Oamenii care tac…

Alexandra Svet

18 June 2014

alexandra svetÎmi plac, din ce în ce în ce mai mult, oamenii care tac.

Oamenii pe care de-abia i-ai cunoscut şi care aleg să îţi surâdă tainic, cu o privire complice şi să se aşeze în tăcere lângă tine, să priviţi împreună lumea. Să fiţi, pur şi simplu. De parcă v-aţi şti de când lumea.

Oamenii care aleg să ţi se dăruiască în întregime, tăcând, împreună cu tine, în loc să se ascundă în spatele obligativităţii de a face conversaţie, vorbind întruna în faţa ta, fără a te vedea măcar, fără a se opri măcar o clipă pentru a asculta, fără a înceta o clipă măcar să te convingă sau să se convingă de ceva, fără a avea curajul de a-şi dezveli inima de cuvinte şi de a asculta cu iubire şi ceea ce şopteşte inima celuilalt. Fără cuvinte.

Oamenii care tac îndelung la telefon, oamenii care nu închid când ar trebui să închidă, oamenii lângă care poţi să taci în voie fără să te simţi obligat să vorbeşti, oamenii cărora nu te simţi obligat să le răspunzi sau să îi reasiguri că nu i-ai uitat, oamenii care tac cu iubire în loc să te certe şi te obligă mai mult, oamenii care tac în loc să răspundă la rău cu rău, oamenii care tac atunci când nu pot spune ceva frumos, oamenii care tac atunci când nu au ceva interesant de spus, oamenii care tac şi atunci când au ceva interesant de spus… Pentru că aşa au chef.

tăcere

Oamenii care tac îndelung, uneori parcă prea mult, dar când vorbesc, umblă pentru totdeauna adânc în inima ta…

Oamenii care chiar dacă tac, uneori ani de zile, îţi sunt totuşi atât de aproape, cu gândul lor bun, cu rugăciunea ce îţi parfumează sufletul la ceas de seară, cu iubirea cu care te caută uneori în vântul ce adie blând cu parfum de tei.

Oamenii care tac pentru că fac.

Oamenii care tac pentru că ascultă.

Oamenii care tac pentru că au învăţat să îţi vorbească altfel.

Am auzit milioane de cuvinte…

Nici unele însă nu m-au atins atât de adânc, atât de tainic, atât de definitiv şi atât de esenţial precum cele nerostite… ale oamenilor care tac.

Citiţi şi

Nu mă iubești suficient!

Mai întâi, doamna!

Nu avem decât clipa asta

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
19,609 views

Your tuppence

  1. Laleaua neagra / 21 January 2016 14:58

    Tacerea e una si nerostirea e alta, din cate inteleg…tacerea e o balta statuta sau chiar mai rau, Iar nerostirea e vulcan! N am sa tac dar poate am sa aleg sa nu rostesc

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Mircea / 10 November 2015 9:07

    Bravo Alexandra,
    exact asa se intampla cand iubesti si nu se implineste: persoana continua sa iti vorbeasca din departare.
    Sigur ca unii ar chema asta schizofrenie, dar in realitate chiar asta se intampla, din pacate, in dragostea autentica ce o poti purta cuiva.
    Totusi trebuie mers inainte, pentru ca D-zeu ne-a facut creatori ca si El, nu doar ganditori.
    Din pacate iubirea nu se prea intampla pe pamant atat de des si de mult pe cat am dori, dar poate e o forma de a ne reaminti ca doar despre Iubire e vorba in viata asta. Cine simte asta, e in stare sa aiba mereu un zambet de rezerva la el, chiar daca stramb 🙂

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro