Oare chiar gândim?

Mira Mincă

29 April 2015

Din fericire pentru mine invazia cu care mă confrunt e a unor furnici, nu şoarecii îmi strică zenul, karma şi feng-şuiul. Există totuşi grade de rău, dăunători mai uşor acceptabili şi dăunători inacceptabili.

Am văzut la televizor următorul experiment.

O clinică în a cărei sală de aşteptare erau vreo 8 actori şi câţiva oameni-cobai.

La intervale orare prestabilite se auzea o sonerie şi actorii se ridicau în picioare.

Primul cobai, o femeie, a venit şi preţ de vreo 3 chemări ale soneriei a stat jos şi s-a mulţumit să privească cu mirare ritualul făcut de actori. Simţindu-se minoritară, uşor de atacat şi simţind nevoia să se integreze, femeia s-a ridicat la a patra sonerie fără să întrebe care sunt motivele acestui obicei al pământului După aceea actorii au început să intre pe rând în cabinet şi să plece, până când femeia – cobai a rămas singură. Fără să ceară lămuriri suplimentare, fără să considere că nemaifiind supravegheată nu avea pe cine să oripileze prin încălcarea cutumelor a continuat să se ridice neabătut de fiecare dată când auzea soneria. (Câtă vreme necesitatea de a face un gest nu e justificată în niciun fel, permiteţi-mi să consider gestul o cutumă.)

funny-ant

Studiul s-a desfăşurat cu mai multe rânduri de cobai care invariabil au ales să copieze mişcările de grup din motive care ţin de mimica socială, de nevoia de a fi ”în rând cu lumea” şi de a îşi afirma public normalitatea. Deşi cobaii erau fiecare dotaţi by default cu capacitatea de a decide pentru ei înşişi, cu liber arbitru şi cu un creier plasat strategic între urechi, au ales să se conformeze fără a pune o întrebare.

Într-adevăr, toţi cobaii erau adulţi. Din care alţi adulţi au avut foarte multă grijă la momentul cheie din evoluţia lor să le scoată nevoia de a înţelege ceea ce se întâmplă în jur şi de a le inocula că norma socială e cel mai bun îndreptar de urmat pentru a câştiga acceptul comunităţii.

Partea cu adevărat interesantă a venit când aparent se terminase experimentul social. După ce cobaii au confirmat că au deprins şi sunt dispuşi să îndeplinească fără cârtire ceea ce li s-a inoculat prin presiunea celor din jur, a mai intrat un om. Nu am înţeles dacă era tot actor sau tot un cobai, dar era bărbat. Acela a privit-o cu nedumerire pe femeia-cobai când s-a ridicat la sunetul clopoţelului şi nu doar că nu s-a sinchisit să copieze comportamentul, dar a avut şi nesimţirea să întrebe de ce face acel gest fără niciun sens. Răspunsul primit a fost o bâlbâială penibilă.

De ce acest preambul?

Fiindcă se presupune că suntem oameni raţionali ne mândrim că trăim în epoca logicii şi am renunţat la superstiţii şi gesturi iraţionale. Că nu e suficient să ni se spună ”nu trebuie să încerci aia” ca să renunţăm la a încerca. În antiteză, animalele nu au nici intelect, nici capacitate de alege ceea ce e bine şi ce e rău. Cu toate astea, invadatoarele care-mi mănâncă nervii şi îmi desacralizează bucătăria ignoră permanent că dau cu regularitate cu otravă şi vin, şi revin, deşi le demonstrez mereu că au prea puţine beneficii din traversarea neautorizată a spaţiului meu privat şi că pedeapsa e moartea fără avertisment.

Ele ştiu numai că la mine în bucătărie se găseşte mâncare şi poveştile celor care scapă de mâna mea lungă aparent nu sunt suficient de horror pentru a le descuraja să îmi mai calce pervazul. Ele ştiu că eu am mâncarea şi că ele au nevoie de mâncarea mea şi că trebuie să o obţină.

Care dintre cele două comportamente e cel raţional?

Şi concluzia reală: ştiţi vreo otravă cu acţiune îndelungată care să poată fi transportată în cuib şi să scap de dăunători?

 



Citiţi şi

Deşi te consideri o femeie inteligentă, eşti al naibii de proastă

Karma, dragostea mea

Hoțul neprinț

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
893 views

Your tuppence

  1. picatura / 30 April 2015 18:22

    in afara de caramele si pisici nu stiu alte solutii, dar a meritat sa te cetesc, in scopul de a identifica finalul :). speram intr-un viitor happy end. bafta delo-delo!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro