Ora în dar

Anca Constantin

28 October 2012

De unde se vede că lucrurile care sunt cu adevărat adevărate rămân aşa odată ce le-ai, găsit, văzut, priceput, atins…

Aş fi vrut să vă întreb un singur lucru… azi primim înapoi în viaţa noastră o oră de timp – te-ai gândit cum să-ţi trăieşti “Ora în Dar”? Aşa-i că ne gândim la ea doar când ne este luată?

Eu n-am răbdare şi trec peste convenţii, ca de obicei, şi-mi iau strâns în braţe ora mea, acum!… O umplu cu frânturi de timp pe care le-am furat cum am putut, peste vară, cu vise în care am primit răspunsuri, cu alte întrebări, cu răbdare, cu dorinţe, cu “Mulţumesc !”…

Am de scris mesaje mereu amânate, de sunat mamă, prieteni, de limpezit gânduri, de ţinut în braţe, de alinat, de spus unui prieten – “câteodată oamenii cei mai puternici dimineaţă, sunt cei care au plâns toată noaptea…”, am de respirat, de iubit, de amintit că toate, dar toate, trec mult, mult prea repede ! Şi noi…

Umblam azi prin nişte lucruri vechi căutând ceva anume pentru un suflet drag, şi dau peste un scris al meu de anul trecut…(ciudat?!) cam tot pe vremea asta… citesc şi pricep că de aceleaşi cuvinte aveam nevoie şi acum… de aceeaşi stare…

“…Draga mea…să-ţi spun de ziua mea de azi…că m-ai atins cu neputinţa de a nu şti ce şi cum să spui să îndrepţi, să ridici, să pui pe drumul bun, să schimbi, să alini, să înveţi…

Eram pe drumuri de ceva ore, obosită, hârşâită de toate, ultima oprire – scurt, ceva cumpărături… Pe stradă, o maşină de salvare oprită de-a curmezişul, accident, aglomeraţie, şoferi încă înjurând că se blocase traficul… în toată hărmălaia ce crezi că aude urechea mea formată? Mieunături disperate…Unde, unde? Depistez într-un tufiş ascunsă o mâţă mică, tărcată, curată, mienunand cât o ţinea inima. Mă chinui să ajung la ea, prin gard, ăştia se împingeau între timp pe trotuar să vadă accidentul… ca la bâlci… puiul de mâţă se sperie, nu stă să pun mâna pe el şi se ascunde departe, hăt, în grădina, îl pierd din ochi… Mă uit în jur – măcar nu sunt câini şi e ferită, plec cu inima strânsă şi mă tot uit înapoi… Se descâlcesc ăştia cu ambulanţa şi pleacă, şi fix în secunda în care maşina se îndepărtează în trombă prin faţa bisericii de pe partea cealaltă a străzii, simt rece în jurul meu de parcă mergeam prin vifor şi din parcare se ridică din senin un câine şi începe să urle a pustiu… fără lună, în plină zi aşa… Închid ochii o clipă mai mult, în sirenele care-mi vâjâiau în urechi şi ştiu – a murit omul din salvare !… Plec cu inima mică, tremurând, cu toate în gând… zbătându-mă să nu uit nimic – să mă rog pentru puiul de mâţă să trăiască, să mă rog pentru omul acela nevăzut o dată măcar, şi tot eu mă gândesc că poate şi unul şi altul, dincolo de înţelegerea mea, vii sau morţi, ajută în cine ştie ce alt pas al vieţii mai departe…

Mă opresc, ajunsă deja în plin magazin, îmi simt ochii grei de lacrimi – nu pot cuprinde tot oricât m-aş zbate – nici binele pe care vreau să-l fac, nici măcar dorinţa, e prea mult, nu poţi alege, nu poţi lasă în urmă, nu poţi trece fără să ştii !… Şi înţeleg – nu asta trebuie ! Totul are deja un rost, nu-l pot schimba nici dorinţa, nici ruga ta, nici ce crezi tu că e bine, că e nevoie…

Totul e simplu, curat şi neted, plin de linişte…încape în trei cuvinte – “Facă-se voia Ta !” Cel mai uşor lucru…cel mai greu…singurul !

“Limpede nu vezi decât cu inima…”

Mă văd singurul om plângând… mic şi împăcat, în plin hipermarket… cu o linişte de copil mângâiat pe frunte după ce-a scăpat cu viaţă din singura clipă în care şi-a dat seama că e viu şi că asta nu se ştie cât durează… Am vrut să-mi sun omul să-i spun – “bree, nevastă-ta e nebună !!”
Dar azi… doar azi nu pot să mint… mâine poate…

Respir şi ascult… Ştii că există muzică în toate magazinele mari…a mea cânta taman azi – “Everybody’s gotta learn sometime….”

Ştiu….”



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
699 views
Tag-uri:

Your tuppence

  1. Elena / 28 October 2013 9:11

    Asa lucruri frumoase am vrea sa citim. Mai des 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Elena / 28 October 2013 9:10

    Minunat articol…multumim, Anca pentru toate povestile cu suflet pe care ni le imparti!!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro