Pérignon, călugărul vizionar

catchy

25 January 2011

O poveste spumoasă ca o şampanie bună, aşa este povestea călugărului Pérignon, chiar inventatorul… acestei băuturi ameţitoare! Născut în 1640, în Sainte-Menehould, o mică localitate aflată în regiunea Champagne, Pierre Pérignon alege calea religioasă şi devine călugăr benedictin la vârsta de 19 ani, pentru ca nouă ani mai târziu să facă marele pas către ceea ce avea să-i transforme numele în istorie. În 1668, tânărul călugăr a preluat atribuţiile de chelar (stăpânul cheilor pivniţelor) al mânăstirii benedictine Hautvillers, situată pe dealurile din vestul oraşului Marne. Dorinţa sa? Să aducă prosperitate mânăstirii şi să producă cel mai bun vin din lume. Şi a reuşit.

 

Naşterea cuvântului „champagne”

În 47 de ani, condus de observaţiile sale atente, Pierre Pérignon a inventat şi perfecţionat tehnici clare de productie. Cea mai revoluţionară a fost producerea vinului alb din struguri… roşii, care aveau avantajul unei acidităţi mai reduse. Călugărul a continuat cu presarea uşoară a strugurilor şi separarea mustului pentru a obţine un lichid pur şi clar, amestecând armonios soiurile Chardonnay şi Pinot Noir. O altă invenţie de-ale sale a fost îmbătrânirea (maturarea) şampaniei în pivniţă, în sticle ranforsate, sigilate cu dopuri de plută legate cu sârmă răsucită. Ceea ce a rezolvat marea problemă a exploziei sticlelor în care îmbutelia spumoasa băutură. Răbdarea călugărului Pérignon de a dezvolta noi tehnici, de fapt, munca sa de o viaţă, s-a transformat în ceea ce astăzi se numeşte metoda „champenoise”.

Pentru a face aceste lucruri la sfârşitul secolului al XVII-lea, era nevoie de viziune şi de ambiţie. Înaintea sa exista doar vinul din regiunea Champagne. După el, există champagne. Pierre Pérignon a fost primul care a combinat mai multe soiuri în cupaje, cu scopul de a obţine vinuri mai bogate în buchet şi arome. Părintele Pérignon avea un obicei: nu gusta strugurii în vie. Aceştia îi erau aduşi seara, dar nu se delecta cu ei până a doua zi dimineaţa, înaintea micului dejun, după ce strugurii aşteptaseră în aerul răcoros al nopţii.

Strălucire şi istorie

În anul 1743, Claude Moët, cel care a preluat Abbey of Hautville, a început să transporte vinuri din regiunea Champagne către Paris. Nobilimea este clientela ţintită, marchiza de Pompadour devine în 1750, prima ambasadoare a casei şi domnia regelui Ludovic al XV-lea este practic scăldată în şampanie. Moëtşi-a extins rapid afacerile şi casa este prosperă. Astfel, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ajunsese să exporte în toată Europa, dar şi în America. Nepotul lui Claude, JeanRemy Moët, s-a ocupat cu promovarea şi a făcut-o cunoscută în rândul elitelor vremii. Printre clienţii casei Moët s-au numărat Thomas Jefferson, dar şi Napoleon Bonaparte. Numele de Chandon a fost adăugat companiei Moët în 1832,când Jean-Remy a donat jumătate din firmă fiului său Victor, iar cealaltă jumătate, ginerelui său, Pierre-Gabriel Chandon de Briailles. A urmat în 1842, lovitura de piaţă cu şampania învechită – vintage – când Moët a comercializat acest produs pentru prima dată. Cel mai bine vândut a fost sortimentul Brut Imperial, introdus pe piaţă în anul 1860.

Numele lui Pierre Pérignon a revenit în istorie după primul razboi mondial, odată cu relansarea producţiei de către casa Moët et Chandon sub această denumire. Până în 1943, şampania Dom Pérignon se producea din cea a casei, pe care doar o îmbuteliau în tradiţionalele sticle din secolul XVIII. Din 1947, aceasta va fi produsă separat de la bun început. 

Este de reţinut că în 88 de ani, scurşi între 1921 şi 2009, faimoasa şampanie a fost produsă doar în anii buni, adică în 36. Aşadar, trebuie să fii cunoscător să nu faci gafa de a te lăuda că ai băut o sticlă dintr-un an în care casa n-a îmbuteliat niciuna :). Ori să ştii că şampania aceasta vede lumina zilei abia după şapte ani de stat la răcoare şi întuneric pentru a se învechi. Ori, că un vin este numit vintage pentru că este obţinut din recolta unui singur an, şi nu pentru că ar fi neapărat vechi sau de cea mai înaltă calitate.

A urmat promovarea “glamour” de la Hollywood, pe vremea când abia se năşteau primele vedete de cinema şi Dom Pérignon a devenit un simbol al luxului şi al vieţii opulente. Premiera unui film, lansarea unei maşini, prezentarea unei colecţii de modă, erau fade dacă nu erau scăldate în valuri de Dom Pérignon. Dar şi o declaraţie de dragoste, cererea în căsătorie sau o aniversare romantică îşi pierdeau din strălucire şi semnificaţie parcă dacă nu erau însoţite de vestita şampanie. Iar povestea continuă – un moment, pentru a deveni istorie, are nevoie (şi) de Dom Pérignon :).

 

Un popas pe site-ul oficial va rotunji povestea. Ediţia de colecţie Love ni s-a părut adorabilă – o sticlă de Dom Pérignon Rosé şi două pahare; pe unul scrie Lo, pe celălalt, Ve. Vizionare plăcută!

Moët et Chandon este în prezent, parte a celui mai mare grup de produse de lux din lume, LVMH (Louis VuittonMoëtHennesy). Călătorie plăcută!



Citiţi şi

Bătrânul din tren

De ce suntem atât de altfel

12 miliarde de euro pentru brandul de fashion Christian Dior

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,422 views

Your tuppence

  1. Cristina / 25 January 2016 18:53

    Interesant, dar: 1. satul se numește SAINTE-Menehould, căci Menehulda era o sfântă și nu un sfânt (Saint) și 2. orașul Marne nu există. Există departamentul Marne unde există comuna Hautvillers unde se găsește mânăstirea Sf. Petru din Hautvillers. Regiunea Champagne-Ardenne are patru departamente: Aube, Marne, Ardennes și Haute-Marne. PS: Acolo nimeni nu bea șampanie d’asta pentru export. Ei spun că o lasă pentru snobii ca noi, și ca rușii :D. Sunt peste 600 de sortimente de șampanie, îți trebuie ceva timp să le deguști pe toate. Se impune un tur al cramelor de șampanie, veți fi uimiți 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Gabriela Romaria / 29 January 2011 21:28

    🙂 Hahhahaha si eu sunt tot un catelus, dar unul la care i-au inceput sa-i cada “dintii de lapte” Mrrr… 😛
    Sa nu te mai joci cu mine, ca TE MUSC! =))

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Mirela Baron / 29 January 2011 21:06

    Fiecare CU NOROCUL SAU! :)hahahhahaha

    Eu cind scriu ma refer NUMAI LA MINE! Nu la BUNICA sau MAMICA nimanui! 🙂 PROVERB ROMANESC: “CINE POATE oase roade, cine nu …NICI PIINE MOALE!” sau asa ceva…
    Eu sunt ca catelusul cu OSUL…daca l-am prins, NU-I MAI DAU DRUMUL! hahahhaha 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Gabriela Romaria / 29 January 2011 15:03

    Tuuuuu 🙂 Mirela, ce vrei sa spui, ca daca eu “gust” din acele placeri interzise in timp ce sunt la o intalnire cu un tip de care nici la bunica nu i-ar putea placea, chiar crezi tu ca o sa-i cad in plasa, asa “hodoronc-tronc” ??? mai dragutaaa, TE INSELI! 😛

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Mirela Baron / 28 January 2011 22:55

    Mai , mai ,mai…CHAMPAGNE in general imi face pofta de viata!Dar cea mai buna pe care am baut-o vreodata, n-a fost Frantuzeasca.Desi …”PRESTIGE OBLIGE”hahahaha, aveam un Brand UNGURESC, pe care-l cumparam cu ani in urma din UNGARIA,SOPRON.Si unde mai pui ca era si CONVENABILA, DEMI-DULCE si DE BUCHET nu mai vorbesc!!! 🙂

    MERSI MULT pentru, documentarea atit de ELEGANT si minutios, pregatita, in legatura cu ISTORICUL, acestei minunate inventii.A vinului cu bule de gaz, ce lasa o multime de DAME si DOMNISOARE, in cazul in care ajung sa-l GUSTE…,in imposibilitatea De a spune “NU” !hahhhahahahaahahahaha 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro