Olimpiada Națională ”Viața la bloc” – faza ”pe țevi”

Catchy

12 January 2016

Cum e să rămâi fără apă?! În baie. O zi întreagă de week-end, de duminică, mai precis. N-am găsit cuvântul potrivit pentru un răspuns decent.

Dezastrul a început dimineaţă. La ora 9,00 nu curgea decât apă (foarte) caldă. Rece – ioc! Ştiut fiind că apa rece alimentează bazinul toaletei, consecinţa e clară. Bun! Pe la 9,10, apa caldă s-a oprit şi ea. Noroc că în bucătărie era apă din belşug şi fără semne de oprire. Chiar că fericirea e făcută din lucruri mărunte!

Soluţia: apă din bucătărie cărată în baie cu diverse recipiente. La ora prânzului, un domn instalator iritat înştiinţează locatarii celor 8 etaje să nu mai folosească deloc baia până se termină lucrarea. Cineva care reamenajează interminabil un apartament de la etajul 4 a avariat coloana de evacuare. Detalii! Faptul că nu mai putea fi utilizată baia „până terminăm” a fost lovitura! Întrebare leşinată: „Şi când terminaţi?” Răspuns sec: „Diseară!” Era ora 13.

Pe la ora 18, am coborât după apă minerală. La parter – vecina avariată. Uşa apartamentului, larg deschisă, e la doi paşi de lift. Întâlnire inevitabilă. Vecina e o foarte proaspătă pensionară, căreia întâmplarea i-a murdărit casa şi i-a zdruncinat… încrederea în divinitate!

Eu – dau să intru în lift. Ea – în uşă, cu privirea pierdută, cu batista la nas. Scosese din casă ultimele urme ale cruntei mizerii care-i inundase baia, holul, casa… Şi am stat, cu sticla de apă în braţe, vreun sfert de oră ascultând-o. Marea ei problemă erau banii, motiv pentru care s-a rugat de instalator să o păsuiască până la pensie etc. Şi, într-o clipă de sinceritate, vorba cântecului, avariata zice: „Şi doar ce-a fost părintele de Bobotează, a sfinţit casa, mi-a citit…” Eeee, până aici! „Dar asigurare n-aveţi?! Că până la Dumnezeu…”

adv. 12

Interlocutoarea mă priveşte cu ochi mari. „Pentru ce?” „Pentru toată năpasta, zic. Vă despăgubeşte şi recuperaţi banii.” „N-am, de unde să am?!” De la biserică, în niciun caz – era să zic. Dar n-am zis. Am tăcut şi am chemat liftul (a cincea oară). „Eee, dar ce, credeţi că ăştia plătesc?! Eu zic că mint!”

„Vecină, dragă vecină”, nu ştiu ce crezi, dar un lucru e sigur: că fără asigurare, plăteşti matale, frumos, instalatorului, pe 20, toată pensia. Dacă-ţi ajunge! Dacă nu, rămâi datoare şi pentru pensia din februarie.

Epilog: La finalul unei duminici fără apă în baie şi cu o doamnă năucită că a păţit aşa ceva, deşi părintele îi sfinţise recent casa, vine şi o ştire de ultimă oră. Cauzatorul avariei, ambiţiosul de la 4 care vrea să facă dintr-un pârlit de apartament comunist un penthouse capitalist, are planuri, are fiţe, dar n-are nici el asigurare.

Iar în toată vremea asta, în care noi încă facem sfeştanie în loc de asigurare, o informaţie uluieşte mapamondul: Japonia ţine deschisă o gară pentru un singur călător. Este vorba despre o elevă de liceu pentru care administratorii căilor ferate nipone păstrează gara în funcţiune. Trenul opreşte acolo după orarul fetei! Iar totul va dura până în martie când adolescenta termină liceul.

Anul de graţie 2016. Întâmplările de mai sus se petrec simultan în Bucureşti – capitala unei ţări europene – şi Kami-Shirataki – o gară minusculă din Japonia. Şi în timp ce lumea îşi scoate pălăria în faţa japonezilor, noi ne ducem batista la nas.

Citiţi şi

Cafeaua cu tine

Iubita, hai că mai vorbim, trebuie să fac acum ceva urgent. Te pup, pa, pa!

De ziua femeii, o singură problemă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
755 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro