Perspectiva unei mame

Adriana Manolică

31 October 2015

Adriana ManolicăDe când am aflat de tragedia de ieri din Bucureşti, sunt extrem de tulburată! Mama din mine plânge… chiar dacă nu e vorba de copilul meu. Sau poate tocmai de aceea…

Vedeţi voi, noi, mamele, nu ducem doar crucea noastră. Şi ce simplu ne-ar fi! Noi suntem legate cu nişte cordoane de energie de fiecare prunc născut sau nenăscut. Bucuria fiecăruia dintre ei e şi a mamei. Tristeţea lor e şi în noi. Ochiul zice că suntem fiinţe distincte, dar inima ştie că suntem una!

Când sunt mici, noi îi însoţim. Dăm la o parte obstacolele din calea lor, îi ajutăm să se ridice când cad, le arătăm calea dacă se rătăcesc şi-i tragem repede înapoi dacă brusc apare vreo primejdie. E în natura noastră să le fim sprijin.

Dar, când mai cresc, ei pleacă şi singuri. Şi ce greu îi este unei mame, cel puţin la început!  Îşi spune că puiul e mare, se îmbărbătează în gând că totul este bine, dar mintea ei îl însoţeşte pas pu pas. Nu mai este lângă el să îndepărteze obstacolul, nu îl poate ridica dacă mai cade şi nu e acolo să-l tragă dacă apare vreo primejdie… Chinuitor sentiment de vină, vină amestecată cu toată dragostea din ea!

mama fiu

Aşa că poate părea cicălitoare când îi spune şi îi tot repetă să vină devreme acasă, să nu se amestece printre oameni dubioşi, să răspundă la telefon sau să mai sune din când în când… Nu e cicăleală! E dragoste amestecată cu vină! Vina de a nu-l putea ajuta la nevoie! El nu poate şti şi nici înţelege, pentru că el are doar dragostea! Vina nu-i este familiară, că nu el a crescut-o pe ea! Nu încă! Poate când ea va fi bătrână şi bolnavă… dar mai e mult până atunci!

În mintea unei mame totul trebuie să fie sub control: ruta pe care pleacă şi cea pe care se întoarce, momentele din zi când se întâmplă, grupul de prieteni, dar şi de necunoscuţi în care intră, activităţile pe care le va face, ce va consuma şi cât de mult va consuma, dacă are telefonul la el, cheile şi bani de cheltuială (nu prea mulţi, să nu fie ţintă, dar nici prea puţini să nu-i ajungă…). Şi e multă dragoste în acest control, dar şi multă vină…

Ei, închipuiţi-vă cum cade cerul peste ea când apare o variabilă nouă, scăpată de sub controlul ei! Întotdeauna apar, pentru că întotdeauna există, dar intră într-un calcul marginal de risc. Însă … incendiu?! Nu s-a gândit la aşa ceva! Nu era în lista ei, pentru că trebuia să fie în grija altora – adulţi responsabili ca şi ea! Noi, ca societate, ne-am împărţit „grija” echitabil între noi şi coexistăm , mergând împreună mai departe. Dacă eu nu mă achit de sarcină, tot echilibrul dispare, deci învăţ să trec responsabil prin viaţă! Incendiul de ieri a stricat echilibrul, a încălcat regulile din capul unei mame şi a adâncit sentimentul ei de vină! Dragostea e tot acolo – nici mai mare, nici mai mică – că nu poate fi mai mare sau mai mică, doar vina creşte! Şi ce face ea atunci? Plânge! Plânge chiar dacă nu e vorba despre fiul ei Pentru că, dacă ar fi vorba despre fiule ei, nu ar avea timp de plâns! Ar fi cu totul, trup şi suflet, lângă el şi ar lăsa plânsul pe mai târziu, când ar avea timp de lacrimi…

Azi toate mamele plâng, pentru că ce s-a întâmplat putea să li se întâmple şi lor. Azi toate mamele sunt solidare cu cei în suferinţă, pentru că suntem legaţi unii de alţii prin cordoane invizibile de lumină prin care ne simţim emoţiile unii altora. Eu mi-am îmbrăţişat puiul plecat şi el ieri la o petrecere, dar întors (din fericire!) teafăr acasă. Eu am avut şansa să-i spun despre o nouă variabilă – incendiul – şi să-l rog să o ia şi el în calcul. Alte mame nu au avut acest moment şi această şansă… Şi pentru ele plâng…

Pe Adriana o găsiţi și aici.



Citiţi şi

Fără net, viața e pustiu…

De mâine, te voi uita, dragul meu

Bolnavii incurabili și dreptul de a termina cu viața

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
52,010 views

Your tuppence

  1. Camelia / 1 November 2015 20:20

    Sunt mama ! Azi suntem mame pentru toti cei care plang. Sunt lacrimi de foc. Lacrimi care spun toata durerea , suferinta , toate visele spulberate. toate dorintele…Toate ard caci focul nu s-a stins. Fii mama !

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 1
    Reply
  2. Carmen / 1 November 2015 19:55

    Doamne, ajuta-i pe cei in suferinta.
    Este tot ce gandesc totate mamele in aceste clipe, dar nu numai. Vedem atatea stiri zi de zi cu oameni in suferinta. Le dam copiilor exemple la fiecare accident intamplat.Devenim, este adevarat, cicalitoare. Dar cum putem sa-i protejam de hazardul “nebun”?
    Ii putem creste sub globul de sticla? Ii putem tine in fiecare clipa de mana? chiar si atunci trec necugetati in viteza si ti-i zboara de pe trecerea de pietoni, din mana ta. Cate cazuri nu au fost? Cum poti trai mai departe? Da-le, Doamne, puterea sa treaca peste aceasta suferinta si ai grija de toata lumea. Apara-ne copiii de tot ce-i rau.
    Vinovati? cine mai cauta? Lacrimile sunt fierbinti ca si focul ce i-a ranit si ucis.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 2
    Reply
  3. julie / 31 October 2015 21:22

    Perfect adevarat.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro