le faci rău – vorbele profului de legală îmi vin în minte. Sunt de gardă și mă aștept la o noapte grea. Este zi de leafă la mină, birturile din oraș sunt pline; către miezul nopții încep să apară cu capete sparte, plăgi înjunghiate, neveste cu ochii vineți. Îmi iau ceașca cu cafea și mă duc spre camera asistentelor. A venit tura de noapte, două asistente – uneori îmi place să le ascult bârfele. Mă gîndesc dacă m-ar vedea Nadia și mă amuză gândul ăsta.

Doamna Marioara seamănă cu un butoiaș – scurtă, groasă ca un dop de șampanie -, are peste cincizeci de ani, asistentă de modă veche, extrem de respectuoasă cu medicii – deși  în respectul ei adie o undă de ironie -, mereu pe fugă, mereu transpirată. Este de serviciu astăzi. Mai aflu și eu cancanurile din oraș.

***

 Congolezul n-a venit. Sârbii au adus două fete de la profesională și niște coniac, o poșircă, două sticle pe care le-am băut repede ca să ne pregătim mucoasa gastrică, apoi ne-am apucat de damigeană. A fost o noapte de pomină. Pe la trei dimineața eram aliniați lângă zidul facultății de medicină. Cântam. Urinam pe zid, lung, clătinat, cu simțurile amorțite și neuronii îmbibați cu vin de Recaș. Deșteaptă-te Române – imnul interzis în vremea aia –  spărgea liniștea nopții și somnul de prin casele din jur. Cântau sârbii. Simion avea o voce de bariton. Ne-am apucat să cântăm toți. Pe sub pături, cei treziți din somn își astupau urechile sau își făceau cruce. Nu s-au aprins lumini. Cântecul s-a stins cum a început, o dată cu jeturile noastre de urină. Am luat-o spre casă, am reușit să deschid ușa și cam atât.

Vocea tatălui mi-a spart capul de sticlă în care clipoceau peștișori aurii și negri într-un vârtej atât de rapid încât nu reușeam să-i număr.

– Este șapte. Te mai duci la școală?

– Da, mă duc, îi răspund din adâncimea veceului, sau acvariului, nu mai știu.

Mă îmbrac ca un automat și o iau prin Parcul Pionierilor spre clinica de Microbiologie. Intru ca un spectru. Colegii mei aplaudă – toată lumea a aflat de orgia oenologică a grupei 13. Cu siguranță și locotetentul care se ocupă de noi din partea Securității. Ce să ne facă? Nu-și pierd ei vremea cu niște studenți beți. Au alte priorități. Nadia îmi aduce un  termos cu cafea.

– Ce dracu cauți aici? Arăți ca  o p… belită. Merci – îi zic – dar taci! Acum trebuie doar să taci.

 

***

E zi de salariu, domn doctor, îmi zice tanti Marioara. Îmi pare malițioasă. Știu, doamna Mărioara, va fi ceva de lucru. Îmi sorb cafeaua. Cele două asistente pregătesc tăvițele cu medicamente pentru bolnavii din saloane. Aceași rutină de fiecare zi. Le privesc gândindu-mă că voi îmbătrâni în orașul ăsta din Vale, tratând mineri și neveste de mineri.  Sus , la chirurgie este mai vesel. Fetele sunt tinere, nu  este nici una măritată. Aici la interne sunt doar familiste, peste patruzeci de ani.

– Domn doctor! Vocea doamnei Mărioara este de data asta gravă, ultimativă. Ciulesc urechile. Vreau să vă întreb ceva delicat. Dumneavoastră sunteți doctor și poate îmi explicați și mie ceva.

 – Da, vă rog, doamnă Mărioara. Îmi place meseria mea și sunt gata să dau un sfat medical sau să interpretez niște simptome.

  – Domn doctor, reia Mărioara solemn, explicați-mi și mie cum vine chestia asta cu… să sugi… știți, cum să zic, penisul… Mărioara este roșie ca o cireașă și gata să se spargă. Picături de sudoare îi strălucesc pe frunte. Lidia, cealaltă asistentă scapă pe jos condica de medicamente. Am un moment de derută și încerc să sap întrebarea ca să dau de motivul abscons al acestei curiozități. Tușesc. Îmi caut un moment de reflecție, îmi privesc pantofii și salvator, îmi amintesc de pachetul de Kent din buzunarul halatului. Îl scot tacticos, îmi aprind o țigară și trag cu nesaț un fum lung, cât să-mi ajungă până la diafragmă.

– Doamna Mărioara, ăsta este un subiect foarte neobișnuit. Îi zice sex oral. De unde până unde v-a venit? – atac eu frontal.

 – Domn doctor, dumneavoastră sunteți mai tânăr, noi am cam rămas de căruță cu chestiile astea, toată lumea vorbește de sex, mai auzim și noi, știți , dar să mă scuzați, m-am trezit cu al meu că îmi dă cu aia pe la nas, că eu de ce nu fac ca alte femei și să i-o sug. Mă iertați, da’ era beat și nu l-am luat în seamă, dar pe urmă m-am gândit de ce îmi zice el acum, după treizeci de ani de căsătorie, că avem copii mari și eu nu sunt curvă să i-o sug lui. Păi, arată ca naiba, așa neagră, cum să pun gura? Vă întreb că dumneavoastră sunteți un doctor bun și toată lumea zice așa, și poate îmi explicați și mie. Și mi-e rușine că v-am zis de nu vă închipuiți. Am stat de vorbă și cu Lidia și ea a zis să vă întreb, că și pe ea o pune bărba-su să o ia în gură. Ptiu drace, de perverși, văd prin revistele alea cu femei și povestesc la cârciumă că este câte unu care se laudă că i-o suge nu știu care curvă și ceilalți se iau ca proștii și cred ce spune ăla.

Mărioara se oprește. Răsuflă greu , este pe cale să facă un atac de apoplexie, transpirația iese din ea ca din arteziană.

De undeva de departe, mă ia cu furnicături pe șira spinării. Mi-o imaginez pe tanti Mărioara cu robinetul lui bărba’su în gură și îmi înghit cu greutate râsul.

“Doamnă Mărioara, să știți că nu există perversiuni sexuale, este vorba doar de chestii mai îndraznețe.” Nu! Nu-i spun asta. Doar nu sunt proful de legală și în plus risc să-mi pierd credibilitatea.

– Doamnă Mărioara, de cîte ori faceți sex cu soțul dumneavostră? Ăăăă… să zicem pe lună?

 – Pe Lună, pe Marte, domn’ doctor, ce vorbiți, că nu i se mai scoală decât de Paște și de Crăciun – Doamne, iartă-mă! –  da’ zău că mie nu-mi trebuie, sunt femeie bătrână, îmi văd de treabă. Eu am făcut trei copii, să mai facă și alții. Dar eram curioasă. Știți

– Doamnă Mărioara, astea-s perversiuni sexuale. Se mai îmbată omul și confundă, știți dumneavoastră… Pe de altă parte să știți că bărbații au sexul în pantaloni, pe cînd femeile sunt mai, cum să zic, mai cerebrale,  pentru ele sexul este la un etaj mai sus.

– Păi, de aia vrea ăla să mă f… în gură. Și Mărioara explodează de râs. Arată capul meu a p… domn doctor? Fir-ar el al dracului, îi arăt eu sex în cap.

Râdem toți trei. Mă las păgubaș. Doamna Mărioara are sexul unde trebuie, l-a folosit la făcut copii, acum este femeie serioasă, la locul ei. Domnul ar avea nevoie de un stimulent ca să mai simtă ceva. Alcoolul în cantitate mare scade și potența, și libidoul. Nici viagra nici cialis-ul nu s-au inventat încă. O felație ar putea avea un efect benefic, dar este greu de explicat asta. Nici proful de legală n-ar putea.

Îmi sorb încet cafeaua, și privesc prin fumul țigării. O văd pe Nadia. Băieții. Nopțile de pomină, cînd nimic nu ne era permis, dar când ne permiteam totul.  Doamna Mărioara își ia tava cu medicamente și pleacă spre saloane. Fundul ei mare sperie umbrele de pe pereți.

Sună telefonul : Aveți o urgență domn doctor! O plagă tăiată.

Cobor în grabă spre camera de gardă. Sunt de veghe în noaptea asta. Acesta este lanul meu de secară…



Citiţi şi

Pentru fostele care cred că una mai bună ca ele nu există

Femeile bune trebuie luate de lângă idioții care nu le merită

Eu aş manageri, dar n-am pe cine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
22,066 views

Your tuppence

  1. Andreea / 16 July 2016 20:05

    Un articol frumos scris, ce reflecta realitatea. Felicitari!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. otilia tiganas / 9 October 2015 16:06

    Felicitări pentru scriitură, colega!

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply
  3. Jack Pot Dude / 9 August 2015 6:38

    Doctore, sunt confuz! Sau…nu???

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Elisabeta / 13 March 2015 14:50

    Minunat!Voi citi si celelalte scrieri.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  5. Octavian4 / 12 March 2015 13:28

    Foarte frumos povestit!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. julie / 12 March 2015 0:55

    Bestial !…. M-am distrat de minune. Merci, dom’ doctor. Ia sa caut sa vad ce-ati mai scris (in afara de retete :))

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
  7. Tudor / 17 October 2014 13:26

    Scris superb!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  8. Roxani / 17 October 2014 9:51

    M-ai facut sa zambesc de dimineata, Frumos scris/povestit!!

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro