Pe urmele lor, prin cafenele…

Mira Bălan

16 October 2013

Nu ştiu dacă scriitorii au făcut celebre cafenelele sau dacă lucrurile s-au petrecut pe dos, dar bănuiesc că la mijloc a fost mereu o magică și inefabilă potriveală între om și loc. Mesele mici ale cafenelelor chemau artiștii de tot soiul, iar ei se strângeau în jurul lor și acolo se simțeau înaripați, în atmosfera încinsă, afumată, agitată, și nu în liniștea unei mansarde. În cafenele, oamenii deveneau crochiuri, personaje, destine.

Băuturi exotice, porţii de varză murată, trabucuri aromate, conversaţii, beţii, certuri, oameni care ştiau al naibii de bine să îşi trăiască viaţă, să-i smulgă tot ce se poate, să o dea mai departe, prin fraze seducătoare, trezind dorul de-o boemă apusă.


Jean-Paul Sartre, Simone du Beauvoir, Boris Vian şi soţia lui, Michelle, la Café de Flore

Nu există, se zice, un loc mai bun ca Parisul, unde să trăieşti ca scriitor, să te dai drept scriitor ori să umbli din cafenea în cafenea pe urma scriitorilor de ieri sau de azi, poate-poate te atinge în vreun fel muza când ştii că stai în același loc unde a scris Hemingway. Aşa o fi, dacă se zice, doar este o sărbătoare continuă Parisul… Dar şi Viena, Oslo ori Praga sau Sankt Petersburg şi-au avut faima şi faimoşii lor care bântuiau cafenelele în căutarea poveştilor, prieteniilor, a norocului la întâlniri providențiale. Să ne purtăm așadar paşii prin istoricele cafenele europene care şi-au făcut renumele şi cu numele lor.

De la stânga: Ernest Hemingway, Lady Duff Twysden, Hadley Hemingway, şi alte trei persoane, la o cafenea în Pamplona, Spania, în timpul Fiestei de la San Fermin; iulie 1925.

La Rotonde: Indiferent la ce cafenea din Montparnasse îi cereai unui taximetrist să te ducă de pe malul drept al fluviului, toţi te aduceau inevitabil, la Rotonde. Am aflat de această cafenea din Fiesta lui Hemingway, pe care am citit-o cândva şi pe care tocmai am recitit-o, urmând sfaturile lui Borges. Una din cele mai cunoscute din Paris, în care Gertrude Stein, F. Scott Fitzgerald şi Hemingway erau clienţi fideli. Dar şi Sartre, Matisse, Picasso erau de-ai casei. E tot acolo, pe Boulevard Montparnasse nr. 105, colţ cu Boulevard Raspail.


Picasso, la cafeneaua La Rotonde

Les Deux Magots. Tot turistul merge azi la Les Deux Magots, pe urmele lui Hemingway, acesta fiind localul lui preferat din Paris. Este una din cele mai vechi cafenele din oraş, unde şi-au petrecut timpul scriitori şi artişti din vremuri diferite: Rimbaud, Simone de Beauvoir, André Gide, Jean Giraudoux, Jean Paul Sartre, dar şi Picasso. Desigur, azi o cafea la Les Deux Magots este mult mai scumpă decât în acele timpuri, dar cum să treci prin Paris fără să te oprești în Place Saint-Germain-des-Prés nr. 6?

Ernest Hemingway şi scriitoarea Janet Flanne, la cafeneaua Les Deux Magots

Café du Dôme este la fel de pomenită în Fiesta. Continuarea frazei de mai sus este: Peste zece ani probabil c-or să te aducă la Dôme. Era cunoscută drept cafeneaua englezilor şi a americanilor. A fost deschisă în 1898, pe Boulevard Montparnasse nr. 109, prima cafenea de acest gen din Montparnasse, şi se laudă cu ai ei dômiers, artişti, scriitori care au trecut pe acolo: Robert Capa, Henri Cartier-Bresson, Paul Gauguin, Henry Miller, Ernesto Sábato. Ba chiar şi Lenin, fără legătură cu cei de dinainte.

Paris, Café du Dôme

Cafeneaua Literaturnoye: Localul unde veneau filozoful Nikolai Cernîșevski şi scriitorul Dostoievski la poveşti şi cafele. Se spune că aici Puşkin și-a băut ultima cafea înainte de a fi ucis într-un duel. Adresa: Nevsky nr. 18, Sankt Petersburg.

Литературное Кафе; Cafeneaua Literaturnoye

Viena stă şi ea bine cu cafenelele, chiar dacă nu întrece Parisul. Cum ar putea?! Bräunerhof era locul preferat al scriitorului Thomas Bernhard. Iar patronii de azi au pus şi o imagine a lui Bernhard în una din ferestrele cafenelei. Ca să ştim unde stăm. Adresa: Stallburggasse nr. 2, Viena.


Thomas Bernhard la Café Bräunerhof

Café de Flore era un alt loc de întâlnire pentru cei din generaţia pierdută şi mereu în dispută cu rivala ei, cafeneaua Les Deux Magots. În 1994, a început să susţină un concurs anual de literatură şi să ofere un premiu – Prix de Flore – , pentru tineri scriitori de literatură franceză. În afară de banii pe care îi primeşte câştigătorul, timp de un an acesta are asigurat zi de zi, din partea casei, o cafea și un pahar de vin Pouilly-Fume. Dacă ajungeți la Paris, n-o ratați – este pe Boulevard Saint-Germain colţ cu Rue St. Benoit.

La Dingo Bar s-au întâlnit prima dată, în aprilie 1925, F. Scott Fitzgerald şi Hemingway şi au rămas prieteni până la moartea lui Fitzgerald, în 1940 (avea 44 de ani). Scriitoarea Djuna Barnes venea des pe aici, la fel cum făcea şi Isadora Duncan, care doar trecea drumul de la apartamentul ei până la Dingo. Adresa: Rue Delambre nr. 10, cartier Montparnasse, Paris.

Deschisă în 1911, Café Montmartre nu este la Paris, cum v-ați fi așteptat, după nume, ci în Praga. Kafka, Max Brod, Eduard Bass sau Gustav Meyrink erau clienţii acestei cafenele din Centrul Vechi al oraşului, pe strada Řetězová, la numărul 7.

Café Montmartre, Praga

Cafeneaua Pedrocchi există în Padova încă din secolul al XVIII-lea, pe Via VIII Febbraio, 15. Este una din cele mai mari din lume şi, în fiecare an, organizează un festival de literatură şi gastronomie. Stendhal şi Lord Byron erau mai mereu pe aici, iar Dario Fo a petrecut şi el ceva timp la Pedrocchi.

Deşi este în Paris (şi nu în New York), Harry’s New York Bar a fost, la început, un modest bistro, devenit un bar celebru după 1911, când s-a schimbat managerul, un american care tot atunci i-a pus şi numele nou. Sinclair Lewis, Humphrey Bogart, Coco Chanel şi nelipsitul Hemingway din orice bar erau mai mereu pe Rue Daunou, nr. 5. Este locul unde, se spune, a fost inventat cocteilul Bloody Mary.

Lord Byron, John Keats, Goethe, Stendhal, Henrik Ibsen, Hans Christian Andersen puteau fi găsiţi la Antico Caffè Greco, pe Via de Condotti la nr. 86, la Roma. Ba chiar şi pe Casanova l-am fi putut întâlni sau mai bine nu? 🙂 Deschis în 1760, este cel mai vechi bar din Roma şi al doilea ca vechime din Italia, după cafeneaua Florian din Veneţia. Şi astăzi este locul de întâlnire preferat de scriitori, artişti şi alte personaje de seamă din Roma.

În 29 decembrie 1720, Floriano Francesconi, prieten cu toţi nobilii Veneţiei, deschide o cafenea căreia îi spune Venezia Trionfante. Clienţii însă au rebotezat rapid barul cu numele proprietarului şi aşa a rămas: Cafeneaua Florian. De la dogii Veneţiei, la aristocraţi, artişti, oameni de litere, toţi au fost pe la Florian. Goethe, Alfred de Musset, George Sand, Verdi, Casanova erau clienţii nelipsiţi ai cafenelei din Piazza San Marco. Şi astăzi cafeneaua Florian este tot acolo, treceţi când ajungeţi la Veneţia, este o experienţă, dar aşteptaţi-vă la preţuri pe măsura Veneţiei şi a renumelui acestui loc.

La Closerie des Lilas a fost şi ea pomenită destul de Hemingway în Fiesta, de altfel aici a și scris o mare parte din carte. Cafeneaua a fost inaugurată în 1847 şi frecventată, printre alţii, de Gertrude Stein, Henry James, Chateubriand, Picasso. Ba şi despre Lenin şi Trotsky se vorbeşte la La Closerie. Adresa: Boulevard du Montparnasse 171.

Grand Café din Oslo a fost localul preferat al lui Henrik Ibsen unde venea zi de zi să-și ia prânzul în compania altor scriitori, academicieni ori artişti. Tot aici, pe Karl Johans, la numărul 31, se organizează an de an banchetul Premiului Nobel pentru Pace.

Grand Café

Ce-ar mai fi de spus despre aceste minunate locuri de căutare, găsire, regăsire, decât că mi-aș dori ca atunci când veți ajunge printr-unul din marile orașe ale Europei să poposiți la una dintre ele, să comandați o cafea, să închideți ochii și să vă simțiți cele mai norocoase călătoare în timp.

Citiţi şi

A început Carnavalul de la Veneţia

Horoscop săptămânal 30 ianuarie -5 februarie 2017

România Mică, NY Times, 7 septembrie 1916

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,070 views

Your tuppence

  1. Cât o să mai bem cafeaua ca niște ciobani? – Featured, Shopping Spree | Catchy / 9 January 2014 14:09

    […] bune ni s-au întâmplat, poate, “la o cafea“, la câte lucruri mărețe au pornit din cafenele, cu aceiași bani, poate, dar cu altă informație, zău că am putea începe să ne bem și noi […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Changing New York | Catchy / 9 November 2013 23:09

    […] Când Man Ray, unul dintre artiştii fotografi ai vremii, căuta un asistent care să nu ştie nimic despre fotografie, dar să vrea să stea cât e ziua de lungă în camera obscură pentru a prelucra fotografii, Berenice – între timp şi-a franţuzit numele adăugându-i încă un e – şi-a testat norocul şi se pare că s-a potrivit cu ceea ce îşi dorea Ray. Mai târziu spunea că a început să înveţe repede fotografia, de parcă ar fi făcut asta dintotdeauna. Impresionat de aptitudinile ei, Ray îi lasă la dispoziţie studioul pentru a-şi realiza propriile fotografii. Veneau la studio şi se lăsau pozaţi de ea tot felul de artişti, scriitori, printre aceştia James Joyce, Jean Cocteau sau Janet Flanner. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. „Nu pot şi nici nu vreau să primesc Premiul Nobel!“ | Catchy / 30 October 2013 12:47

    […] analize a relaţiei lui Sartre cu premiul Nobel, dar şi consideraţii în legătură cu aceea cu Simone de Beauvoir (ca bonus de lectură) găsiţi […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. „Fă-l praf pe ăsta, Hemingway!“ | Catchy / 28 October 2013 15:45

    […] 28 October 2013 (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if (d.getElementById(id)) {return;} js = d.createElement(s); js.id = id; js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"; fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs); }(document, 'script', 'facebook-jssdk')); Tweet Mi-ar fi plăcut, şi ştiu că nu doar mie, să trăiesc în Parisul ăla nebun de boem al anilor ’20. Cred că ăsta e motivul pentru care am văzut şi revăzut Midnight in Paris, pentru splendida iluzie a intrării în lumea celor care însufleţeau în acele vremuri cârciumile pariziene. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro