Câteodată e ca niciodată

Nora Dincă

10 September 2014

Nora DincăCâteodată e ca niciodată. Se întâmplă brusc, brutal, ca un trăsnet. Toate celulele se pârjolesc, se fac scrum. Doar sufletul, nebun de dor, pulsează sub cenușă. Se află pentru întâia oară cum e, pentru că se privește-n oglindă. Se vede așa cum știa demult că este, dar uitase – rătăcise în încăperi goale. Din el acum se naște o nouă femeie, mai frumoasă că niciodată, mai vie că niciodată. Se uită la viața ei din urmă. Totu-i ruină – un imens cimitir în care a îngropat bucăți din ea, lângă fiecare iubire. Lacrimi vii îi curg pe obaji și cad în cenușă, iar din ele răsar maci pe mormintele vechi.

Un lan cu maci e cimitirul ei acum. Pășește printre ei, pe mormintele ei, peste viața ei toată. El o așteaptă acolo, undeva. Nările se dilată și freamătă – s-au simțit, se adulmecă. Doi lupi flămânzi, adormiți de când lumea, încep să se trezească. Ea grăbește pasul. Fuge. De el? După el? Nu știe. Se oprește confuză, căutându-l în vânt. Simte adiere fierbinte pe ceafă și degete îi redeseneaza linia gâtului. Se lasă-n voia lor. Și-ar vrea ca timpul să încremenească și să rămână doar cu atât – cu o adiere pe ceafă și o mângâiere pe gât. Dar nu poate. Pentru că o nouă femeie, mai frumoasă ca niciodată, mai vie ca niciodată, tocmai s-a născut din el.

ma-camp_cu_maci_1

Doi lupi flămânzi sunt acum ei doi. Flămânzi de când lumea. Stau față în față și se hrănesc unul din altul, cu foame veche, aproape uitată. Sunt când timizi, când lacomi – mănâncă pentru prima oară carne de lup. Se înlănțuie, se luptă, se rostogolesc. Parcă dansează un dans numai de ei știut, neînvățat niciodată, instinctiv și sălbatic. Sudoare și sânge. Și multă frumusețe. Ce va rămâne-n urmă lor, din ei, după acest festin?… Cenușă împrăștiată de vânt peste maci.



Citiţi şi

Nu sunt grasă, sunt nefericită!

Cum se cuceresc femeile (varianta secolul 21)

Pentru ziua de mâine nu te poate judeca încă nimeni

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,920 views

Your tuppence

  1. Flo / 10 September 2014 10:41

    Trecutul nu este un cimitri, trecutul reprezinta toate experientele, frumoase sau urate, placute sau dureroase, care ne ajuta sa invatam din ce in ce mai multe si fiecare persoana care a trecut prin viata noastra ne-a ajutat pe drumul nostru de a deveni mai buni, mai frumosi ca om, de a ne transforma din copilul inocent si fara minte in barbatul/femeia matura si care a invatat sa aprecieze fiecare experienta, sa se bucure de fiecare experienta si sa ia tot ce e mai bun si sa mai adauge ceva la acea opera de arta, la acea sculptura frumoasa numita om frumos. Nu este un cimitir, este chiar ceva frumos, pentru ca chiar si cei care ne-au facut sa suferim, ne-au transformat in oamenii care suntem acum, care ne-au invatat ceva, care totusi au trait si ceva frumos in acele experiente urate iar daca nu, ne-a invatat ce sa nu mai gresim in viitor. Fiecare experienta din viata noastra isi are rostul ei, fie de a ne face fericiti, fie de a ne invata ceva, fie pur si simplu de a ne oferi niste placeri intense pe care nu le-am sau nu le vom mai intalni dar care e bine sa fie doar atat si nimic mai mult. Secretul este sa nu vedem ce a fost urat in experientele din trecut ci de a extrage ce este de invatat din acele experiente din trecut , si de a merge mai departe.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro