Pe mine mă fascinează gândirea ta

Mihnea Rudoiu

25 November 2014

Mihnea RudoiuUn bar din Centrul Vechi, Bucureşti, România. Ora 7:50 seara.

Apare ea.

O cunoscusem la ziua unui prieten, dar nu prea stătusem de vorbă.

Lucrează într-o multinaţională din Pipera. E avocată. Are o geantă neagră, mare, lucioasă, un costum deux-pieces albastru închis şi pantofi cu toc cui. Ţinută şi atitudine business din cap până-n picioare. Îşi cere scuze că a întârziat 20 de minute – traficul! –, apoi mă întreabă ce fac. Îi răspund politicos, după care, amabil, îi întorc întrebarea. Răspunde şi ea. Deja avem un punct comun: amândoi facem bine. Vine chelnerul, ea cere un daiquiri cu lime (băutura ei preferată) şi scoate din geantă revista “Şapte seri”. Doar o secundă, să verifice când se joacă o piesă cu Marius Manole. Strecor amănuntul că, demult, am scris şi eu o piesă de teatru (una foarte proastă, între noi fie vorba; asta, însă, nu i-am menţionat).

– Cum, tu scrii? mă întreabăsurprinsă.

– Da,răspund precaut, câteodată scriu.

– Despre ce?

Îi spun că subiectul meu preferat sunt poveştile de dragoste care încep prost şi se termină şi mai prost.

– Te inspiri din realitate sau îţi foloseşti imaginaţia?

La întrebările idioate mi-am format reflexul de a da replici cât mai vagi. Cum ar fi asta:

– Oarecum.

Lasă revista deoparte şi, cu vocea într-un tremolo crescând :

– Cum adică, oarecum? Vrei să zici că te inspiri mai mult din realitate?

– Da.

Soseşte chelnerul cu daiquiri.

– Hmmm…,se apucă ea să amestece cu paiul conţinutul băuturii. Aşadar, nu prea te pricepi să inventezi…

– Nu prea.

– Dar măcar câştigi ceva?

– La ce te referi?

– Îţi ies bani din scris?

Faţa i se alungise ca în tablourile lui Modigliani.

– În România, o dau cotită, nimeni nu citeşte. Iar doctoratele nu le citesc nici măcar cei care le susţin.

Nu sesizează gluma. Mă priveşte tăios.

– Deci, nu îţi ies bani.

– Nu.

– Şi-atunci, continuă interogatoriul, de ce scrii?

– Vreau să câştig premiul Nobel, îi răspund imperturbabil.

– Păi, dacă nu ţi se vinde nicio carte, cum speri să câştigi premiul Nobel?

M-a prins. Nimic nu-i scapă. Dau din umeri, învins.

– Mie mi se pare că pierzi vremea, conchide, uşor dezamăgită de prestaţia mea lipsită de realism. Nu ştiu ce calcule ai tu, dar eu nu cred c-o să câştigi vreodată premiul Nobel. Ţi s-a tradus vreo carte, ceva?

– Nu.

– Câte exemplare ţi s-au vândut din ultimul roman?

– 50, îi zic. Din spirit de corectitudine, adaug: Mai bine de jumătate le-au cumpărat rudele.

Pufneşte în râs.

– Doar 50? Aşa puţine?

– Nici recenzii nu are, mă plâng. Ştii, există trei tipuri de cărţi: cărţi cărora li se fac recenzii pozitive, cărţi care au parte de recenzii negative şi cărţi care nici măcar recenzii proaste nu merită. Cartea mea intră în ultima…

Mi-o taie scurt:

– Ok, am priceput. Revine la dilema iniţială. Până la urmă, că tot nu-mi dau seama, de ce scrii tu?

Devin serios:

– E simplu. Românii sunt atât de bătuţi în cap că citesc doar porcării. M-am gândit că, scriind şi eu aşa ceva, le vor cumpăra şi voi deveni bogat. Se pare, însă,că preferă doar porcăriile altora, nu şi pe-ale mele.

– În ce mă priveşte, mă înştiinţează rece, eu nu cumpăr niciodată prostii. Fără supărare, dar nu cred c-o să cumpăr vreo carte de-a ta. Când merg într-o librărie, iau doar cărţi care îmi plac şi îmi sunt folositoare.

femeie râzând

– Tu, probabil, nu eşti ca restul românilor. Suplimentez: D-aia mă şi fascinezi.

Ultima afirmaţie o bagă complet în ceaţă. Mă cercetează cu atenţie.

– Ce anume te fascinează la mine? Că arăt bine?

– Cum gândeşti, zic.

– Dar cum arăt nu-ţi place?

Vocea-i devenise puţin stridentă.

– Ba da, şi asta, mă grăbesc să confirm.

– Eu cred că bărbaţii care se uită după fizicul unei femei sunt superficiali.

Virez cu 180 de grade, vreau să mă delimitez de tagma bărbaţilor indezirabili.

– Pe mine mă fascinează gândirea ta, îi amintesc.

Se-apucă să plimbe paiul printre cuburile de gheaţă din pahar.

– De ce? Te vezi rar cu femei inteligente?

– Nu-i vorba de asta, răspund prompt, însă oamenii inteligenţi sunt destul de rari, iar când mă aflu în preajma unuia, vreau să profit la maxim.

– Dacă vrei să profiţi de mine, mă pune imediat la punct, să ştii că n-o să-ţi meargă.

– Nici dacă aş încerca să te transform într-un personaj de roman? Cunoşti doar, nu prea îmi zburdă imaginaţia şi, cum tu exişti în carne şi oase…

Sare ca arsă.

– Tu vrei să te foloseşti de mine ca să scrii o carte? Şi ce te face să crezi c-o să-ţi dau voie?

– Habar n-am. De ce să nu-mi dai voie?

– Cum de ce? Dacă bagi de la tine şi n-o să mă descrii cum sunt în realitate?

Abia ne văzusem de vreo 20 de minute…

– Atunci, de ce te-ai supăra? Nici nu ţi-ai da seama că scriu despre tine.

– Nu. Oricum ar fi, apasă ea fiecare cuvânt, îţi interzic să scrii despre mine.

– Şi dac-o voi face, stărui încăpăţânat, cum vei afla? Ai zis că nu vei citi niciodată o carte de-a mea.

– Eeee, mi-o întoarce ea, poate voi citi. Sau poate-mi va spune vreo cunoştinţă.

– Păi, dacă te-ar recunoaşte, continui calm, ar însemna că am fost veridic şi nu am minţit. Aşadar, din nou, de ce te-ai supăra?

– Tu nu ai auzit? ţipă ea. Nu vreau să scrii despre mine. Ce-i aşa complicat?

Mă amuzam atât de tare că nu-mi venea să cred ce mi se-ntâmplă.

– Ba, o contrazic, sigur voi scrie despre tine. Nu pot rata să am încă un cititor. M-am săturat ca doar unchii şi mătuşile să-mi cumpere cărţile.

– Eşti un nesimţit, să ştii. Te voi da în judecată.

Îşi ia geanta neagră, mare şi lucioasă, se ridică şi pleacă.

Daiquiri cu lime a rămas aproape intact. Şi era băutura ei favorită.

 De ce-am scris asta

Aşa, voiam să mă dau mare. C-am făcut rost de-un personaj. Şi de-un cititor.

Cartea mai trebuie s-o scriu…

Citiţi şi

Demnitatea unei femei nu poate fi anulată de o amantă

Dacă azi ar fi ultima zi a vieţii mele, aş vrea să fac ceea ce voi face azi?

Sunt un bou fericit…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
15,093 views

Your tuppence

  1. Felicia / 15 June 2015 11:46

    Pe mine ce ma fascineaza in povestioara ta nostima este chiar intrebarea “idioata” cum o numesti tu : “Te inspiri din realitate sau iti folosesti imaginatia ?” cand te apuci sa scrii astfel de intamplari ?
    Cu siguranta, raspunsul tau ar fi unul vag : “Oarecum “.

    Te intreb, ca daca tot pretinzi la premiul Nobel, trebuie musai sa stii in ce ape te scalzi.
    Scuze pentru lipsa diacriticelor romanesti din tastatura ! Allez, à plus ! Promit ca o sa citesc si data viitoare.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Nora Dinca / 12 March 2015 23:26

    Mie-mi miroase-a fictiune -asa-s eu, mai Toma necredinciosu’, pana nu vad, nu cred 🙂 Dar daca nu e, si tot acest dialog halucinant s-a intamplat intocmai, atunci chiar e ceva in neregula cu corporatistii astia. Nu vreau sa ma gandesc ce-o intelege din jocul lui Manole 🙁 De ce s-o duce la piesele lui? A, stai! Manole e la moda acum! Manole vinde! (Dac-ar stii cat castiga, s-ar duce de rapa valoarea lui in ochii ei). Imagineaza-ti un dialog intre domnisoara ta corporatista si Marius Manole! Cand ar ajunge in punctul “si de ce joci”. Chiar! Ai putea scrie o piesa de teatru “Manole si corporatista” sau “De ce joci, Manole?” :)))) Te-ai imbogati, ai deveni celebru, si nici n-ai risca vreun proces -altul decat de constiinta- ar fi o ironie prea subtila pentru dra avocat. *Acum, pe bune! Ce-o fi fost in capul tau?! Arata chiar atat de bine? Dupa atata experienta, ar trebui sa ai un nas mai bun 😛

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply
  3. ioana / 27 November 2014 23:53

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 6
    Reply
  4. ioana / 27 November 2014 23:49

    Un lucru doar te rog, la mai mult ca perfect pers a IIa plural, termina verbele in “seram” nu sem”. 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply
  5. Andrei / 27 November 2014 14:12

    Eu trag o singura concluzie: Intr-adevar, nu vei lua niciodata premiul Nobel 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply
  6. Belle d”Imagination / 27 November 2014 12:32

    Abia aştept să văd cum demonstrează că e EA şi nu altă corporatistă cu taior impecabil, tocuri cui şi geantă în care să bagi un chinez tranşat

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 1
    Reply
  7. Andrada / 26 November 2014 16:42

    Pentru acuratetea intamplarii, propun sa vina si domnisoara avocat sa isi expuna propria versiune asupra evenimentelor ! Ca in Rashomon :))))))))
    Iar daca nu vine, Mihnea wins ! 😛

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply
  8. Dan / 26 November 2014 9:23

    Delicios textul
    … totusi, nu prea parea genul de persoana la care sa iti placa altceva decat fizicul, dar poate ne minti si ea era un pic altfel decat in povestioara de mai sus 🙂

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  9. Mihaela Suciu / 25 November 2014 22:12

    Fain! Cu daiquiri cu lime ce faci?

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  10. M / 25 November 2014 16:47

    De ce scrii? Simplu, pentru ca nu poti altfel, nu poti sa nu scrii. La fel cum nici noi, cititorii, nu ne putem abtine si trebuie sa citim :). Cel putin asa vad eu lucrurile. Sigur ca sunt importante si partea materiala, si faima, si premiile… numai ca ele nu apar intotdeauna. Asta nu inseamna ca munca unui scriitor nu trebuie apreciata. Intre timp… succes la scris cartea despre personajul minunat de mai sus!

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply
  11. Anca Constantin / 25 November 2014 16:26

    Vaaai… Cu o mână râd şi cu una scriu… Şi cu ochii spre sus, hăt, recunoscătoare că n-am picat niciodată în capcana genţilor negre, lucioase. Mulţumesc, Mihnea! Pentru zâmbirea de azi.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 1
    Reply
  12. mihaela lungu / 25 November 2014 14:59

    super tare, bravo, cand nu a mai avut replica a fugit…de unde sa fi avut atatea replici, doar se invartea in jurul cozii ei lungi si frumoase de felina ce trebuie sa fie bagata in seama, alintata si iubita dar refuza total sa recunoasca asta…subiectele sunt pretutindeni, iar povestile frumoase se strecoara in privirile mai modeste si mai pline de caldura, nu in lumea glamuroasa a divelor de tot felul…felicitari!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro