O scrisoare care doare

catchy

23 February 2013

Intitulată “Foștilor mei studenți, cu respect, responsabilitate și dragoste: învingătorii privesc înainte, nu înapoi!” și semnată de Elisabeta Stănciulescu, scrisoarea e plină de adevăruri grele și care îi dor doar pe cei care mai sunt în stare să se îngrijoreze pentru mai mult decât ziua de mâine, care mai au luciditatea să vadă că nimic bun nu ne așteaptă dacă nu dau cât mai curând, azi chiar, din energia lor cauzei învățământului românesc. 

“Este adevărat, eu am fost un profesor mai exigent și mai ferm decât majoritatea profesorilor pe care i-ați avut.

Este adevărat, la note nimeni nu s-a putut ”înțelege” cu mine. Nici în anul I, nici în anul III sau IV, nici la masterat, nici la doctorat. Nici în prima sesiune, nici în… cred că nici voi nu mai știați a câta sesiune. Nici când unul singur din grupă promova – sau niciunul.

Am respins, respectuoasă dar fermă, și pe ”Vă rog foarte mult…” și pe ”V-am adus…”, de fiecare dată când voi înșivă ori susținători ai voștri erați ”disperați” să obțineți o bursă sau un loc în cămin, ori vreun post ”reținut special” pentru voi – pe care, bineînțeles, ar fi urmat să le obțineți, probabil fără remușcări, în detrimentul unui coleg, care obținuse notele necesare fără rugăminți și intervenții.

Pentru mine, egalitatea șanselor (atât cât e ea posibilă), corectitudinea, integritatea, dezvoltarea autonomiei și responsabilității voastre au contat mai mult decât așa-zisa ”înțelegere” (care nu vede consecințele pe termen lung) și decât toate rugămințile ilegitime, lacrimile sau amenințările.”

“Spun de multă vreme că, în pofida intențiilor bune, școala a devenit un pericol social. Nu e o simplă afirmație spectaculoasă, e o idee care găsește suport în cercetări științifice foarte serioase.

Laudele, notele și diplomele primite ”de încurajare”, fără acoperire în performanțe (nu doar capacități) reale, sunt un pericol, și pentru individ și pentru societate. Roy Baumeister sau Martin Seligman, pentru a cita doar două nume cu mare autoritate științifică, au atenționat că o imagine / stimă de sine foarte bună devine extrem de periculoasă dacă nu a fost construită pe performanțe reale, probate în experiențele sociale ale celui în cauză; la fel o imagine / stimă de sine instabilă.

Depresia, sinuciderile și violenta, tot mai frecvente în rândurile tinerilor, pot fi puse și pe seama faptului ca educatorii și părintii le-au încurajat o imagine/stimă de sine care nu reflectă performanțele lor reale. Acești oameni au așteptări foarte mari de recunoaștere socială, iar atunci când nu primesc ce cred ei că li s-ar cuveni, clachează ușor sau devin agresivi, manifestându-se violent împotriva oricui le ”atacă” ego-ul, imaginea de sine.”

“Știu că mulți au fost supărați pe mine. Unii foarte supărați.

Între timp, mulți s-au maturizat și au înțeles. Unii îmi scriu ca să-mi mulțumească pentru ce, cât și cum au învățat în interacțiunea cu mine. Alții se mai răzbună în câte un comentariu amar, acru sau acid. Doi – atâția știu eu – au făcut adevărate obsesii în a mă urmări pe internet și a mă discredita, uneori la modul foarte agresiv.

Nimic extraordinar în aceste atitudini uneori extreme. Atunci când despre un dascăl se afirmă că e sau a fost ”apreciat și iubit de toți elevii/studenții”, cel în cauză fie face obiectul unui interes politic, economic, jurnalistic sau romantic (uneori romantic-erotic) special, fie e ziua lui, fie e deja mort.”

Trist, dar nu fără speranță totuși, nu credeți?

Citiţi şi

Dacă doamna “interval oral” este acolo, e vina noastră

Ce vrea PSD. Amintiri din viitor

Recunosc, m-am deșteptat!


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,357 views

Your tuppence

  1. Simone / 23 February 2013 23:04

    Salut ideea D-nei Profesor vis-s-vis de egalitatea sanselor, corectitudine etc, cu toate ca unii ar spune ca este o utopie, insa intr-o lume perfecta (si acolo ne indreptam, cel putin in teorie!), ideea ar fi extinsa nu numai la nivelul scolii/universitatii ci la nivelul societatii, fie ca e vorba de egalitatea salarizare barbati/femei, egalitatea sanselor in a obtine un job, egalitatea oportunitatilor unui individ venind din Estul Europei, comparativ cu unul venind din Sp/It etc, asta ca sa dau cateva exemple.. Atunci nu am mai avea discriminare..rasiala, de gen, apartenenta sociala, sexuala etc..Toate astea exista de facto, cu toate ca in majoritatea statelor civilizate exista si legi impotriva discriminarilor, dar ca sa schimbam “legea locului” este un efort masiv care cere ceva mai multi indivizi care sa gandeasca in felul asta! Toate cele bune!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Corina / 23 February 2013 22:09

    Doamna draga, tot dumneavoastra stiti mai bine cat de normala si sanatoasa este o atitudine sau alta. Daca nu, poate stiu avocatii sau medicii sau oricine are expertiza necesara in aceasta situatie. Pana una alta, eu zic sa va aparati cum stiti dumneavoastra mai bine de toti fostii studenti care comenteaza pe internet. Succes!

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply
    • Elisabeta Stanciulescu / 23 February 2013 22:43

      Mulțumesc.
      Mă întreb adesea ce s-ar putea face pentru ca oamenii să nu se mai grăbească să-i judece / condamne pe alții și să le pună etichete, mai ales atunci când nici nu-i cunosc și nici nu au toate informațiile necesare.

      Thumb up 2 Thumb down 1
      Reply
  3. Corina / 23 February 2013 16:58

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 4
    Reply
    • Elisabeta Stanciulescu / 23 February 2013 21:46

      Să deduc că oricine încearcă să se protejeze împotriva unor acțiuni (comentarii pe internet și altele) calomnioase și defăimătoare – care se repetă într-un caz două luni, iar în celălalt șase ani! – suferă de mania persecuției? Interesant mod de a pune un diagnostic psihiatric serios – credeam că e nevoie de ceva mai mult pentru asta.

      Eu cred că relația între foștii sau actualii elevi / studenți și profesorii lor e reglementată de aceleași legi și aceleași norme morale ca orice altă relație socială. E normal și sănătos ca și unii și alții să răspundă pentru actele lor, inclusiv în fața legii, ca orice cetățean; e normal și sănătos ca și unii și alții să aibă dreptul să se apere împotriva calomniei și defăimării, ca orice cetățean. Acolo unde statul de drept funcționează, procesele pe care profesorii le intentează studenților – și le câștigă – nu sunt puține.

      Etichetele agresive împotriva profesorilor care îndrăznesc să iasă din clișeele sentimentalist-utopice și să arate o altă față a educației nu ne ajută să construim nimic bun, dimpotrivă.

      Vă invit să citiți – cu atitudine echilibrată și constructivă – și alte articole de pe blogul respectiv.

      Thumb up 5 Thumb down 1
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro