Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Oana Pellea

29 January 2013

“Unii îmi găsesc multe plusuri, alţii îmi găsesc multe minusuri. Ştii cum e… Dar ca eu să mă uit în oglinda asta imaginară pe care o propuneţi dumneavoastră şi să vă spun: “Iată, Oana Pellea este unică sau specială prin asta”, nu ştiu să pun degetul. Imaginea mea e… Nu văd clar. Plus că eu sunt un om într-o căutare perpetuă. Poate asta… Caut tot timpul. Sunt conştientă că sunt în formare. Că sunt într-o continuă transformare, dar cred că mulţi oameni au conştientizat asta, deci nici asta nu e unic la mine.”

“Am multe… De exemplu, tot mama îmi spunea că cea mai mare calitate a mea este sensibilitatea şi cel mai mare defect al meu este sensibilitatea, ceea ce e adevărat. Şi sunt roluri în care mă lupt cu chestiunea asta. Cel mai frumos mi se pare descoperirea de sine: în viaţa mea şi în personaje. Intri în viaţa altcuiva şi acolo lucrurile stau altfel… E o profesie dumnezeiască dacă o respecţi şi dacă te respecţi pe tine în ea. Şi dacă îţi pui ştacheta cît se poate de sus şi nu minimal. Un artist are o foarte mare responsabilitate faţă de ceilalţi. Aţi spus că “lumea mă consideră aşa, lumea mă vede aşa”. E o mare responsabilitate în clipa în care te sui doi metri deasupra celorlalţi. Oamenii aceia vor să vadă ceva în tine, sau dacă nu vor să vadă, atunci, încet-încet, cunoscîndu-te, aşteaptă ceva de la tine oricum. Şi chiar dacă nimeni nu vrea şi nu aşteaptă nimic de la tine, tot nu poţi să le dai orice. Nu poţi să îţi baţi joc nici de ei, nici de tine. Şi cu cît mergi mai profund pe drumul ăsta, cu atît drumul e mai greu, dar e mai frumos. Merită să-l faci. Eu nu mai fac demult meseria ca să arăt ce bună actriţă sunt. Nu e pe demonstratelea aici. Aici e pe dăruitelea. Dacă ar fi pe demonstratelea, ar fi simplu. Dar nu! E chiar pe a dărui ceva. A lăsa o urmă în spate, dar prin dar, nu prin batere cu pumnul în masă: “Iată ce bună sunt eu!” A demonstra e minimal, facil, nu mă interesează.”

Un interviu minunat cu o femeie parcă din alt veac.



Citiţi şi

Dana Grigorcea, o româncă despre care trebuie să știți

Băiatul din tren

Nu, puiule, nici eu nu te mai vreau!


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
964 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro