Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Pentru asta ar trebui să fii înger

4 October 2010

Conduceam deunăzi şi vorbeam cu Andrei. Pleşu. Prin nu ştiu ce tragere la sorţi se nimereşte câte o întâlnire tare pocinogoasă între un bărbat şi o femeie. Cred că a zâmbit. Şi-mi zice Andrei că, şi dacă genul acesta de aproape îţi ajunge în timp duşman, ar mai fi o şansă. Şi încă una de evoluţie, fireşte: să urci scara iubirii biblice până la a-l iubi pe îngerul celuilalt. Îngerul acela chinuit, dar nu căzut, pus la treabă fără răgaz ca un Sisif, nevoit să-şi scuture întruna aripile de zgura relelor în care s-a nărăvit cel ce i-a fost dat în grijă? Da, îngerul acela, la fel de puţin norocos ca şi tine.

I-am râs în nas, neelegant, recunosc, de câteva ori, dar el, credincios pierdutelor maniere şi înrăit în vorba savuroasă şi sfătoasă, nu s-a supărat şi nici nu s-a oprit. Soluţia, mai mult creştin-utopică, ar fi să te sfărâmi iubind, să ierţi fără să ţi se ceară iertare, să treci peste turpitudini (am presupus doar că nu era ceva de bine), micimi (oh, asta am înţeles), să sari peste aproape şi să-l iubeşti pe trudnicul lui înger. Dar cum? Hei, Andrei Pleşu, cum? Tăcere.

Nici nu-i de mirare. Eu stau des de vorbă cu Andrei Pleşu. Doar că el habar n-are că exist, că n-am maşină, dar am o dilemă prostesc de comună, un condei… şi-un praz verde.

Pentru toţi, audio ,,Despre ingeri”. Un gând bun şi pe curând.



Citiţi şi

Moartea unui scriitor

Un joc al seducției

Era perfectă, indiferent de parfum

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,045 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro