Pe strune de lăută, raiul poate fi chiar lângă noi

Mădălina Dumitrache

30 June 2015

Mădălina DumitracheExistă spaţii vrăjite în care sabia timpului îşi pierde puterea. Adesea, după ce treci poarta unor muzee sau lăcaşuri spirituale, păşești în veşnicie, dar nu într-o eternitate în care “timpul mort îşi întinde trupul” (M. Eminescu), ci în miracolul conservării timpului viu, care amestecă deopotrivă vremurile. Într-o seară de iunie, am înaintat destul de anevoios pe Bulevardul Regina Elisabeta din prăfosul București. La numărul 54, am găsit cafeneaua The Coffee Factory. Ca în povestirile fantastice ale lui Mircea Eliade, aveam să pătrund într-o minunată grădină, ferită de tumultul străzii, unde granițele timpului se pierd în neguri. De cele mai multe ori, pășim mult prea grăbiți în păienjenișul grijilor cotidiene fiind prizonieri în labirintul vieții de zi cu zi. În aerul cenușiu, o rază palidă scăpăta din bolta înstelată, iar ușițele din dosul barului duceau către, nimic mai potrivit, decât… Heaven Garden. Două “veverițe” sprințare / tinere delicate ne-au condus către ceva ce ar putea fi numită o breșă, o ruptură în unitatea spațială și temporală a ceea ce numim, de obicei, “realitate”.

Aici, la umbra zidurilor vechi, încărcate de iederă, pe un gazon verde-crud, proaspăt tuns, se afla o mică scenă în fața terasei cochete. Autenticitatea decorului boem-discret și aerul îmbibat de arome (cafea, iarbă verde, lemn vechi) te îmbia la…reverie. Într-un asemenea cadru, timpul devine unul cultural. Timpul cultural este sinonim celui liturgic din vechime – inutil, liber, gratuit, ce se oferă oricui îl vrea. Acesta este unul lent, aproape leneș, este timpul vechi – acela al călugărului din Evul Mediu – timpul risipit cu indiferența cu care își iroseau aristocrații averile în fastul – aparent inutil – al vieții de la Curte. Undeva, la vedere, instrumentele muzicale (vioară, viola d’amore /sine keman, arhilăute) se lăsau mângâiate de mâinile fermecate ale maeștrilor muzicieni (Mihail Ghiga, Olivia Iancu, Claudiu Lobonț, Feras Sarmini). Întâlnirea cu Orchestra de BAROCkeri a fost aproape firească pentru o astfel de atmosferă. Cei patru artiști au oferit o baie de spiritualitate și un prilej de trăiri emoționale, de destindere, de acumulări sufletești, de încântare, într-un concert – plin vibrație – în care Occidentul și Orientul s-au întâlnit la jumătatea drumului.

rai

Concert de muzică barocă la Heaven Garden

Mihail Ghiga a devenit un veritabil “ghid de inițiere muzicală” pentru publicul așezat în fața sa. Artistul elevat (provenind dintr-o familie de muzicieni cu o tradiție de două secole) este dublat de pedagogul care știe să picure informația necesară pentru fiecare moment din program. Tonul său degajă armonie interioară, echilibru și povestește, în egală măsură, cu dezinvoltură și pasiune, despre subiecte ce țin de istoria muzicii, dar și de viața personală a autorilor din programul muzical al serii. Astfel, “John, come kiss me now, compusă de William Byrd se armonizează perfect cu “Dances from the Sf. Gheorghe Manuscript” (South-East Transilvania, 1757), într-o fuziune culturală de tip Occident-Orient. Bunăoară, o muzică în stil baroc vindecă și, totodată, relaxează, fiindcă melodia stimulează afectivitatea, emoţiile, le rafinează, iar armonia sonorităţilor, orchestraţia stimulează inteligenţa.

Sunetele suave șușotesc sub lumina blândă a lunii și stârnesc percepția publicului, prin toate porțile simțurilor, trăirile prin viață și dialogul artiști-spectatori aprinde flacăra comunicării. Limpezimea și profunzimea muzicii oferite de mini-orchestră transformă grădina într-un spațiu metafizic, scăldat de fascinantele acorduri din compozițiile lui Händel. Sarabanda trăirilor din Heaven Garden devine o întrepătrundere culturală pe care o poți simți prin toți porii.

După o așa serată muzicală, simți că – uneori –  minunile alunecă pe lângă noi travestite, cu graţie, în banal – ca să nu sperie, iar viaţa ar putea fi o succesiune de apariţii încântătoare.

Orchestra de BAROCkeri:

Mihail Ghiga, vioară, viola d’amore, sine keman

Provenind dintr-o familie de muzicieni cu o tradiție două secole, Mihail Ghiga se orientează spre muzica veche de la vârsta de 18 ani, atras de libertatea și diversitatea oferită de acest domeniu. Participă în 2002 și 2003 la Academie d’Ambronay, fiind solist și concertmaestru. Printre proiectele pe care le-a realizat s-au numărat: opera Decebalo de Leonardo Leo, spectacolul Codex Caioni, colajul tragi-comic Pyram și Thysbe, semi-opera Fairy Queen de Purcell, oratoriul La Ressurezione de Handel, Villancicos per la Navidad de Francesco Corselli, opera Alcina de Handel, și multe altele. A fost director al Centrului de Cercetare al F.I.M. – U.N.M.B., director artistic al Festivalului Muzicii Vechi din Miercurea Ciuc și al concursului Premiile Orange pentru Tineri Muzicieni. Din 2008 este concertmaestru al Orchestrei de BAROCkeri, iar din 2012 director al Centrului de Muzică veche al Universității Naționale de Muzică din București.

Olivia Iancu, arhilăută

Olivia Iancu a urmat cursurile Universitatii Naţionale de Muzică Bucureşti, specializarea chitară, intre 2003-2007 si 2007-2009 (master) iar de curând a obținut și diploma de doctor. Din in 2008 este asistent la Universitatea din Pitesti, catedra Pedagogie muzicală. A urmat numeroase cursuri de specializare si masterclassuri: bursieră Erasmus laHochschule fur Musik „Franz Liszt” – Weimar, prof. Tomasz Zawierucha si a participatla cursuri de măiestrie susținute de Costas Cotsiolis (Grecia), Carlo Marchione (Italia), JoaquinClerch (Cuba), Susana Prieto (Spania), John Duarte (Anglia), Pavel Steidl (Cehia), AlexisMouzourakis (Grecia), Thomas Muuller-Pering (Germania), Bosko Radojkovic (Serbia),Gerhard Reichenbach (Germania).Este laureată a olimpiadelor şi festivalurilor naţionale de specialitate si a castigat bursaUNMB, Petrom, Rotary.

Claudiu Lobonț, arhilăută.

Claudiu Lobonț a absolvit Universitatea Națională de Muzică București – Facultatea de Interpretare Muzicală, specializarea Chitară Clasică, în anul 2007. În 2009 a obținut masteratul la UNMB specializarea Stilistică Interpretativă – Muzică de Cameră, iar din 2012 este doctorand la aceeași universitate. Pe langa recitaluri si colabolari cu diverse ansambluri vocal-instrumentale, a făcut muzica/ilustrație muzicală la diverse proiecte culturale (teatru, film, dans, arte plastice, fotografie).

Feras Sarmini, vioară.

Feras Sarmini s-a născut în Damasc, Siria în 1983.
A absolvit Institutul Superior de Muzică din Damasc în 2011 – specialitatea vioară, absolvind cu calificativul excelent, sub îndrumarea profesorului emerit Ali Mukhtar Babayev.
A performat în nenumărate concerte, cu mai multe orchestre, dintre care enumerăm Filarmonica Națională a Siriei, Filarmonica de Tinerey din Palestina, Filarmonica de Tineret Euro – Mediteranean atât în Siria cât și la nivel internațional, în tări ca Liban, Grecia, Italia.
In 2008, Feras Sarmini a colaborat cu Contrasto Ermonico baroc Ensemble sub bagheta remarcabilului dirijor Marco Vitali. Din 2012 Feras Sarmini este vioara a doua în Damasc String Quartet, concertând astfel în Siria, Irak și Liban.
La sfârșitul anului 2013 violonistul Feras Sarmini vine în România pentru a-și pregăti un Masterat la Conservatorul din București.

Citiţi şi

Irina

Tu ești…

Numai bărbații puternici poartă roz

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,454 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro