O vreau şi eu o jumătate de zi, ca altădată!

Dan Cârlea

10 November 2014

Dan CârleaCaz autentic. Fără înflorituri, crud, precum viaţa. El mi-a povestit tot. Desigur, numele persoanelor şi datele principale au fost schimbate, fără ca aceste schimbări să afecteze miezul realităţii în care cei doi au iubit, au trăit ca nişte furnici, s-au zbătut puţin, apoi au murit. Lui Cristi i-a plăcut ideea publicării poveştii lor, a vrut să spună lumii cum s-a stricat o iubire. Poate măcar unii se vor salva.

 Cristi e un tip calculat, fără a fi un obsesional. A făcut Politehnica, de mic copil desfăcea şi repara tot ce-i pica în mână. La început, evident, strica. Are puţini prieteni, dar buni. Pentru ei face orice, la orice oră. Nu este un om cu adâncimi abisale, nu-i spune mare lucru psihologia, nu vede filme de artă, astea i se par scărpinare cu mâna stângă la urechea dreaptă. E un tip practic.

Laura exact la fel, dar…invers: încă de mică, orice prefăcea în artă. Din trei sfori colorate, o coajă de copac şi o fundă îţi făcea ceva să poţi da cadou unei fete. A pictat pisici pe cuşca câinelui, a murdărit pisica pe mustăţi cu ruj, când era de cinci ani. După ce a terminat Artele Plastice, decora sedii de bănci cu picturile sale. Practic, visa.

Abia terminaseră de câţiva ani facultatea. Vară. Pe plaja nasoală de la 2 Mai.

S-au nimerit unul lângă altul, el pe o saltea înaltă, să fie cât mai ferit de gângănii. Precaut. Ea pe un cearşaf  supercolorat, hippie. Fără vreun salut, fără să facă cunoştinţă, ea a spus simplu:

„De tot rahatul bolovanii ăştia din apă. Parcă suntem proşti, nu ştiu ce tot venim aici”.

Normal, o constatare de parcă aveau deja 30 de ani de căsnicie.

El a răspuns: „Hai în Vamă!”, şi i-a venit să se ia la palme pentru tupeul cu care vorbise fără să gândească. Aşa ceva nu i se mai întâmplase, de regulă calcula perfect momentul când să invite o tipă undeva.

S-au dus, au mai rămas trei zile, în ultima halind o şaorma la două guri, ca să mai stea o zi. La întoarcere, în drum spre Bucureşti, cu parasolarul în geam, au făcut o dată dragoste, o dată sex.

barca-in-vama-veche

După 6 luni s-au căsătorit, copilul a apărut imediat. Laura era tot mai stresată. Nedormită, îl ţinea pe Cristi din reproş în reproş. Dacă nu făcea, de ce nu face. Dacă făcea, nu facea bine. Îl trata ca pe un copil. El o înţelegea, plângea pe ascuns, apoi încerca să repare. La reparaţii se pricepea, de-o viaţă, doar! Dar nu şi la acelea.

Începuse să-i fie dor de ea. De tipa aia mirosind frumos, aranjată, relaxată, veselă. Care nu îi pretindea mereu ceva, de fiecare dată altceva, mereu altfel.

După prima vizită la ai ei, când a văzut-o pe maică-sa, a presimţit ceva.

„Ioane, mai adu farfurii! Ioane, mototol mai eşti!”, îl ţinea soacră-sa numai în şuturi pe bărbat-su care abia îşi târşâia un picior beteag prin casă, adunând covoarele.

„Dacă vrei să ştii cum va arăta nevastă-ta, uită-te la maică-sa!”, îşi amintise Cristi o vorbă din Seinfeld sau naiba ştie de pe unde. Dar a alungat repede această ispită mizerabilă:

„Nu, hotărât lucru, Laura nu are cum să ajungă ca scorpia aia oribilă de mă-sa”.

A început să stea numai la calculator, să joace FIFA, şah, ba chiar şi-a făcut cont de Facebook. El, cerebralul, realistul s-a apucat de discuţii inutile cu tot felul de inşi, pe teme politice. Ea îl ţinea numai în şuturi, orice era din vina lui. Pentru că s-a îndepărtat de ea nu merge bine, aşa-i zicea. Nu înţelegea că este invers: s-a îndepărtat de ea pentru că nimic nu mai mergea.

Totul era copilul. Toată viaţa ei se învârtea în jurul copilului. Se gândea la copil, stătea numai cu copilul, se ocupa numai de copil.

Copil, copil, copil, copilul, copilul, copilul!

„Sincer, am simţit că încep să-l urăsc. Asta m-a speriat teribil. Dar un prieten, psiholog, m-a felicitat pentru curajul de a recunoaşte ce simt. Mi-a spus că e normal. Nu e „bine”, dar e firesc.  E o realitate în care am ajuns să trăiesc.

Eu am vrut o iubită, în primul rând.  Aşa m-am îndrăgostit de ea, acolo, pe cearşaful cel colorat de lângă marea plină de bolovani. Ea, mămica stresată, mi-a ucis iubita. Iubita mea veselă şi spontană… Copilul mi-a furat tot ce aveam. De fapt, nu copilul. Faptul că ea se lăsa obsedată de rolul de mamă. Nu mă puteam bucura nici de iubită, care nu mai exista, nici de copil, pe care ea îl trata ca pe un trofeu. Şi când îl luam în braţe şi îl schimbam ea mă corecta, îmi arăta că nu fac bine, că, practic, e…copilul el”, mi s-a destăinuit Cristi.

Am încercat să-i spun că pentru o mamă copilul cu adevărat este cel mai important lucru, i-am tras şi cu miracolul naşterii. M-a oprit, şi lovitura a fost năucitoare:

„Sigur, pricep, nu sunt tâmpit! Dar o vreau şi eu ca altădată o jumătate de zi. O nenorocită de jumătate de zi, o după-amiază să lase copilul la mă-sa, fără să o văd că se gândeşte tot timpul la el, fără telefoane de «Totul e ok? Vai, a păpat? A făcut căcuţă?».

Fără stres că «dacă se întâmplă, dacă cade, dacă mama nu-i atentă şi se opăreşte?»

Dacă mă-sa a fost destul de bună să o crească pe ea, poate să stea o sâmbătă şi cu copilul ei! Şi, în definitiv, asumă-ţi riscurile, nu eşti Dumnezeu, nu poţi controla tot. Vreau, din când în când, să fie şi iubită, iubita mea de altădată, cu aceeaşi putere cu care acum este mamă. Am crezut că facem din iubirea noastră un copil, de care ne bucurăm împreună, şi continuăm să ne iubim şi noi, ca altădată. Nu că sunt doar un penis care i-a făcut un plod şi salut!”

Ultimele cuvinte le-a spus cu ură, cu necaz pe viaţă, cu pumnii strânşi.

Mi-a mai povestit că în pat era dezastru.  Ea a început să ceară „respect”, să nu fie „tratată precum un obiect”, reţete romantice, sexul să fie un eveniment. Şi, se ştie: când pui problema „respectului”  şi musai vrei să scoţi eveniment şi film romantic din cea mai naturală dorinţă, e începutul sfârşitului. Fără spontaneitate, iubirea e un Bollywood de toată jena.

El, săracul mascul sănătos, cerbul vânjos, avea nevoi. Cu cât bărbăţia lui şubrezită de critici, de refuzuri, de stress, cerea mai multă confirmare, cu atât era mai năvalnic, mai direct, mai bărbat în cererile lui. Cu cât era mai năvalnic, ea era mai îndârjită, mai nervoasă, mai castratoare.

„Bătrâne, e clasic ce trăieşti!”, i-a spus prietenul psiholog. „Se întâmplă destul de des, asta e…”, dându-i de înţeles că se apropie de final.

Pe când ploua, într-o toamnă târzie, s-au întâlnit ca doi străini în holul notariatului. Au semnat cu demnitate, au împărţit de comun acord, fără scandal, nimicul. Căci nu aveau nimic, stătuseră cu chirie cei trei ani, cât cică durează iubirea. La ei nici atât.

„Niciodată nu va şti cât am iubit-o de fapt!”, mi-a spus Cristi, cu lacrimi în ochi. „Uneori, noaptea, îmi imaginam că mergem peste munţi cu telecabina, se produce o stricăciune şi cineva strigă: SUNTEM PREA GREI, PREA MULŢI!  Eu o pupam pe frunte şi zburam primul”.

Și tu poți scrie pe Catchy!  :)  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 

Citiţi şi

Eşti soţia lui. De ce ne faci de râs?

N-am făcut sex

Știam că bărbații ca el nu merită o femeie ca mine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
22,853 views

Your tuppence

  1. Julie / 26 January 2016 13:54

    In cazul de fata – si in multe alte cazuri similare – problema e ca au conceput un copil si s-au casatorit mult prea devreme, inainte de a-si fi acordat timpul necesar pentru a se cunoaste. O perioada mai lunga de trai in comun INAINTE de a fi intemeiat o familie ar fi scos la iveala si asemenarile cu mama, si iritarile si enervarile din te miri ce, si defectele si calitatile ascunse ale fiecaruia. Graba strica treaba; nu te inhami la un drum care se presupune a fi lung fara sa ai in bagaje strictul necesar de rabdare, bunavointa, intelegere, compasiune, empatie, prietenie… Casatoria bazata doar pe o atractie de moment e un castel de nisip – tine pret de doar cateva valuri.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 2
    Reply
  2. Cristi R / 10 February 2015 0:03

    Tind sa cred ca doamnele care l-au aratat cu degetul pe unicul vinovat si anume EL au neglijat cu buna stiinta informatiile urmatoare:
    “… După 6 luni s-au căsătorit, copilul a apărut imediat. Laura era tot mai stresată. Nedormită, îl ţinea pe Cristi din reproş în reproş. Dacă nu făcea, de ce nu face. Dacă făcea, nu facea bine…
    … Ea îl ţinea numai în şuturi, orice era din vina lui. Pentru că s-a îndepărtat de ea nu merge bine, aşa-i zicea. Nu înţelegea că este invers: s-a îndepărtat de ea pentru că nimic nu mai mergea…
    … Şi când îl luam în braţe şi îl schimbam ea mă corecta, îmi arăta că nu fac bine, că, practic, e…copilul el”, …”
    Doamnelor va rog sa faceti un mic efort si sa va imaginati cum v-ar fi intr-o astfel de postura. Puneti-va pentru o clipa in locul unui tata ce nu este suficient de bun in relatia cu copilul si este permanent dat la o parte.
    Daca priviti corect imaginea de ansamblu si daca este adevarat ce am incercat eu sa scot in evidenta, argumentele dumneavoastra nu se mai potrivesc acestei povesti.
    Sunt valabile insa intr-o alta poveste nefericita de familie pentru ca din pacate exista si barbati ca cei la care ati facut referire.
    In opinia mea o femeie ce alege un astfel de comportament, face asta in mod deliberat pentru a se razbuna pentru faptul ca a devenit mama fara sa fie pregatita si mai ales fara sa isi doreasca in mod special acest lucru.
    Nu contest ca este o perioada foarte dificila perioada in care apare un copil dar de aici pana a-ti pierde orice urma de respect fata de propriul partener de viata, e cale lunga.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 23 Thumb down 2
    Reply
  3. Nadine / 9 February 2015 6:04

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 4 Thumb down 9
    Reply
  4. Ana-Maria / 7 December 2014 18:47

    Ar trebui sacunoastem si punctul de vedere al celeilalte parti ca sa putem trage o concluzie obiectiva cat de cat,
    oricum mai bine mergeau la un consilier marital decat un psiholog.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 7
    Reply
  5. Andreea / 11 November 2014 23:33

    Din păcate aceste situatii sunt destul de des întâlnite. Sunt mamă a doi copii si pot spune cu mana pe inima ca nebunia care se instalează dupa nastere e copleșitoare. Dincolo de reproșuri zac niste frustrări teribile si gândurile care te tin trează noaptea..necunoscutul. Dar trebuie sa fie dragoatea care iti da puterea sa lupti, sa lupti pentru tine de orice parte a baricadei conjugale te afli. Ca mama vrei sa lupti cu tendinta de a fii exagerat de protectoare..dar si cu frica de a nu mai putea fii ceea ce erai înainte si erai buna la asta :sotie, iubita, prietenă.. Unele dintre noi nu reușesc sa castige lupta! Nu stiu cu ce se lupta bărbatul, cu adevărat, dar stiu de unde iei ia fiecare puterea! Din dragostea care ii leagă, din ceea ce au clădit in anii de dinainte, din sacrificiile si compromisurile făcute pe drum, din binele si raul la care au făcut fata mana un mana. Concluziile despre aceasta speta..parera mea e ca 6 luni sunt prea putine! Pentru orice!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 18 Thumb down 2
    Reply
  6. just / 11 November 2014 21:38

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 4 Thumb down 11
    Reply
  7. mihaela lungu / 11 November 2014 17:16

    e doar povestea tuturor….nimic nou, vedem cat e de gresit, si totusi nu schimbam mai nimic, o tot repetam, indiferent de cate ori o luam de la capat…schimbarea presupune mai multa educatie, mai multa comunicare, si asta de cand plecam la scoala cu ghiozdanele in spate, nu dupa ce raul a fost facut, iubirea se si invata!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
  8. meehee / 10 November 2014 19:59

    imi cer scuse @padme,
    pt. unlike, fragmentul referitor la copilarie, m-a durut, in tot adevarut general valabil pe care il spui in commentul ala

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  9. Padme / 10 November 2014 17:18

    Trist e ca unii nu inteleg ca acel “altadata” nu mai exista. Si ca se poate “construi” ceva frumos sau poate chiar mai frumos “dupa” copil. Cu cat se intelege asta mai usor si mai repede, cu atat e mai bine pentru toti cei implicati. E ca si cum ai alege sa plangi intruna dupa copilarie (nu ocazional) desi stii ca ea nu se va intoarce niciodata.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 26 Thumb down 4
    Reply
  10. Padme / 10 November 2014 16:59

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 16
    Reply
    • nick / 10 November 2014 17:39

      ce minunata si desteapta esti, cum le stii tu pe toate!

      Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 3
      Reply
    • Betivul vesel / 10 November 2014 17:58

      evident, numai barbatii “e” porci….. femeile nu sunt niciodata asa. si mai spui de clisee. pot sa rad un pic 😀 ?

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 1
      Reply
  11. Cris / 10 November 2014 16:24

    Trist dar adevarat.
    Dupa ce apare un copil, se produce o schimbare, greu ne-am regasit, dar ne-am regasit.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro